Provisional suspension of veterinary pharma order based on apparent illegality and imminent economic harm

Şedinţa publică din data de 14 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.11.2018, reclamantul Colegiul Medicilor Veterinari din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, anularea parţială a Ordinului ANSVSA nr. 79/21.06.2018 pentru modificarea şi completarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de organizare şi funcţionare a unităţilor farmaceutice veterinare, precum şi procedura de înregistrare sanitară veterinară/autorizare sanitară veterinară a unităţilor şi activităţilor din domeniul farmaceutic veterinar, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 83/2014, în ceea ce priveşte prevederile art. 1 pct. 6, pct. 8, pct. 9, pct. 15, pct. 21 şi pct. 23 din cadrul acestuia.

La termenul din 03.04.2019, reclamantul a formulat şi cerere completatoare prin care a solicitat anularea parţială a Ordinului ANSVSA nr. 79/21.06.2018, inclusiv în legătură cu art. 1 pct. 2, pct. 4 şi pct. 29 din cadrul acestuia şi suspendarea executării Ordinului ANSVSA nr. 79/21.06.2018 până la soluţionarea definitivă a cauzei, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, în legătură cu prevederile art. 1 pct. 2, pct. 4, pct. 6, pct. 8, pct. 9, pct. 15, pct. 21, pct. 23 şi pct. 29 din cadrul acestuia.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din 26 iunie 2019, Curtea a respins cererea de suspendare parţială a punctelor din Ordinul nr. 79/21.06.2018, ca nefondată, apreciind, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Colegiul Medicilor Veterniari din România a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

A apreciat recurentul-reclamant că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, referitoare la condiţiile suspendării actului administrativ, cât şi cerinţele de procedurabilitate în raport de a căror încălcare a invocat existenţa cazului bine justificat.

Astfel, reţinând inexistenţa cazului bine justificat, instanţa a nesocotit cerinţele de procedurabilitate în raport de a căror încălcare a invocat îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, respectiv încălcarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională, încălcarea art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 160/1998 şi art. 3 pct. II lit. h) din H.G. nr. 967/2011.

Intimata-pârâtă a omis a notifica Comisia Europeană, conform Directivelor 98/34/CE şi 2006/123/CE şi a nesocotit principiile pe care se întemeiază Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 511/2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2015 şi Hotărârea CJUE din Cauza C297/16.

Referitor la condiţia pagubei iminente, a apreciat recurentul-reclamant că instanţa a omis a analiza faptul că Ordinul nr. 79/2018, care reglementează în mod formal şi excesiv de permisiv comerţul on-line, nu ţine cont de principiul exclusivităţii profesiunii de medic veterinar în comercializarea anumitor tipuri de produse medicinale veterinare, medicii veterinari, membri ai Colegiului Medicilor Veterinari din România, pierzând o importantă sursă de venit.

3. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.1. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenţei dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincţie între motivele de nelegalitate substanţială, de drept material, şi cele de nelegalitate procedurală, esenţial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

4.2. Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar constată că, în Dosarul nr. x/2018, prin sentinţa nr. 57 din 19 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a anulat parţial Ordinul ANSVSA nr. 79/21.06.2018 pentru modificarea şi completarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de organizare şi funcţionare a unităţilor farmaceutice veterinare, precum şi procedura de înregistrare sanitară veterinară/autorizare sanitară veterinară a unităţilor şi activităţilor din domeniul farmaceutic veterinar, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 83/2014, în ceea ce priveşte prevederile art. 1 pct. 2, pct. 4, pct. 6, pct. 8, pct. 9, pct. 15, pct. 21, pct. 23 şi pct. 29 din cadrul acestuia.

Pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că o soluţie de admitere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă un indiciu de nelegalitate aparentă a actului administrativ a cărui suspendare se cere şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

4.3. De asemenea, având în vedere faptul că punerea în executare a acestui ordin, aparent nelegal, ar putea prejudicia recurentul, prin excluderea medicilor veterinari din procedura de consult şi de prescriere a medicamentelor pentru uz veterinar, Înalta Curte apreciază că şi cea de-a doua condiţie, a prevenirii unei pagube iminente, este îndeplinită.

4.4. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând, va admite cererea, cu consecinţa suspendării executării actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Colegiul Medicilor Veterinari din România împotriva încheierii din 26 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, admite cererea de suspendare a executării Ordinului ANSVSA nr. 79/2108 în ceea ce priveşte prevederile art. 1 pct. 2, pct. 4, pct. 6, pct. 8, pct. 9, pct. 15, pct. 21, pct. 23 şi pct. 29, până la soluţionarea defintivă a acţiunii în anulare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2020.