Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific legal illegality grounds

Şedinţa publică din data de 12 mai 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 19.06.2019 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vadu Izei, Consiliul Local Vadu Izei şi Primarul Comunei Vadu Izei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj, au solicitat instanţei suspendarea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.01.2019 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi pusă în aplicare de pârâta D.G.R.F.P. Cluj, până la soluţionarea de către instanţa de fond a cererii în anularea actului administrativ, potrivit legii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 569 din 9 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Vadu Izei, Consiliul Local Vadu Izei şi Primarul Comunei Vadu Izei în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 au formulat recurs recurenţii-reclamanţi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vadu Izei, Consiliul Local Vadul Izei şi Primarul Comunei Vadul Izei.

In motivarea recursul s-a arătat că, deşi instanţa de fond a constatat existenţa unei pagube iminente, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege cu privire la cazul bine justificat.

In continuare recurentele - reclamante au expus situaţia de fapt, cu privire la controlul efectuat de pârâtă, care a condus la punerea in executare a titlului de creanţă cu consecinţa blocării activităţii autorităţii administrative.

In drept cererea de recurs s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.2 Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs incident pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta- pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj a depus intâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de reclamante, in raport de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., precizând că cererea nu conţine critici aduse hotărârii primei instanţe, ci doar o reluare a situaţiei de fapt.

Pe fondul cererii de suspendare, a solicitat respingerea recursului apreciind că in mod corect aceasta a fost respinsă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 12 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nemotivat.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susţinerile recurentelor - reclamante rezultă că aceasta a invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără, însă, a aduce nicio critică de nelegalitate sentinţei atacate care să se poată încadra în motivul invocat.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Înalta Curte constată că recurentele-reclamante nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate, alegaţiile din cererea de recurs vizând elemente de fapt ale cauzei şi netemeinicia sentinţei. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art.

Conform art. 491 alin. (1) coroborat cu art. 472 alin. (2) din C. proc. civ., dacă recursul principal este respins ca tardiv ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, recursul incident rămâne fără efect.

Aceasta este situaţia şi în cauză, unde recursul reclamanţilor se constată ca este nul, astfel că recursul incident formulat de pârâtă, rămâne fără efect.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului reclamanţilor şi a respinge, pe cale de consecinţă, recursul incident, ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurenţii reclamanţi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vadu Izei, Consiliul Local Vadul Izei şi Primarul Comunei Vadul Izei împotriva sentinţei civile nr. 569 din 9 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul incident formulat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj împotriva sentinţei civile nr. 569 din 9 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2020.