Territorial jurisdiction for fiscal administrative litigation involving a foreign-domiciled plaintiff: application of the defendant's seat rule when domestic domicile rules are inapplicable

Şedinţa publică din data de 06 mai 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată la data de 13.06.2019, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta ANAF -DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA, a solicitat să se dispună: anularea decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/02.10.2018 ca netemeinică şi nelegală; anularea deciziei nr. x/28.12.2018 emisă în procedura prealabilă; constatarea că nu se impune angajarea răspunderii solidare a reclamantului pentru suma de 749.549 RON, compusă din debite în suma de 746.657 RON şi accesorii în suma de 2.892 RON precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a arătat că, în fapt organul fiscal AJPF Dolj prin Serviciul de Colectare Executare Silită Persoane Juridice din cadrul pârâtei, a emis Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. DJG - DEJ - 8756 - 1/02.10.2018, pentru suma totală de 749.549 RON, compusă din debite în suma de 746.657 RON şi accesorii în suma de 2.892 RON, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Prin sentinţa civilă nr. 1352/14.10.2019, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dolj a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/02.10.2018 ca netemeinice şi nelegală, anularea Deciziei nr. x/28.12.2018 emisă în procedura prealabilă.

În conformitate cu art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative la care se referă pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios competentă, în condiţiile legii.

Instanţa a reţinut că, în lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanţa judecătorească competentă, devin aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 care prevăd că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."

Având în vedere că domiciliul reclamantului din România (reşedinţa acestuia, în situaţia în care acesta este cetăţean străin - domiciliul la apărătorul ales) este în judeţul Timiş, instanţa a constatat că nu este competentă să soluţioneze prezenta cauză, art. 10 alin. (3) stabilind competenţa exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ de la domiciliul reclamantului, respectiv, Tribunalul Timiş.

Faţă de toate aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj, secţia CAF şi a declinat cauza spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Timiş, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. raportat la art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

2. A doua instanţă învestită.

La data de 08.12.2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 1381 din data de 09.12.2019, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Timiş a reţinut că, prin demersul judiciar iniţiat reclamantul domiciliat în Italia a solicitat anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/02.10.2018 ca netemeinică şi nelegală, anularea Deciziei nr. x/28.12.2018 emisă în procedură prealabilă.

Potrivit art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Potrivit normei de competenţă teritorială absolută prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 Legea contenciosului administrativ astfel de litigii de natura celui din cauză sunt date în competenţa tribunalului în circumscripţia căruia îşi are domiciliul reclamantul.

Conform art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este în locul unde îşi are principala aşezare". Totodată, art. 91 prevede, la alin. (1), că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".

Din înscrisurile existente la dosar reiese că reclamantul are domiciliul în Italia, ceea ce face incidente dispoziţiile art. 1072 C. proc. civ., conform cărora "Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, respectiv la Tribunalul Bucureşti".

Cu toate că reclamantul şi-a ales domiciliul procedural ales în Timişoara la cabinetul apărătorului său, acest domiciliu nu poate atrage competenţa Tribunalului Timiş având în vedere domiciliul stabil şi efectiv al acestuia.

Astfel, ţinând seama că reclamantul nu are domiciliul în România, ci în străinătate şi cum nu se poate stabili care anume tribunal de pe teritoriul României este îndreptăţit să soluţioneze litigiul, în conformitate cu dispoziţiile art. 1072 C. proc. civ., competenţa teritorială aparţine Tribunalului Bucureşti.

Pentru aceste considerente, în baza art. 132 alin. (1) C. proc. civ. instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

3. A treia instanţă învestită.

La data de 08.12.2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 615 din data de 18.02.2020 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA, în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. Necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Instanţa a reţinut, prin raportare la obiectul cererii, că litigiul de faţă este un litigiu de drept public, iar nu de drept privat, mai exact un litigiu care intră în sfera dreptului internaţional public.

Potrivit dispoziţiilor art. 1065 C. proc. civ. "dispoziţiile prezentei cărţi se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate, în măsura în care prin tratatele internaţionale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel".

Având în vedere că prezentul litigiu este unul de drept public, se reţine că toate referirile instanţei de fond la textele din Cartea a VII-a nu sunt aplicabile cauzei.

În consecinţă, Tribunalul a reţinut faptul că determinarea legislaţiei aplicabile prezentei cauze trebuie efectuată prin raportarea la dispoziţiile Legii nr. 554/2004 în ansamblul său.

Astfel cum rezultă din cuprinsul Legii nr. 554/2004, aceasta nu conţine norme privind determinarea competenţei în cazul în care reclamantul are domiciliul în străinătate.

Pe de altă parte, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

S-a reţinut că Legea nr. 554/2004 se completează cu dispoziţiile generale ale C. proc. civ., iar nu prevederile speciale, cum sunt cele cuprinse în Cartea a VII-a a C. proc. civ., care se referă strict la procesele de drept privat cu elemente de extraneitate.

Prin urmare, în cauză, devin incidente dispoziţiile de drept comun din cadrul C. proc. civ., respectiv art. 111, care prevede că cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Pentru aceste motive, Tribunalul a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Soluţia instanţei este în acord cu regulatorul de competenţă pronunţat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asupra aceleaşi probleme de drept, prin decizia nr. 932/18.02.2020 în cauza 2650/30/2019.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/02.10.2018, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova; anularea deciziei nr. x/28.12.2018 emisă în procedura prealabilă; constatarea că nu se impune angajarea răspunderii solidare a reclamantului A. pentru suma de 749.549 RON, compusă din debite în suma de 746.657 RON şi accesorii în suma de 2.892 RON.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie, având în vedere că litigiul s-a născut din emiterea unui act administrativ, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi faptul că reclamantul - cetăţean străin, cu domiciliul în Italia, asociat al B. S.R.L., NIF x, a indicat adresa de domiciliu a apărătorului ales la Cabinetul de Avocat C., situat în Timişoara, judeţul Timiş.

În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, … se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său".

Înalta Curte constată că dispoziţiile sus-citate nu reglementează situaţia în care reclamantul are domiciliul în străinătate, însă în acest caz, devin incidente dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte".

Prin urmare, Înalta Curte constată aplicabilitatea dispoziţiilor art. 111 din C. proc. civ. care stabileşte competenţa teritorială în ipoteza cererilor îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public care prevăd că "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului".

În raport de aceste dispoziţii speciale, având în vedere că prin cererea dedusă judecăţii s-a solicitat anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică locală, AJFP Dolj prin Serviciul de Colectare Executare Silită Persoane Juridice, cu sediul în Craiova, judeţul Dolj, aflată în raza teritorială a Tribunalului Dolj, iar reclamantul are domiciliul în străinătate, Înalta Curte apreciază că din punct de vedere teritorial, competenta aparţine instanţei de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Dolj.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 mai 2020.