Territorial jurisdiction in administrative disputes: priority of factual residence over registered domicile under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 30 aprilie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a Contenios Administrativ şi Fiscal, reclamantul A., angajat în cadrul I.G.R. Direcţia Ordine şi Siguranţă Publică - Serviciul Misiuni Ordine Publică, având C I seria x nr. x cu domiciliul în jud. Vaslui, jud. Vaslui şi reşedinţa în mun. Bucureşti, împreună cu alţi reclamanţi a solicitat: - obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea soldei de funcţie începând cu data de 01.02 2017 prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sumă de 1.450 RON, stabilit prin H.6. nr. 1/2017, fără alte sporuri şi adausuri, respectiv calcularea şi acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportarea la solda de funcţie stabilită la 1.450 RON;

- Obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea soldei de funcţie începând cu data de 01.01.2018 şi pentru viitor, prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sumă de 1.900 RON, stabilit prin H.G. nr. 846/2017, fără alte sporuri şi adaosuri, respectiv calcularea şi acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportarea la solda de funcţie stabilită la 1.900 RON;

- Obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea soldei de funcţie începând cu data de 01.01.2019 şi pentru viitor, prin raportare la salariul minim brut garantat în plată. în sumă de 2080 RON, respectiv 2350 RON, asa cum a fost stabilit prin H.G nr. 37/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, fără alte sporuri şi adaosuri, respectiv calcularea şi acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportarea la solda de funcţie stabilită la 2080 RON, respectiv 2350 RON;

- Obligarea pârâtului la calcularea şi acordarea tuturor celorlalte drepturi (indemnizaţii, compensaţii, sporuri, adaosuri etc.) raportate la valoarea soldei de funcţie, care urmează a fi stabilită potrivit prevederilor pe care le-am indicat mai sus;

- Obligarea pârâtului la actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei, de la scadenţei fiecăreia şi până la plata efectivă a sumelor datorate şi a dobânzii legale aferente drepturilor băneşti, începând cu data naşterii dreptului !a acţiune şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7850/2019 din data de 18.11.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a Contenios Administrativ şi Fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat B. din Braşov, str. x, jud. Braşov şi reşedinţa în Bucureşti, Ansamblul rezidenţial C., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române cu sediul în Bucureşti, str. x, în favoarea Tribunalului Vaslui.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Bucureşti a avut în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 şi împrejurarea că domiciliul reclamantului este situat în judeţul Vaslui.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 95 din 11 martie 2020, Tribunalul Vaslui, secţia civilă a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici, formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General Al Jandarmeriei Române.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Vaslui a reţinut, în esenţă, că noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a părţii, ci domiciliul unde reclamantul locuieşte efectiv. Astfel, dacă domiciliul înscris în actul de identitate nu corespunde cu domiciliul stabilit în fapt, domiciliul din actul de identitate nu poate primi eficienţă, aceasta întrucât norma legală a fost edictată pentru protejarea interesului subiectului de drept privat angrenat în litigiile de contencios administrativ si fiscal.

Din verificările efectuate a rezultat că reclamantul A. avea reşedinţa activă, precum şi locul de muncă în Bucureşti la data promovării cererii de chemare în judecată, respectiv 15.02.2019 .

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Aşadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispoziţiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică, situaţie reţinută în mod corect de ambele instanţe aflate în conflict. Problema care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte înţelesul noţiunii de "domiciliu", în sens procedural şi a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin domiciliu se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar reşedinţa este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară.

Deşi dispoziţiile art. 107 şi următoarele din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înţelege prin domiciliul părţilor, prezintă relevanţă prevederile art. 155 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, prin locul citării se înţelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuieşte la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de aceasta.

Aplicând aceste dispoziţii legale la speţa de faţă, Înalta Curte reţine că, deşi noţiunile de "domiciliu" şi "reşedinţă" nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, această distincţie nu este relevantă în procedura civilă, unde utilizarea alternativă a celor două sintagme urmăreşte să asigure legalitatea procedurii de citare, respectiv înştiinţarea corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii. Noţiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, în cazul de faţă cu reşedinţa reclamanţilor, iar în raport de locuinţa statornică a părţii se stabileşte atât legalitatea procedurii de citare, cât şi instanţa competentă să soluţioneze pricina.

O interpretare contrară ar conduce, în speţă, la atribuirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe în circumscripţia căreia reclamanţii nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voinţa legiuitorului, care, prin modificarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a urmărit să asigure reclamanţilor accesul facil la instanţa de judecată aflată în circumscripţia teritorială în care locuiesc.

Din verificările efectuate de Tribunalul Vaslui(conform referatului existent la fila x) rezultă că reclamantul A. are domiciliul în judeţul Vaslui, însă reşedinţa se află în municipiul Bucureşti, aceasta fiind locuinţa statornică, în raport de care se stabileşte competenţa teritorială a instanţei de contencios administrativ.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 aprilie 2020.