Performance bond restitution appeal assigned to civil section of Bucharest Court of Appeal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, Sixth Civil Section, favoring that section's competence to hear the appeal. The dispute arose from a claim filed by a company against a national road infrastructure company for restitution of RON 36,257.05 withheld from a performance bond under a public procurement contract; the first-instance court (Bucharest Tribunal, Sixth Civil Section) dismissed the claim, and the appeal was contested between the administrative and civil sections of the Court of Appeal. The decisive legal basis was Article 8(2) of Law No. 554/2004, as amended by Law No. 212/2018, which places disputes arising from the execution of administrative contracts within the jurisdiction of common-law civil courts, and the systematic interpretation of Articles 53(1), 53(11), and 55(3) of Law No. 101/2016, holding that the special appellate jurisdiction for public procurement applies only to cases adjudicated at first instance by administrative litigation sections, not to those decided by civil sections. The court also noted that functional competence on appeal is determined by the section that issued the appealed judgment, and the competence issue was definitively settled by the earlier declinatory ruling.
Legislator headnote
AI generatedart. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, art. 53 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, art. 135 din C. proc. civ, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Performance bond restitution appeal assigned to civil section of Bucharest Court of Appeal: The dispute arose from a claim filed by a company against a national road infrastructure company for restitution of RON 36,257.05 withheld from a performance bond under a public procurement contract; the first-instance court (Bucharest Tribunal, Sixth Civil Section) dismissed the claim, and the appeal was contested between the administrative and civil sections of the Court of Appeal. The decisive legal basis was Article 8(2) of Law No. 554/2004, as amended by Law No. 212/2018, which places disputes arising from the execution of administrative contracts within the jurisdiction of common-law civil courts, and the systematic interpretation of Articles 53(1), 53(11), and 55(3) of Law No. 101/2016, holding that the special appellate jurisdiction for public procurement applies only to cases adjudicated at first instance by administrative litigation sections, not to those decided by civil sections. The court also noted that functional competence on appeal is determined by the section that issued the appealed judgment, and the competence issue was definitively settled by the earlier declinatory ruling.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis used to establish the jurisdiction in the negative conflict of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 mai 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe
Prin cererea înregistrată la data de 28.05.2019, A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 36 257,05 RON, reţinută din garanţia de bună-execuţie.
Cererea a fost înregistrată iniţial la data de 28.05.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, însă ca efect al declinatorului de competenţă pronunţat la data de 28.06.2019 a fost înregistrată la data de 17.09.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2019* şi repartizată spre soluţionare, aleatoriu în sistem informatic prin programul Ecris, conform art. 101 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, completului de judecată nr. 25 fond, în baza dispoziţiilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.
Prin sentinţa civilă nr. 3203/05.11.2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A..
Prin încheierea de şedinţă din data de 28 noiembrie 2019, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a VI- a civilă a Curţii de Apel Bucureşti şi declinată competenţa de soluţionare a cererii de recurs în favoarea unui complet specializat în achiziţii publice din cadrul Secţiilor a VIII-a sau a IX -a de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Prin încheierea din data de 08 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI- civilă a Curţii de Apel Bucureşti.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în materia executării contractelor, indiferent că este vorba de contracte de achiziţie publică sau de contracte încheiate între profesionişti, principalele norme de drept aplicabile sunt cele generale ale C. civ., ceea ce, coroborat cu intenţia degrevării activităţii instanţelor de contencios administrativ, explică opţiunea legiuitorului de a trece litigiile legate de executarea contractelor de achiziţie publică din competenţa instanţelor de contencios administrativ în competenţa instanţelor comune, măsură dispusă prin Legea nr. 212/2018 prin care au fost modificate prevederile Legii nr. 101/2016.
Este adevărat că există o necorelare între modificarea dispusă prin art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 şi art. 55 alin. (3), care a rămas neschimbat, însă, dacă s-a schimbat competenţa de soluţionare a fondului în mod expres, rezultă că această modificare se aplică şi în privinţa căii de atac, neexistând vreo raţiune care să explice această diferenţiere.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a civilă, pentru considerentele ce urmează:
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI - a civilă, îl constituie problema instanţei competente material/funcţional să soluţioneze cererea de recurs formulată de către recurentul -reclamant A. S.R.L.împotriva sentinţei civile nr. 3203 din data 05.11.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bucureşti, secţia VI - civilă
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 36 257,05 RON, reţinută din garanţia de bună-execuţie.
Instanţa învestită cu soluţionarea în fond a cererii de chemare în judecată, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VI -a civilă, ca instanţă de drept comun, a fost învesitită cu soluţionarea cauzei prin încheierea din data de 28 iunie 2019, prin care a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II - a de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, reţinându-se incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016.
Aşadar, recursul este formulat împotriva unei hotărâri civile prin care fost soluţionată o cerere ce priveşte executarea unui contract de achiziţie publică.
Din această perspectivă, se constată că, în cauză, sunt relevante prevederile art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:
"(2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".
Prin urmare, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competenţa instanţelor de drept comun, acesta fiind şi motivul pentru care prezentul litigiu a fost soluţionat, în primă instanţă, de secţia civilă a tribunalului.
Înalta Curte, astfel cum a reţinut şi secţia a IX - a de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, constată că dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei", reprezintă o necorelare legislativă cu noua reglementare, iar aplicarea lor ca atare ar echivala cu interpretarea greşită a normelor de competenţă astfel cum au fost configurate prin Legea nr. 212/2018.
Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prevedea că (şi) procesele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice.
Conform art. 55 alin. (3), hotărârea primei instanţe se ataca cu recurs la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, urmând a fi judecată în complet specializat în achiziţii publice.
Prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, abordarea legiuitorului a fost diferită, în ceea ce priveşte competenţa materială procesuală de soluţionare a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 101/2016, astfel încât forma actuală a dispoziţiilor art. 53 prevede că "(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice. (11) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".
Prin urmare, în competenţa instanţei de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziţii publice, sunt procesele şi cererile care privesc procedura de atribuire şi, respectiv, nulitatea sau anularea contractelor administrative, în vreme ce procesele şi cererile care rezultă din executarea acestora se află în competenţa de judecată a instanţei civile de drept comun.
Din interpretarea succesivă şi sistematică a modificărilor legislative intervenite, rezultă că atribuirea de competenţă materială în recurs priveşte doar procesele care se judecă în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, nu şi procesele care revin în primă instanţă în competenţa instanţelor civile de drept comun.
Atribuirea de competenţă prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 trebuie coroborată cu art. 53 alin. (1) şi 11 din acelaşi act normativ, aplicându-se doar cu privire la litigiile judecate în primă instanţă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalului.
De asemenea, este de reţinut şi faptul că în calea de atac, competenţa funcţională nu se stabileşte prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, ci prin raportare la secţia care a pronunţat sentinţa care formează obiectul căii de atac.
În această fază procesuală o eventuală necompetenţă (exceptând competenţa generală) a primei instanţe ar putea fi invocată doar prin intermediul căii de atac formulate, cu condiţia invocării anterioare, la fond, a respectivei excepţii.
Or, în cauză, problema competenţei a fost tranşată definitiv prin încheierea din data de 28 iunie 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe recurentul A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia VI civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2020.