Suspension of tax enforcement quashed and remanded for deficient reasoning on apparent illegality and imminent damage.

Şedinţa publică din data de 7 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 19.04.2019 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr. x/20.03.2019 emise de pârâtă, precum şi a tuturor actelor de executare iniţiate în baza acesteia, până la soluţionarea în fond a cauzei privind anularea acestei decizii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 94/2019 din 21 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea de suspendare a Deciziei de impunere nr. x/20.03.2019, formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu şi s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/20.03.2019 emise de pârâta B., până la pronunţarea instanţei de fond, luându-se act de faptul că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 94/2019 din 21 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate.

În motivarea recursului arată că prima instanţă a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, recurenta-pârâtă apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente, necesare pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ, în condiţiile în care aceste acte se bucură de prezumţia de legalitate, fapt ce determină executarea lor din oficiu.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, arată că aspectele invocate de către prima instanţă nu pot fi incluse în sfera motivelor de nelegalitate a Deciziei nr. 20/20400/20.03.20189, acestea vizând chestiuni de fond, a căror analiză depăşeşte limitele procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ.

Consideră că în speţă nu este îndeplinită nici condiţia pagubei iminente, aceasta neputând fi justificată prin cuantumul sumei reţinute în sarcina societăţii.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata - reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că în speţă sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, conform considerentelor de mai jos.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, suspendarea Deciziei de impunere nr. x/20.03.2019 emise de pârâtă, precum şi a tuturor actelor de executare iniţiate în baza acesteia, până la soluţionarea în fond a cauzei privind anularea acestei decizii.

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte apreciază că se impune analizarea legalităţii sentinţei şi din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pus în discuţia părţilor la ultimul termen de judecată.

Analizând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deşi prin sentinţa nr. 94/2019 din 21 mai 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de suspendare a Deciziei de impunere nr. x/20.03.2019, formulate de reclamanta A. S.A. şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/20.03.2019 emise de pârâta B., până la pronunţarea instanţei de fond, în considerentele respectivei hotărâri, instanţa nu a făcut o analiză argumentată şi completă a tuturor aspectelor relevante invocate de către reclamantă prin cererea de suspendare a executării.

Astfel, Înalta Curte constată că prima instanţă s-a referit la o singură relaţie contractuală dintre cele opt reţinute de către organul fiscal cu ocazia inspecţiei fiscale, identificate în raportul de inspecţie fiscală, respectiv relaţia cu C. S.R.L., concluzionând că în cauză este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

De asemenea, prima instanţă nu a răspuns în niciun fel criticilor formulate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, referitoare la depăşirea duratei inspecţiei fiscale şi modul de desfăşurare a acesteia, aspecte ce se puteau analiza în procedura suspendării executării actului administrativ, în vederea identificării, la nivel aparent, a unor elemente de nelegalitate a actului administrativ atacat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a răspuns tuturor argumentelor invocate de către reclamantă în susţinerea aparenţei de nelegalitate a actelor administrative atacate.

Pe de altă parte, şi în ceea ce priveşte paguba iminentă, Înalta Curte constată că în considerentele sentinţei recurate prima instanţă în mod greşit s-a raportat doar la cuantumul creanţei, în condiţiile în care îndeplinirea acestei condiţii de suspendare a executării actului administrativ se impunea a fi analizată şi din perspectiva impactului pe care executarea acestei sume l-ar avea asupra activităţii societăţii, de natură să conducă la concluzia îndeplinirii acestei condiţii.

În consecinţă, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a precizat în concret împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 şi nici în privinţa iminenţei producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu toate împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Prin urmare, întrucât legiuitorul prevede obligativitatea motivării soluţiei adoptate într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, în condiţiile în care prima instanţă nu a răspuns tuturor argumentelor reclamantei din cererea suspendare a executării, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor recurentei care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., critici care urmează a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 94/2019 din 21 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 94/2019 din 21 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal .

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2020.