Salary determination dispute for special-status civil servants: exclusive material competence of tribunals under Art. 109 Law 188/1999 overriding general jurisdiction rules
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, ruling that the Călărași Tribunal, administrative and fiscal section, is the competent first-instance court to hear the case, thereby reversing the Court of Appeal’s declination of jurisdiction. The dispute involved a judicial police officer challenging an administrative order issued by the Public Ministry regarding his salary determination effective January 1, 2019, specifically alleging incorrect calculation of base salary, surcharges, and benefits under Law No. 153/2017, along with claims for damages and an order compelling the Ministry of Internal Affairs to provide salary-related administrative documents. The decisive legal basis was Article 109 of Law No. 188/1999 (Statute of Civil Servants), which grants exclusive material competence to the administrative sections of tribunals for disputes concerning the service relationship of civil servants, including those with special status such as judicial police officers, overriding the general provisions of Law No. 554/2004 that might otherwise assign jurisdiction to appellate courts based on the central rank of the defendant authority.
Legislator headnote
AI generatedart. 37 din Legea nr. 153/2017, art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 135 din C. proc. civ, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Salary determination dispute for special-status civil servants: exclusive material competence of tribunals under Art. 109 Law 188/1999 overriding general jurisdiction rules: The dispute involved a judicial police officer challenging an administrative order issued by the Public Ministry regarding his salary determination effective January 1, 2019, specifically alleging incorrect calculation of base salary, surcharges, and benefits under Law No. 153/2017, along with claims for damages and an order compelling the Ministry of Internal Affairs to provide salary-related administrative documents. The decisive legal basis was Article 109 of Law No. 188/1999 (Statute of Civil Servants), which grants exclusive material competence to the administrative sections of tribunals for disputes concerning the service relationship of civil servants, including those with special status such as judicial police officers, overriding the general provisions of Law No. 554/2004 that might otherwise assign jurisdiction to appellate courts based on the central rank of the defendant authority.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis explicitly cited in the dispositive for establishing the competent court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 mai 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 04.07.2019 sub numărul x/2019 reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei:
a) anularea Ordinului 981/2019, pentru că nu exprimă salarizarea în drept avută la data detaşării fiind detaşat la PICCJ nu de la Inspectoratul General al Poliţiei Române cu care nu mai are raporturi de serviciu ca efect al mutării la MAI-DGMRU, ci detaşat de la MAI - DGMRU chiar de pe statul M ceea ce înseamnă că salarizarea avută în drept la data detaşării este cea de pe statul M care trebuie să fie conformă cu noua lege a salarizării nr. 153/2017;
b) emiterea unui alt ordin de salarizare cu aplicabilitate de la 01.01.2019 privind salariul de funcţie cu sporurile şi compensaţiile aferente în conformitate cu salarizarea în drept avută la data detaşării (cea de pe statul M) care să prevadă şi beneficiul nerecunoscut prevăzut de art. 65 alin. (8) din Anexa VI la Legea 153/2017;
c) repararea pagubei în sarcina PICCJ, în principal pe temeiul art. 8 din Legea 554/2004 şi în subsidiar în sarcina MAI pe temeiul art. 47 alin. (4), art. 166 alin. (4) şi 268 alin. (1) lit. c) Codul Muncii constând în calcularea şi acordarea diferenţelor salariale dintre ceea ce s-a încasat efectiv de la 01.01.2019 şi ceea ce trebuia să încaseze în drept la 01.01.2019 precum şi în continuare în condiţiile în care starea de fapt şi de drept din Ordinul 981 rămân neschimbate, cu titlu de despăgubiri, la care să se aplice dobânda legală şi indicele de inflaţie, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective;
d) să se constate în baza art. 2 alin. (1) lit. i), art. 2 alin. (2) teza unu şi art. 8 din Legea 554/2004 actualizată refuzul nejustificat din partea MAI de a-i pune la dispoziţie actele administrative de salarizare care au stat la baza stabilirii drepturilor salariale de către PICCJ (salariu de funcţie, sporuri, beneficii) în drept pentru creşterea de 25% a salariului de funcţie de la 1 ianuarie 2019 şi a sporurilor aferente precum şi refuzul de a le transmite către PICCJ cu obligarea acestuia de a i le pune la dispoziţie, de a i le comunica şi PICCJ într-un termen rezonabil de 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii cu obligarea la acordarea unei penalităţi de 50 RON pe fiecare zi de întârziere de la depăşirea termenului de 30 zile de la rămânerea definitivă în temeiul art. 18 alin. (5) din L. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 564, pronunţată la data de 11.09.2019, Tribunalul Călăraşi a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Călăraşi, invocată din oficiu şi a declinat judecarea cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărâ astfel, Tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Tribunalul a reţinut că pârâţii din prezenta cauză sunt Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Afacerilor Interne, autorităţi publice centrale.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 17 din data de 10.01.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamant, şi declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tibunalului Călăraşi.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin ordinul contestat au fost stabilite drepturile salariale ale reclamantului, ofiţer de poliţie judiciară, începând cu data de 01.01.2019.
Potrivit art. 37 din Legea nr. 153/2017:
"(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare, a sporurilor, a creşterilor salariale, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.
(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite soluţionează contestaţiile în termen de 30 de zile calendaristice.
(4) Împotriva modului de soluţionare a contestaţiei persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluţionării contestaţiei. Instanţa se pronunţă de urgenţă şi cu precădere."
Totodată, reţinând că reclamantul este încadrat ca ofiţer de poliţie, funcţionar public cu statut special conform art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999, Curtea de Apel a constatat că sunt aplicabile disp.art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 prevăd că sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea Ordinului nr. 981/2019 emis de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului(ofiţer de poliţie judiciară), solicitând totodată emiterea unui alt ordin de salarizare, acordarea de despăgubiri şi obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor De Interne de a i pune la dispoziţie actele administrative de salarizare care au stat la baza stabilirii drepturilor salariale de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte reţine că prin actul administrativ contestat au fost stabilite de către Inspectoratului General al Poliţiei Române drepturile salariale ale reclamantului, ofiţer de poliţie judiciară(funcţionar public cu statut special).
În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamantul este funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
Dispoziţiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, aşadar, în favoarea tribunalelor, competenţa materială exclusivă în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispoziţiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competenţă materială a instanţei de judecată stabilită în raport de rangul autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat.
Această interpretare este conformă Soluţiei de unificare a jurisprudenţei adoptate în şedinţa judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi din data de 18 februarie 2013, în sensul că "normele de competenţă prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcţionarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conţin dispoziţii prin care să fie stabilită expres competenţa unei alte instanţe".
Prin urmare, reţinând incidenţa art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este tribunalul.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2020.