Negative jurisdictional conflict resolved by assigning competence to Bacau Court for union-initiated salary claims

Şedinţa publică din data de 12 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 14.08.2019, sub nr. de dosar x/2019, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F. augustin, G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, a solicitat instanţei obligarea pârâtului la aplicarea Legii 284/2010 şi acordarea compensaţiei de risc/pericol deosebit de 30% de la 17.01.2016, aplicarea Legii 153/2017 şi acordarea compensaţiei de risc/pericol deosebit de 30%, începând cu 01.07.2017, la plata majorării de funcţie de 7,5%, conform articolului 19 din Anexa VI la Legea 153/2017, şi a majorării de 12,5% începând cu 01.07.2017, prevăzută de articolul 23 din Anexa VI, aplicarea dispoziţiilor Hg 1/2017, H.G. nr. 846/2017, H.G. nr. 937/2018 şi acordarea sumelor compensatorii prin raportare la salariul funcţiei stabilit la 1450 RON, 1900 RON, respectiv 2080 RON şi 2350 RON, plata diferenţelor salariale actualizate cu rata inflaţiei şi dobânzile legale aferente.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.11.2019, Tribunalul Bucureşti a dispus disjungerea cererilor privind pe reclamanţii care au domiciliul pe raza altor judeţe, rămânând învestită cu cererea formulată de reclamantul având domiciliul în Bucureşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7695/12.11.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii H. şi O., ambii prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bacău a constatat că obiectul cauzei derivă dintr-un raport de serviciu pe care reclamantii pretind că îl desfăşoară cu pârâtul, iar drepturile solicitate sunt de natură salarială.

În contextul enunţării dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, art. 28 din Legea nr. 62/2011 şi art. 109 din Legea nr. 188/1999, s-a reţinut că, în materia contenciosului administrativ competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci exclusivă, fiind irelevantă calitatea de reprezentant a sindicatului, întrucât nu are calitatea de reclamant, ci acţionează ca mandatar în numele reclamantului indicat, nefiind parte în cauză.

Totodată, s-a reţinut că prin domiciliu se înţelege adresa la care partea locuieşte în mod statornic, posibilitatea de alegere a domciiliului referindu-se doar la locul unde aceasta doreste să i se comunice actele de procedură, Codul de procedură făcând referire la domiciliul reclamantului, nu cel al mandatarului, competenţa teritorială a unei instanţe fiind determinată de domiciliul efectiv al justiţiabilului, astfel că, având în vedere că domiciliile reclamanţilor se află pe raza judeţului Bacău, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bacău.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 52 din 20 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii H. şi O., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bacău a reţinut că în cauză este aplicabilă regula specială incidentă în cazul coparticipării procesuale active definite de articolul 269 alin. (3) din Codul Muncii, cererea putând fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi, regulă care a fost respectată în prezentul litigiu, fiind sesizat Tribunalul Bucureşti, ca instanţă competentă de la domiciliul reclamantului A., între obiectul şi cauza pretenţiilor reclamanţilor existând o strânsă legătură care decurge din modul de derulare a raportului de serviciu, reclamanţii exercitându-şi atribuţiile în cadrul aceluiaşi loc de muncă, solicitând aceleaşi drepturi şi în contradictoriu cu acelaşi angajator.

În ceea ce priveşte norma de competenţă teritorială, instanţa a reţinut că prin dispoziţiile articolului 10 alin. (3) din Legea 554/2004 s-a diferenţiat instanţa de contencios administrativ competentă în funcţie de calitatea reclamantului - persoană fizică/juridică de drept privat sau autoritate publică/instituţie publică, în prima ipoteză competenţa revenind instanţei de la domiciliul reclamantului, iar în cea de a doua ipoteză instanţei de la sediul pârâtului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea privind recalcularea salariului de bază şi a sporurilor de care beneficiază reclamanţii - membri de sindicat - la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale.

Înalta Curte constată că acţiunea a fost formulată de toţi reclamanţii prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI, printre care şi H. şi O., acţiunea fiind disjunsă cu privire la aceştia.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 1 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Având în vedere numărul mare de conflicte de competenţă cu care a fost sesizată instanţa supremă, asupra acestei probleme de drept, la data de 22 mai 2017, în şedinţa de unificare a practicii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit cu titlu de principiu că, în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare de la acea dată, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului.

Această soluţie a fost ulterior consacrată legislativ prin Legea nr. 212/2018, în sensul introducerii alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Înalta Curte reţine că, în cauza de faţă, sindicatul acţionează în numele membrilor săi, menţionaţi în tabelul anexat cererii, în baza unei împuterniciri din partea acestora, organizaţia fiind reprezentantul acestora în faţa instanţei.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, astfel că va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Bacău, reclamantii având domiciliul în raza teritorială a acestei instanţe.

Fiind incidente dispoziţiile de competentă prevăzute de Legea nr. 554/2004, constată Inalta Curte că nu prezintă relevanţă considerentele privind coparticiparea procesuală activă.

In altă ordine de idei, instanţa trebuie să se limiteze la soluţionarea regulatorului de competenţă, nefiind învestită cu controlului de legalitate a dispoziţiei de disjungere in ceea ce îl priveşte pe reclamant.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, respectiv a unei norme de competenţă reglementată de codul muncii şi la recunoaşterea calităţii procesuale active a organizaţiei sindicale.

Argumentele deciziei pronunţate în interesul legii se referă la ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoaşterea legitimităţii procesuale a organizaţiei de sindicat, chiar în lipsa unui mandat expres şi, pe cale de consecinţă, stabilirea competenţei, în această ipoteză, la sediul sindicatului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii H. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi O. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliţiei Române în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2020.