Negative jurisdictional conflict over administrative rent compensation resolved by assigning competence to the court of the plaintiff's domicile at the time of filing

Şedinţa publică din data de 06 mai 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea actului administrativ nr. 29165 din 29.03.2019, emis de către IPJ Braşov Serviciul Resurse Umane şi a Dispoziţiei şefului I.G.P.R. nr. 4139 din 21.05.2019, prin care reclamantului îi este respins raportul de solicitare a compensaţiei de chirie; să se dispună recunoaşterea dreptului reclamantului de a beneficia de compensaţia lunară pentru chirie pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului începând cu data depunerii raportului de solicitare nr. x din 11.03.2019; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 626/04.10.2019, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Sibiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Sibiu a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din legea nr. 554/2004, în forma aplicabilă la momentul sesizării instanţei, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

La momentul investirii tribunalului cu soluţionarea acţiunii, reclamantul avea stabilit domiciliul în localitatea Braşov, fapt rezultat atât din cartea de identitate, cât şi din cuprinsul acţiunii.

Abia ulterior invocării excepţiei de necompetenţă materială în cauză, reclamantul şi-a mutat, în condiţiile legii, domiciliul în Sibiu.

Însă, modificarea de domiciliu după legala sesizare a unei instanţei nu este de natură a conduce la schimbarea competentei instanţei astfel învestite.

O atare soluţie este justificată pe deplin şi de necesitatea realizării unei bune administrări a justiţiei, printr-o judecată a cauzei într-un termen rezonabil, finalitatea fiind aceea de a evita declinările de competenţă impuse de schimbările ulterioare de domiciliu ale reclamantului.

Faţă de aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispoziţiilor legale enunţate mai sus, a dispus admiterea excepţiei analizate şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamant în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 06.11.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 136/CA din data de 05.03.2020, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat, în favoarea Tribunalului Sibiu, competenţa teritorială de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii IGPR şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Braşov a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Leg. 554/2004, "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Conform doctrinei, în privinţa noţiunii de "domiciliu", în mod tradiţional s-a apreciat că, în dreptul procesual civil, aceasta trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a reclamantului, ci adresa unde partea locuieşte efectiv.

Potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Or, conform înscrisurilor aflate la filele x şi procesului-verbal de verificare în baza de date, rezultă că reclamantul are, din anul 2000, o reşedinţă legală în Sibiu, unde acesta a şi achiziţionat un imobil (care a declanşat prezentul litigiu), acesta locuind, în chip statornic pe raza Tribunalului Sibiu, căruia îi revine competenţa în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I C. proc. civ.

De altfel, din actele dosarului, rezultă că reclamantul este angajat al Biroului Judeţean al Poliţiei Transporturi Sibiu, fiind evident că acesta nu poate face zilnic naveta de la Braşov la Sibiu.

De altfel, pe parcursul derulării litigiului reclamantul a efectuat formalităţile legale pentru a transforma domiciliul de fapt în unul legal, acesta având, în prezent, conform cărţii de identitate, domiciliul în Sibiu, la adresa la care, anterior, locuia fără forme legale.

Aşadar, domiciliul reclamantului atrage competenţa Tribunalului Sibiu.

În aceste condiţii, în raport de textele de lege incidente, instanţa a apreciat ca fiind fondată excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Braşov, invocată din oficiu, astfel că, în temeiul art. 131 şi 132 C. proc. civ. rap. la art. 10 alin. (3) din Leg. 554/2004, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în anularea actului administrativ nr. 29165 din 29.03.2019, emis de către IPJ Braşov Serviciul Resurse Umane şi a Dispoziţiei şefului I.G.P.R. nr. 4139 din 21.05.2019, prin care a fost respins raportul de solicitare a compensaţiei de chirie întocmit de reclamantul A., precum şi recunoaşterea dreptului reclamantului de a beneficia de compensaţia lunară pentru chirie pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului începând cu data depunerii raportului de solicitare nr. x din 11.03.2019.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Deşi ambele instanţe au reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului", aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema "noţiunii de domiciliu" în funcţie de care se impune stabilirea competenţei teritoriale.

Tribunalul Sibiu a reţinut că, la momentul investirii tribunalului cu soluţionarea acţiunii, reclamantul avea stabilit domiciliul în localitatea Braşov, fapt rezultat atât din cartea de identitate, cât şi din cuprinsul acţiunii. Într-adevăr, ulterior invocării excepţiei de necompetenţă materială în cauză, reclamantul şi-a mutat, în condiţiile legii, domiciliul în Sibiu, însă, modificarea de domiciliu după legala sesizare a unei instanţei nu este de natură a conduce la schimbarea competentei instanţei astfel învestite.

Tribunalul Braşov a reţinut că, potrivit doctrinei, în privinţa noţiunii de "domiciliu", în mod tradiţional s-a apreciat că, în dreptul procesual civil, aceasta trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a reclamantului, ci adresa unde partea locuieşte efectiv, deoarece potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Înalta Curte constată că, prezentul litigiu s-a născut din emiterea unui act administrativ, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată in vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 18.06.2019), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

Chiar dacă după sesizarea instanţei de contencios administrativ reclamantul a efectuat formalităţile legale pentru a transforma domiciliul de fapt în unul legal, acesta având, în prezent, conform cărţii de identitate, domiciliul în Sibiu, la adresa din str. x, judeţul Sibiu, la care, anterior, locuia fără forme legale, această modificare nu poate influenţa competenţa teritorială a instanţei.

Înalta Curte, având în vedere că reclamantul a solicitat anularea actului administrativ nr. 29165 din 29.03.2019, emis de către IPJ Braşov Serviciul Resurse Umane şi a Dispoziţiei şefului I.G.P.R. nr. 4139 din 21.05.2019, pretenţii izvorâte din raporturi de muncă, precum şi faptul că acesta avea la data învestirii domiciliul în Braşov, str. x, bl. A.9, judeţul Braşov, în raza teritorială a Tribunalului Braşov, constată că în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa teritorială aparţine Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 mai 2020.