Jurisdictional allocation of salary disputes by judicial personnel bypassing mandatory internal administrative review

Şedinţa publică din data de 7 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Mureş reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj, Ministerul Justiţiei, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale dintre drepturile stabilite la nivel maxim şi cele încasate în perioada începând cu data de 01.12.2015 şi până la rămânerea definitivă a sentinţei, inclusiv pe viitor până la apariţia unei noi modificări legislative, cu luarea în calcul a valorii de referinţă sectorială de 445 RON (405 RON indexat cu 10% la calculul salariului), urmând a se avea în vedere modalitatea de calcul a salariilor pentru categorii profesionale similare din cadrul judecătoriilor, actualizate în raport cu indicele de inflaţie calculate la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 360/26.04.2018, Tribunalul Mureş a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Mureş invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei prin întâmpinare şi în consecinţă a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 2511/19.09.2018, Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei materială a instanţei invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a lua această hotărâre, Tribunalul Cluj a reţinut că reclamanţii au invocat nelegalitatea Hotărârii nr. 19/2017 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Cluj, inclusiv a Deciziei nr. 58/2017 şi a Deciziei nr. 77/2017 emise de Preşedintele Curţii de Apel Cluj, precum şi nelegalitatea Hotărârii nr. 52/2017 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Cluj, inclusiv a Deciziei nr. 161/2017 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Cluj, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanţilor şi data acordării acestora, solicitând ca în urma anulării acestora să fie stabilite drepturile băneşti pretins cuvenite în modalitatea indicată în cuprinsul acţiunii, astfel că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 7 Cap. VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1258 din data de 02.04.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunlului Cluj, secţia mixtă de de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că nu a fost învestită cu o plângere împotriva unei decizii dată de pârâţi în soluţionarea unei contestaţii în sensul art. 7 alin. (1) din capitolul VIII din anexa V din legea nr. 153/2017, pentru a fi în ipoteza prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol, Curtea de Apel Bucureşti având competenţă exclusivă doar în acest caz limitativ şi expres prevăzut de lege.

Cererea reclamanţilor vizează modul de calcul al drepturilor salariale şi despăgubirile ce ar fi datorate de angajator în urma recalculării, fără a fi contestat vreun act administrativ, pentru a fi atrasă competenţa instanţelor de contencios administrativ.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect, în esenţă, obligarea pârâţilor la plata unor drepturi de natură salarială ce li se cuvin.

Potrivit prevederilor art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti."

Înalta Curte constată că art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017 reglementează o procedură specială în situaţia personalului din justiţie care contestă ordinul angajatorului prin care i-au fost stabilite drepturile salariale.

În cauză, reclamanţii nu au urmat procedura prevăzută de art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, respectiv nu au formulat contestaţie împotriva modului de calcul al drepturilor salariale la Colegiile de conducere ale Curţii de Apel Cluj şi Tribunalului Cluj, ci s-au adresat instanţei de judecată cu o acţiune ce vizează obligarea pârâţilor recalcularea indemnizaţiilor de încadrare.

În acest sens este de reţinut că reclamanţii au indicat, printre temeiurile de drept invocate, şi dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.

Obiectul şi temeiul juridic al cererii de chemare în judecată sunt esenţiale pentru corecta determinare a normelor de competenţă materială incidente în litigiu, cu respectarea principiului disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă numai în limitele investirii.

În cauză, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit în mod corect că litigiul dedus judecăţii se referă la un conflict de muncă, având ca obiect plata unor drepturi salariale pe care reclamanţii le consideră cuvenite şi neplătite şi deci competenţa de soluţionare în primă instanţă revine secţiilor specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul tribunalelor.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj, Ministerul Justiţiei, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2020.