Jurisdictional conflict over environmental contravention: Court assigns case to location of offense rather than corporate headquarters

Şedinţa publică din data de 7 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Municipiului Bucureşti, a formulat plângere împotriva procesului-verbal Seria x nr. x/06.08.2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 8165/2019 din data de 10 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a acestei instanţe şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că petenta a fost sancţionată prin procesul-verbal de contarvenţie Seria x nr. x/06.08.2019 pentru săvârsirea următoarelelor fapte omisive constând în: nerespectarea obligaţiei de a se supune tuturor procedurilor şi cerinţelor legale care conduc la prevenirea, eliminarea sau reducerea impactului asupra aerului înconjurător şi a mediului, conform art. 79 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător; nerespectarea obligaţiei de a colecta separat cel puţin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă, conform art. 14 din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor.

Instanţa a reţinut că petenta are sediul social în Municipiul Piteşti, jud. Argeş, şi doar locul constatării faptelor se află la punctul de lucru din Bucureşti.

S-a mai reţinut că în ambele legi speciale se prevede că acestea se completează cu dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care competenţa se stabileşte potrivit criteriului locului săvârşirii faptelor contravenţionale şi, întrucât puterea de decizie o au organele de conducere ale petentei persoană juridică, punctul de lucru fiind doar un dezmembrământ fără personalitate juridică şi fără putere de decizie, instanţa a apreciat că luarea deciziei de nerespectare a obligaţiilor impuse de legislaţia privind protecţia aerului şi a mediului nu putea fi săvârşită decât de către persoanele cu putere de decizie, respectiv administratorul societăţii.

Instanţa a considerat că distincţia dintre faptele comisive şi omisive este relevantă în ceea ce priveşte momentul săvârşirii, respectiv, în cazul celor omisive constând în neluarea măsurilor pentru protejarea calităţii aerului şi neluarea măsurilor pentru colectare diferenţiată a deşeurilor, acestea se consideră săvârşite la momentul la care trebuiau luate măsurile de către persoana/persoanele care aveau puterea de decizie în cadrul persoanei juridice.

Reţinând că petenta are sediul social în Municipiul Piteşti, aici fiind locul de desfăşurare a activităţii organelor de conducere care aveau obligaţia să ia aceste măsuri şi nu le-au luat, care este locul săvârşirii faptelor contravenţionale şi nu punctul de lucru unde se aflau angajaţii acestei societăţi şi care nu aveau putere de decizie asupra luării măsurilor de protecţie.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Piteşti, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 760/2020 din data de 26 februarie 2020, Judecătoria Piteşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piteşti, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta S.C. A. S.R.L. şi pe intimata Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Municipiului Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cade în competenţa de soluţionare a judecătoriei în circumscripţia căreia a fost săvârşită contravenţia, fiind o competenţă teritorială exclusivă, în accepţiunea art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Cu toate acestea, a apreciat că locul săvârşirii contravenţiilor reţinute în sarcina petentei este reprezentat de locul unde a fost efectuat controlul de către reprezentanţii intimatei, respectiv locul concret unde s-a constatat nerespectarea obligaţiilor legale de către petentă, nefiind relevant locul unde este situat sediul petentei şi unde se află organele de conducere care au putere de decizie în privinţa activităţii petentei.

S-a mai reţinut că petenta a fost sancţionată pentru neîndeplinirea unor obligaţii care trebuiau efectiv aduse la îndeplinire la locul unde a fost efectuat controlul, astfel că acelaşi loc prezintă relevanţă şi în situaţia neîndeplinirii obligaţiilor respective.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Petenta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o plângere formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie Seria x nr. x/06.08.2019, emis de către intimata Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Municipiului Bucureşti.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei Seria x nr. x/06.08.2019, emis de Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Municipiului Bucureşti, petenta S.C. A. S.R.L. a fost sancţionată pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor şi art. 59 alin. (1) din Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, coroborat cu art. 94 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, pentru faptele reţinute în sarcina sa, petenta fiind sancţionată cu o amendă contravenţională în cuantum total de 55.000 RON.

În fapt, petenta a fost sancţionată de organul de control pentru că la punctul de lucru din Bucureşti, nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia legală de colectare selectivă a deşeurilor şi de a însemna containerele destinate colectării, precum şi pentru poluarea produsă atât în interiorul şantierului, cât şi pe străzile adiacente, constând în urme de praf, deşeuri din contrucţii şi demolări.

Cum Legea nr. 104/2011 şi Legea nr. 211/2011, în baza cărora petenta a fost sancţionată, nu conţin prevederi derogatorii privind competenţa teritorială în cazul plângerilor contravenţionale şi, mai mult, în ambele se precizează că acestea se completează cu dispoziţiile O.G. nr. 2/2011, urmează a se aplica dreptul comun în materie, respectiv O.G. nr. 2/2001, aspect reţinut în mod corect de către ambele instanţe aflate în conflict de competenţă.

Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Înalta Curte constată, date fiind circumstanţele de fapt cauzei şi aspectele reţinute în sarcina petentei ce au condus la aplicarea sancţiunilor contravenţionale, că neregulile reţinute prin procesul-verbal de constatare a contravenţiilor vizau şantierul de la punctul de lucru al societăţii din Municipiul Bucureşti, str. x din Sectorul 1, şi nu societatea în ansamblul ei.

Astfel, în condiţiile în care nu este vorba despre neîndeplinirea unei obligaţii la sediul societăţii petente, ci de neîndeplinirea la punctul de lucru din Bucureşti, a unor obligaţii prevăzute prin lege, locul săvârşirii faptei, în sensul art. 32 din O.G. nr. 2/2001, este cel de la acel punct de lucru.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în speţă, raportat la circumstanţele cauzei şi faţă de prevederile legale menţionate, care instituie o normă de competenţă teritorială absolută, competenţa de soluţionare a plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, în a cărei circumscripţie au fost săvârşite contravenţiile.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe petenta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Municipiului Bucureşti în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2020.