Territorial jurisdiction for salary recalculation claims filed by trade unions on behalf of members

Şedinţa publică din data de 7 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 21.12.2018 sub nr. x/2018, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Frontieră, în numele mai multor membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, a solicitat recalcularea drepturilor lor salariale, astfel încât salariul funcţiei îndeplinite să fie raportat la salariul minim garantat în plată.

Prin sentinţa civilă nr. 769/22.05.2019, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetentei teritoriale a instanţei si, in consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulata in numele următorilor membri de sindicat: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., B., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Prin sentinţa nr. 500 din data de 05 decembrie 2019, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Giurgiu a reţinut că reclamanţii au domiciliul pe raza judeţului Teleorman, iar potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă pentru a soluţiona cauza este Tribunalul Teleorman - completul/secţia de contencios administrativ.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 76 din data de 26.02.2020, Tribunalul Maramureş, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunlului Iaşi.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Teleorman a reţinut că raportat la acţiunile reglementate expres de lege, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant.

În consecinţă, nu se poate susţine că susţine are doar un drept de reprezentare, acţionând în numele membrilor săi, întrucât s-a statuat că acesta are legitimare procesuală activă şi nu este doar un simplu mandatar. De altfel, în legea nouă, respectiv în cuprinsul dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, privind dialogul social, se dispune expressis verbis faptul că "în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă ". Ca atare, sindicatul are calitate procesuală activă de a acţiona în numele membrilor săi în calitate de reclamant, iar, potrivit Deciziei nr. 1/21.01.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, în dosar nr. x/2012, "în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant".

Astfel, prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată în recursul în interesul legii, obligatorie conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., ÎCCJ a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Frontieră, cu sediul în Iaşi, are calitate procesuală activă în cauză, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei competente de la sediul acestuia, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Frontieră, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat E., C., D., G., A., F., a învestit instanţa de contencios cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâţilor Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Giurgiu şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti la recalcularea şi plata unor drepturi salariale.

Verificând cererea de chemare în judecată se constată că aceasta este formulată la data de 21.12.2018, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei nr. 76 din data de 26 februarie 2020 a Tribunalului Teleorman.

Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, prin care a fost modificat şi completat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 658 din 30 iulie 2018 şi, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) al Legii nr. 24/27.03.2000, a intrat în vigoare la data de 02.08.2018.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma aflată în vigoare la data sesizării instanţei, "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Aşadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispoziţiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică.

Problema care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte rolul Sindicatului Naţional al Poliţiştilor de Frontieră în determinarea instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit noului alin. (4) introdus în art. 10 din Legea nr. 212/2008, "competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respect şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Aceste prevederi devin aplicabile atunci când reclamantul nu exercită acţiunea în contencios administrativ personal, ci prin intermediul unui reprezentant, conform art. 80 din C. proc. civ.

În cauză, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Frontieră nu are calitate de reclamant, ci acţionează, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, ca şi mandatar în numele reclamantilor.

Având în vedere că reclamantii au domiciliile pe raza judetului Teleorman, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Teleorman, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Frontieră, E., C., D., G., A., F. şi QQ., în contradictoriu cu pârâţii pârâţii Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu şi Inspectoratul General al Poliţiei De Frontieră Bucureşti, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2020.