Suspension of forest management order due to EU compliance defects and lack of prior environmental impact assessment

Şedinţa publică din data de 28 aprilie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.01.2019 sub nr. x/2019, reclamanta Asociaţia Agent Green a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor, Agenţia pentru Protecţia Mediului Sibiu, Direcţia Silvică Sibiu şi Ocolul Silvic Avrig, anularea Ordinului nr. 751/2014 emis de pârâta Ministerul Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Sibiu şi Ocolului Silvic Avrig precum şi a amenajamentului silvic aprobat; în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 751/2014, precum şi a amenajamentului silvic aprobat prin Ordinul indicat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 14 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2019, s-a admis în parte cererea de suspendare şi s-a dispus suspendarea în parte a executării Ordinului nr. 751/2014 emis de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice-Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură (antecesorul pârâtului Ministerul Apelor şi Pădurilor), prin ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultură, precum şi a amenajamentului silvic aprobat prin Ordinul indicat, în sensul că s-a suspendat orice tăiere de arbori/arboret şi/sau orice lucrare care implică tăiere de arbori/arboret, de pe suprafaţa amenajamentului silvic aprobat prin Ordinul indicat, cu excepţia tăierilor de igienă, precum şi orice altă lucrare de exploatare silvică, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze.

3. Recursurile

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Sibiu şi Ocolul Silvic Avrig, precum şi pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

3.1. Recursul declarat de recurenţii Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, prin Direcţia Silvică Sibiu şi Ocolul Silvic Avrig

Prin recursul declarat, recurenţii Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, prin Direcţia Silvică Sibiu şi Ocolul silvic Avrig au solicitat admiterea recursului, anularea încheierii, iar în rejudecare, respingerea cererii de suspendare; totodată, au solicitat şi suspendarea încheierii din 14.10.2019 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, până la soluţionarea recursului declarat şi formulat împotriva acesteia.

3.1.1. În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că încheierea este nelegală faţă de dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 2 şi art. 14 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 46/2008-Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a arătat că, prin încheierea atacată, instanţa a reţinut că nu există autoritate de lucru judecat provizorie în raport cu sentinţa civilă nr. 3483/04.09.2018, deoarece prezenta cerere s-a întemeiat pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi pe motive suplimentare faţă de cele examinate de instanţa de fond care a pronunţat sentinţa civilă invocată.

Capătul de cerere privind suspendarea Ordinului nr. 751/2014 a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, soluţionat în prima fază procesuală, în sensul respingerii cererii de suspendare ca nefondată, astfel că potrivit art. 430 alin. (4) din C. proc. civ. există autoritate de lucru judecat provizorie. În acel dosar, cererea reclamantei s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004, iar Curtea de Apel Bucureşti a constatat că nu se poate reţine o îndoială serioasă a legalităţii acestuia. Recursul de către Asociaţia Agent Green a fost respins de către Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1717/28 martie 2019.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în acest dosar că argumentele reclamantei Asociaţia Agent Green în sensul încălcării dispoziţiilor H.G.. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe, a Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, precum şi a dispoziţiilor Ordinului nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes, precum şi a obligaţiilor de consultare a publicului prevăzute de Convenţia de ia Aarhus ratificată de România prin Legea 86/2000, nu se verifică în cauză, în urma administrării unor probe sumare. În ambele dosare au fost depuse aceleaşi înscrisuri, respectiv anunţul referitor la elaborarea planului amenajamentului silvic şi declanşarea etapei de încadrare, ce a fost comunicat către public prin publicarea într-un ziar local, A. la data de 14.06.2014 şi 17.06.2014, respectiv la data de H.07.2014, menţionându-se şi posibilitatea de consultare a primei versiuni a planului, precum şi posibilitatea formulării de comentarii şi sugestii la sediul Agenţia pentru Protecţia Mediului Sibiu. Reclamanta intimată nu a făcut comentarii şi sugestii cu privire la elaborarea planului amenajamentului silvic şi declanşarea etapei de încadrare.

La dosarul cauzei, a depus Avizul Natura 2000, precum şi Memoriul de prezentare a amenajamentului silvic al Ocolul silvic Avrig pentru evaluarea adecvată a efectelor potenţiale asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, întocmit de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice - Staţiunea Braşov în anul 2013, prin care s-au identificat speciile protejate.

Astfel cum a arătat şi pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, suspendarea ordinului nu este susceptibila de executare, date fiind efectele juridice produse odată cu intrarea sa în vigoare, în urmă cu 5 ani de la emitere, cât şi a executării "uno ictu" a acestuia.

Cererea de suspendare a executării ordinului nu îndeplineşte în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004.

În considerentele încheierii atacate, instanţa, făcând referire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia Agent Green, a ţinut seama de referirile acesteia pe care le face cu privire la regimul de protecţie a pădurilor virgine, la Ordinul nr. 1417/2016 (în vigoare la dala realizării amenajamentului), susţinerea fiind eronată pentru că amenajamentul silvic al Ocolului silvic Avrig a fost aprobat prin Ordinul nr. 751/2014, un ordin emis în 2016 nu putea fi în vigoare la data de 04.09.2014, data aprobării amenajamentului silvic şi nu poate retroactiva, conform art. 6 alin. (1) din C. civ.

3.1.2. Cu privire la "existenta cazului bine justificat"

3.1.2.1. Pretinsa încălcare a prevederilor O.U.G. nr. 57/2007

Reclamanta nu a prezentat în mod precis care din articolele actului normativ de mai sus a fost încălcat de către Ocolul Silvic Avrig.

În plus, Ocolul Silvic Avrig a realizat identificarea amenajamentului silvic adoptat fată de ariile protejate la nivel naţional/internaţional prin faptul că întreaga suprafaţă inclusă în siturile Natura 2000 este zonată în mod special în Grupa funcţională l a pădurilor cu funcţii speciale de protecţie, categoria funcţională 1. 5L - păduri care fac parte din zona de protecţie a ariilor protejate din siturile Natura 2000, care însumate reprezintă 7148,22 ha, adică 99, 23% din suprafaţa ocolului. Amenajamentul silvic al Ocolului silvic Avrig s-a elaborat prin consultarea şi implicarea administratorilor siturilor Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraşf respectiv ROSCI 0085 Frumoasa şi ROS PA 0043 Frumoasa şi a fost aprobat cu avizul acestora, conform prevederilor legale în vigoare. După aprobarea planului de management şi a regulamentului siturilor Natura 2000 de pe raza Ocolului silvic Avrig în anul 2016, Ocolul Silvic Avrig a aplicat întocmai prevederile art. 32 din cadrul Metodologiei de atribuire în administrare şi custodie a ariilor naturale protejate aprobată prin Ordinul Ministerului Mediului nr. 1447/2017.

În aceste condiţii, activitatea de exploatare forestieră nu poate fi considerată drept ameninţătoare pentru obiectivele de conservare a speciilor şi habitatelor, aşa cum rezultă din adresa cu nr. x/11.11.2019 a Consiliului Judeţean Alba - Administrator al Sitului ROSCI 0085 Frumoasa şi ROS PA 0043 Frumoasa şi adresa nr. x/11.11.2019 a Administraţiei Siturilor Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş. Conform regulamentelor şiturilor amintite, pe suprafeţele ce fac parte din fondul forestier inclus în situri se execută numai lucrările prevăzute de amenajamentele silvice, cu respectarea obiectivelor de conservare a speciilor şi habitatelor de interes conservativ.

Atât în cuprinsul amenajamentului silvic, la capitolul 9. Biodiverşitate de la toate unităţile de producţie, cât şi în Memoriul de prezentare a amenajamentului Ocolului Silvic Avrig pentru evaluarea adecvată a efectelor potenţiale asupra ariilor protejate de interes comunitar, sunt evidenţiate speciile şi habitatele de interes comunitar din ariile naturale protejate şi corelarea prevederilor amenajamentului cu privire la arboretele incluse în ariile protejate. În acest mod, prevederile amenajamentului sunt armonizate cu planurile de management aprobate, neexistând prevederi contrare cu acestea şi ca urmare nu este necesară revizuirea acestora.

Aplicarea prevederilor amenajamentului Ocolului silvic Avrig (începând cu anul 2013) nu a generat efecte cumulativ negative asupra speciilor şi habitatelor protejate din zona administrată de către acesta, deoarece acestea ar fi fost vizibile şi ar fi fost semnalate fie de către administratorii sau custozii siturilor, respectiv Consiliul Judeţean Alba şi Administraţia Siturilor Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş, fie de către o autoritate competentă în domeniu sau de un ONG interesat, fapt care până la acţiunea înaintată de către reclamantă nu s-a întâmplat.

3.1.2.2. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului precauţiei, inclusiv jurisprudenta CJUE invocată de reclamantă

Recurenţii au arătat că reţinerile primei instanţe pe acest aspect sunt lipsite de temei, deoarece considerarea ca precedent a speţei C - 441/17 Curtea Europeană împotriva Republicii Polone, cauza care a avut ca obiect elaborarea unor amenajamente silvice în aria protejată Sit Natura 2000 Puszcza Bialowieska nu este relevantă pentru acest caz. Astfel, nu se pot compara ecosistemele din zona poloneză specificată mai sus, cu zona ecosistemelor situate în munţii Făgăraş deoarece silul polonez conţine una dintre pădurile naturale cele mai bine conservate din Europa, caracterizându-se prin cantităţi mari de lemn mort şi de arbori bătrâni, în special arbori seculari, pe când pe raza Ocolului Silvic Avrig, inclusiv pe raza Siturilor Natura 2000, se regăsesc numeroase arborete regenerate pe cale artificială.

3.1.2.3. Pretinsa încălcare a Ordinului nr. 3397/2012 al MMP privind stabilirea criteriilor indicatorilor de identificare a pădurilor virgine şi cvasivirgine în România invocată în sentinţă nu este întemeiată.

Încadrarea suprafeţei de 93. 80 ha la categoria de păduri cvasivirgine s-a făcut prin amenajamentul silvic aflat în vigoare, întocmit de către Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice - Staţiunea Braşov, în baza îndeplinirii cumulative a tuturor criteriilor şi indicatorilor stabiliţi prin Ordinul nr. 3397/2012 al Ministerului Mediului şi Pădurilor.

3.1.2.4. Pretinsa încălcare a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic

În amenajamentul silvic al fondului forestier proprietate publică a statului administrat de Direcţia silvică Sibiu prin Ocolul silvic Avrig. aprobat prin Ord. 751/2014 sunt evidenţiate 93.8 ha păduri cvasivirgine. Acestea au fost incluse în Catalogul pădurilor virgine şi cvasivirgine din România, ediţia 28.11.2016, pe baza amenajamentului silvic care este echivalent cu un studiu de fundamentare întocmit conform Ord. 3397/2012. Această suprafaţă este inclusă deja în Catalogul Naţional al Pădurilor Virgine şi Cvasivirgine, fapt pe care reclamanta a omis să-1 precizeze, susţinând chiar contrariul.

3.1.3. Referitor la paguba iminentă

Nu se poate afirma faptul că rezultă fără echivoc posibilitatea producerii unor prejudicii materiale, deoarece dacă prevederile amenajamentului nu ar fi fost corelate cu cele ale planurilor de management ale Siturilor Natura 2000, atunci aceste pagube s-ar fi produs începând cu primul an de aplicare, respectiv 2013, fapt care până în prezent (2019) nu a fost semnalat. De asemenea, s-a luat în considerare de către prima instanţă memoriul întocmit de către reclamantă bazat pe informaţii culese pe raza unui alt ocol silvic (Ocolul silvic Izvorul Florii RA din Avrig) care nu se află în subordinea Direcţiei Silvice Sibiu şi nu este relevantă pentru cauza aflată în discuţie, deoarece pe raza administrată de acest ocol se aplica prevederile unui alt amenajament silvic, diferit ca prevederi de amenajamentul silvic al Ocolului silvic Avrig.

3.1.4. Referitor la principiul precauţiei

Recurenţii au arătat că este edificator şi decisiv chiar includerea în Catalogul Naţional al Pădurilor Virgine şi Cvasivirginc, iar studiul care le-a avizat este chiar amenajamentul silvic aflat în vigoare, întocmit de căţre ICAS Braşov.

Art. 27 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic conţine dispoziţii imperative: "Amenajamentele silvice întocmite şi aprobate, în condiţiile legii, pentru fondul forestier inclus în ariile natural protejate de interes naţional sunt parte a planului de management, iar modificarea lor se aprobă numai potrivit prevederilor art. 22 alin. (1)."

3.1.5. Cu privire la afirmaţiile reclamantei asupra regimului de protecţie al pădurilor virgine

Recurenţii au arătat că parcelele pe care reclamanta a identificat prezenţa arborilor seculari sunt cuprinse în amenajamentul Ocolului silvic Izvorul Florii RA, realizându-se astfel inducerea în eroarea instanţei.

3.1.6. Consultarea publicului

Recurenta a notificat în scris autoritatea competentă pentru protecţia mediului şi a informat publicul asupra elaborării primei versiuni pentru amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Avrig şi a declanşării etapei de încadrare, în anunţul publicat în ziarul A. din 14 şi 17 iunie 2014, la rubrica Publicitate, imediat după obţinerea avizului în Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură a MMSC nr. 661/04. 06. 2014. Prin acest anunţ, Direcţia Silvică Sibiu a solicitat formularea comentariilor şi sugestiilor publicului.

În acord cu prevederile art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, autoritatea competentă pentru protecţia mediului a asigurat informarea şi participarea publicului la deciziile privind activităţile specifice. Procedura de consultare a publicului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 9 coroborat cu art. 29 din H.G. nr. 1076/2004.

In urma îndeplinirii acestei obligaţii de către autoritatea de mediu de a publica pe pagina proprie decizia etapei de încadrare, reclamanta putea să formuleze în scris, în termenul de 10 zile calendaristice de la publicarea anunţului, comentarii privind decizia etapei de încadrare pe care le considera necesar să fie făcute şi aduse la cunoştinţa autorităţii competente pentru protecţia mediului.

În decizia de încadrare nr. 59/22.07.2014, depusă la dosarul cauzei, se face referire la faptul că planul, în urma etapei de încadrare, nu necesită evaluare de mediu, urmează a fi supus procedurii de adoptare fără aviz de mediu.

Afirmaţia reclamantei în sensul că intrarea în vigoare a amenajamentului înainte de data de 22. 07. 2014, data emiterii deciziei de încadrare este nelegală, dovedeşte faptul că reclamanta nu cunoaşte prevederile legale. Astfel, conform art. 21 alin. (21) din Codul silvic- Legea 46/2008, "până la aprobarea amenajamentului silvic, elaborat în condiţiile prezentei legi, se aplică prevederile şedinţei de preavizare a soluţiilor tehnice", adică Procesul-verbal al Conferinţei a II-a de amenajare.

3.1.7. Obligativitatea evaluării strategice de mediu si a evaluării adecvate

Conform legislaţiei aflate în vigoare, nu este necesară efectuarea evaluării adecvate de mediu.

Agenţia pentru Protecţia Mediului Sibiu a emis Decizia etapei de încadrare nr. 59/22.07.2014 privind planul "Amenajamentul Ocolului Silvic Avrig UP II Porumbacu UP III Conţii şi UPIV Sebeş, jud. Sibiu" promovat de Direcţia Silvică Sibiu prin Ocolul Silvic Avrig, conform H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe şi cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, inclusiv a celor privind evaluarea adecvată şi a celor privind informarea şi consultarea publicului, aspecte relevate în conţinutul actului administrativ.

Decizia etapei de încadrare nr. 59/22.07.2014 a fost emisă ca urmare a notificării formulate de Direcţia Silvică Sibiu. înregistrate la Agenţia pentru Protecţia Mediului Sibiu cu nr. 5705/14. 05. 2013 şi a completărilor înregistrate sub nr. x/16.06.2014 şi sub nr. y/09.07.2014, pe baza documentaţiei depuse de titular.

Agenţia pentru Protecţia Mediului Sibiu a asigurat accesul liber al publicului la informaţii conform prevederilor procedurale, dar nici reclamanta şi nici alte persoane fizice sau juridice nu şi-au manifestat interesul prin participare în cadrul procedurii la luarea deciziei, astfel că în actul administrativ s-a făcut constatarea că nu au existat observaţii din partea publicului pe parcursul procedurii de reglementare.

Evaluarea adecvată începe cu etapa de încadrare, care reprezintă prima etapă procedurală conform Ordinului nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.

Emiterea actului administrativ s-a realizat pe baza Memoriului de prezentare elaborat conform Ordinului nr. 19/2010 şi având în vedere avizele favorabile nr. x/11.06.2014 şi nr. y/12.02.2014 emise de custozii ariilor naturale protejate, respectiv de Consiliul Judeţean Alba, Administraţia Sitului de Importanţă Comunitară ROSCI 00S5 Frumoasa şi de Structura de administrare a siturilor Natura 2000 Munţii Făgăraş şi Piemontul Făgăraş, OS Răşinari RA şi OS Izvorul Florii RA.

Conform Memoriului de prezentare elaborat pentru amenajamentul silvic nu rezultă că ar exista un impact negativ semnificativ care să facă necesară parcurgerea următoarei etape procedurale, respectiv etapa studiului de evaluare adecvată.

Lucrările silvotehnice care se pot realiza conform actului de reglementare sunt executarea de tratamente şi lucrări de îngrijire, de igienă şi de conservare, promovându-se regenerarea naturală. Întreaga suprafaţă a fost încadrată în grupa I funcţională, aspect reţinut în conţinutul planului de amenajare silvică, exploatabilitatea stabilită fiind aceea de protecţie. In funcţie de această încadrare au fost stabilite şi măsurile pentru menţinerea statutului de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar. In subunitatea de gospodărire SUP E în care au fost cuprinse pădurile cvasivirgine nu se fac nici un fel de lucrări, fapt relevat în actul de reglementare.

Prima ediţie a Catalogului Naţional al Pădurilor Virgine şi Cvasivirgine, din 6 decembrie 2016. care cuprindea o suprafaţă totală de 2. 569 ha păduri virgine şi 10. 325 ha păduri cvasivirgine, este ulterioară emiterii actului de reglementare atacat. MaI mult, pădurile din cadrul unităţilor amenajistice cuprinse în Analiza parcelară realizată de Asociaţia Agent Green şi depusă de reclamantă la dosarul cauzei nu apar în Catalogul Naţional al Pădurilor Virgine şi Cvasivirgine, nici în prima sa ediţie din 2016 şi nici în ediţia din 15.05.2019 aflată pe site-ul Ministerului Apelor şi Pădurilor. De altfel, Amenajamentul Ocolului Silvic Avrig UP II Porumbacu, UP III Conţu şi UP IV Sebeş, jud. Sibiu, pentru care Agenţia pentru Protecţia Mediului Sibiu a emis Decizia de încadrare nr. 59/22. 07. 2014 tine cont de pădurile cvasivirgine aflate pe teritoriul său.

3.1.8. Alte precizări

Suspendarea aplicării amenajamentului silvic prin încheierea atacată cu recurs, determină apariţia riscului pierderii seminţişurilor naturale instalate deja pe motivul menţinerii nejustificate a arboretului matern care necesită a fi recoltat; neexecutarea la timp a lucrărilor de reîmpădurire a suprafeţelor incluse în clasa de regenerare; neexecutarea la timp a lucrărilor de întreţinere a plantaţiilor tinere, fapt care, prin proliferarea speciilor nedorite, invadatoare va produce artificial condiţii mai grele de lucru şi implicit costuri mai mari. Neexecutarea la timp a tăierilor de îngrijire (degajări, curăţiri, rărituri) are impact major asupra structurii viitoare ale arboretelor şi implicit asupra stabilităţii ecosistemelor forestiere. De asemenea, nu se mai pot respecta prevederile art. 59 alin. (4) din Legea 46/2008, care prevede obligativitatea efectuării tăierilor de îngrijire cel puţin la nivelul posibilităţii prevăzute de către amenajamentele silvice.

Totodată, în sentinţă nu se face referire la permisiunea recoltării şi a produselor accidentale provocate de acţiunea factorilor abiotici şi biotici dăunători (ploi şi zăpezi abundente, vânturi puternice, atacuri de insecte dăunătoare etc), făcându-se referire doar la produsele de igienă. În această categorie se includ şi doborâturile sau uscările în masă care necesită a fi extrase în regim de urgenţă pentru a se preveni apariţia unor focare de infestare cu dăunători în masă a arboretelor şi menţinerea unei stări fitosanitare normale a arboretelor. De asemenea, în cazul nerecoltării acestor produse se vor produce grave dereglări ale echilibrelor ccosistemice cu repercusiuni directe ale stabilităţii arboretelor şi asupra habitatelor şi speciilor protejate.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.2. Recursul declarat de recurentul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi respingerea acţiunii reclamantului în ceea ce priveşte cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Recurentul a arătat că la dosarul cauzei se află Avizul Natura 2000 precum şi Memoriul de prezentare a amenajamentului Ocolului silvic Avrig U.P.III.Conţu, judeţul Sibiu pentru evaluarea adecvată a efectelor potenţiale asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, întocmit de Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva-Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice-Staţiunea Braşov în anul 2013, prin care s-au identificat speciile şi habitatele protejate.

Faţă de cele prezentate, se arată ca în cauza nu s-a probat îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, lucrările silvice aprobate prevăzute prin amenajamentul silvic aflat în cauză nu pun în pericol speciile şi habitatele protejate, fapt dovedit cu toate avizele favorabile şi aprobările legale emise în baza acestor avize depuse la dosarul cauzei.

Totodată, reclamanta nu a fost în măsură a dovedi în speţă nici îndeplinirea cerinţei privind paguba iminentă, argumentele expuse de aceasta în susţinerea existenţei pagubei iminente au constat doar în afirmaţia că "lipsa măsurilor de protecţie şi precauţie (. . . . . . . . . .) sunt pe cale să producă prejudicii materiale atât ariilor protejate din cadrul amenajamentului cât şi posibilelor păduri virgine şi cvasivirgine din acelaşi spaţiu . . . . . . . . . .", fără a aduce dovezi în acest sens. Prin simplul fapt că prin aprobarea amenajamentului s-ar putea prefigura realizarea de lucrări silvice nu se poate considera ca îndeplinită cerinţa pagubei iminente, astfel cum aceasta a fost inteleasă de legiuitor, respectiv pericolul care este pe punctul de a se produce.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.3. Intimata-reclamantă Asociaţia Agent Green nu a formulat întâmpinări faţă de recursurile declarate, dar a depus concluzii scrise înainte de prezentul termen de judecată.

II. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursurilor de faţă.

Având în vedere Decretul nr. 240/14.04.2020, privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial al României - Partea I nr. 311/14.04.2020, Hotărârea nr. 29 din 16 martie 2020 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Ordinul nr. 92 din 16 martie 2020 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 23 aprilie 2020, s-a dispus judecarea prezentei cauze ca reprezentând cauză de urgenţă deosebită.

La termenul de azi, 28 aprilie 2020, Înalta Curte a pus în discuţie din oficiu excepţia tardivităţii recursului formulat de recurentul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

La acelaşi termen, recurenţii-pârâţi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Sibiu şi Ocolul Silvic Avrig au precizat că nu mai susţin cererea de suspendare a executării încheierii atacate până la soluţionarea recursului.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

III.1. Cu privire la excepţia tardivităţii recursului formulat de recurentul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului formulat de recurentul Ministerul Mediului, Apelor şi Padurilor, în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu a fost exercitat în termenul legal, pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, hotărârea prin care se pronunţă suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Astfel, data comunicării hotărârii are efectul declanşării curgerii termenului de exercitare a căii de atac a recursului, în raport de această dată, calculându-se ultima zi de declarare a căii de atac potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prezentul demers judiciar a fost iniţiat de către recurent cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, sentinţa contestată fiind comunicată la data 05 noiembrie 2019, iar cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 12 noiembrie 2019, plicul aferent acestei trimiteri nepurtând nicio dată; ultima zi a termenului calculat pe zile libere era 11.11.2019, zi lucrătoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte aminteşte că sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că titularul prezentului recurs nu a formulat cerere de repunere în termen, pentru a putea fi verificată de către instanţa de judecată posibilitatea operării acestei instituţii.

În fine, reţine instanţa că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, aceste termene au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea şi cum recurentul a sesizat instanţa de recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reţinut anterior, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. şi, în temeiul art. 497 din C. proc. civ. raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca tardiv formulat.

III.2. Cu privire la recursul formulat de recurenţii Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, prin Direcţia Silvică Sibiu şi Ocolul Silvic Avrig

Într-un prim motiv de recurs, recurenţii au invocat faptul că, prin încheierea atacată, instanţa a reţinut că nu există autoritate de lucru judecat provizorie în raport cu sentinţa civilă nr. 3483/04.09.2018 din dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă între timp prin Decizia nr. 1717/28 martie 2019 pronunţată de ICCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect suspendare întemeiată pe prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerere respinsă ca nefondată.

Deşi recurenţii nu au invocat explicit greşita nereţinere a autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte va răspunde acestei invocări. Astfel, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de obiect, cauză juridică şi părţi, iar între temeiurile juridice ale celor două cereri (suspendare pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi suspendare pe art. 15 din Legea nr. 554/2004) există în mod evident diferenţe sub aspectul cauzei juridice; cele două temeiuri juridice de suspendare nu se confundă şi nu se suprapun, aşa cum prevede în mod expres art. 15 din lege, formularea unei suspendări întemeiate pe art. 14 neducând la finele de neprimire al unei cereri viitoare întemeiate pe art. 15.

Cât priveşte opozabilitatea acestei hotărâri, astfel cum este reglementată de prev. art. 435 alin. (2) din C. proc. civ. ("hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară"), aceasta este relativă, parte interesată putând face dovada contrară prin administrarea de probe noi. Deşi recurenţii au invocat faptul că în ambele dosare au fost depuse aceleaşi înscrisuri, între momentul formulării primei cereri de suspendare şi cel al pronunţării soluţiei asupra celei de a doua cereri de suspendare au trecut cca 15 luni, perioadă de timp în care elementele faptice suspuse analizei puteau suporta modificări substanţiale, astfel încât strict la nivel teoretic, nu se poate reţine inadmisibilitatea cererii de suspendare întemeiate pe art. 15.

În ceea ce priveşte susţinerea în sensul că suspendarea ordinului nu este susceptibilă de executare, date fiind efectele juridice produse odată cu intrarea sa în vigoare, în urmă cu 5 ani de la emitere, Înalta Curte nu o poate reţine, cât timp tăierile de arbori reprezintă operaţiuni succesive, anuale şi sezoniere, ordinul contestat fiind, în mod evident, un act administrativ cu executare succesivă.

Recurenţii au mai invocat faptul că, în considerentele încheierii atacate, instanţa, făcând referire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia Agent Green, a ţinut seama de referirile acesteia pe care le face cu privire la regimul de protecţie a pădurilor virgine, la Ordinul nr. 1417/2016 (în vigoare la dala realizării amenajamentului), susţinere eronată pentru că amenajamentul silvic al Ocolului silvic Avrig a fost aprobat prin Ordinul nr. 751/2014, iar un ordin emis în 2016 nu putea fi în vigoare la data de 04.09.2014. Înalta Curte constată că recurenţii se află în eroare, prezentarea argumentelor părţii reclamante conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. neducând la concluzia însuşirii lor de către instanţă; instanţa este ţinută doar de motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, or, în partea destinată motivării propriu-zise, prima instanţă nu a făcut referire la prevederile acestui ordin.

Recurenţii au mai invocat, în cadrul motivului de casare ce contestă îndeplinirea condiţiei existenţei unui caz bine justificat, faptul că reclamanta nu a prezentat în mod precis care din prevederile O.U.G. nr. 57/2007 au fost încălcate de către Ocolul Silvic Avrig.

În esenţă, în cadrul acestei prime critici, recurenţii au invocat faptul că Ocolul Silvic Avrig a realizat identificarea amenajamentului silvic adoptat fată de ariile protejate la nivel naţional/internaţional; amenajamentul silvic al Ocolului silvic Avrig s-a elaborat prin consultarea şi implicarea administratorilor siturilor Natura 2000 şi a fost aprobat cu avizul acestora. În aceste condiţii, activitatea de exploatare forestieră nu poate fi considerată drept ameninţătoare pentru obiectivele de conservare a speciilor şi habitatelor.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs, astfel cum a fost formulat, este nefondat, deoarece intimata-reclamantă a invocat împrejurări de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Astfel, existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ. Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situaţie de excepţie, în cadrul căreia instanţa are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare.

Ca atare, nici instanţa de fond şi nici instanţa de recurs nu pot proceda la analiza detaliată a prevederilor din O.U.G. nr. 57/2007, pentru a putea verifica daca acestea au fost sau nu realmente încălcate, ci, în cadrul procesual al cererii de suspendare, trebuie să analizeze exclusiv dacă reclamanta a reuşit să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului contestat.

Or, Înalta Curte reţine că o astfel de îndoială a căpătat forţă prin Scrisoarea de punere în întârziere din 12 februarie 2020 emisă de Comisia Europeană, conform art. 258 din TFUE.

Prin această scrisoare de punere în întârziere, Comisia "îndeamnă România să pună în aplicare în mod corespunzător Regulamentul UE privind lemnul (EUTR), care interzice întreprinderilor din sectorul lemnului să producă şi să introducă pe piaţa UE produse obţinute din buşteni recoltaţi în mod ilegal. În cazul României, autorităţile naţionale nu au fost în măsură să verifice efectiv operatorii şi să aplice sancţiuni corespunzătoare. Inconsecvenţele din legislaţia naţională nu permit autorităţilor române să verifice cantităţi mari de lemn recoltat ilegal. În plus, Comisia a constatat că autorităţile române gestionează pădurile, inclusiv prin autorizarea exploatării forestiere, fără a evalua în prealabil impactul asupra habitatelor protejate, după cum se prevede în Directiva Habitate şi în Directiva privind evaluarea strategică de mediu. De asemenea, există deficienţe în ceea ce priveşte accesul publicului la informaţiile privind mediul din planurile de gestionare a pădurilor. Comisia a constatat, de asemenea, că unele habitate forestiere protejate au dispărut din cadrul siturilor protejate Natura 2000, ceea ce reprezintă o încălcare a Directivei Habitate şi a Directivei privind păsările. Prin urmare, Comisia a decis astăzi să trimită României o scrisoare de punere în întârziere, acordându-i un termen de o lună pentru a lua măsurile necesare în vederea remedierii deficienţelor identificate de Comisie. În caz contrar, Comisia poate decide să trimită autorităţilor române un aviz motivat."

Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2007 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice precizează, în preambulul său, următoarele:

"Necesitatea şi urgenţa compatibilizării depline a legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene în domeniul protecţiei naturii şi ţinând cont de faptul că prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice şi ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatice trebuie transpuse în legislaţia naţională, iar pentru aplicarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 348/81 privind regulile comune pentru importul produselor derivate din balene sau din alte cetacee, a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 3.254/91 privind interzicerea utilizării capcanelor de picior şi a importului de blănuri şi produse obţinute din animale capturate prin utilizarea capcanelor de picior sau a altor tipuri de capcane care nu sunt conforme cu standardele internaţionale şi a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 338/97 privind protecţia speciilor de floră şi faună sălbatică prin reglementarea comerţului cu acestea, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie creat cadrul instituţional şi sancţiunile pentru încălcarea prevederilor conţinute în acestea."

Ca urmare, faţă de documentul european ce avertizează statul român cu privire la neevaluarea în prealabil a impactului defrişărilor asupra habitatelor protejate, după cum se prevede în Directiva Habitate şi în Directiva privind evaluarea strategică de mediu, cu privire la deficienţele în ceea ce priveşte accesul publicului la informaţiile privind mediul din planurile de gestionare a pădurilor şi cu privire la dispariţia unor habitate forestiere protejate din cadrul siturilor protejate Natura 2000, Înalta Curte constată că s-a creat aparenţa de nelegalitate a ordinului a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză.

Celelalte argumente aduse de recurenţi în susţinerea legalităţii ordinului atacat (referitoare la neîncălcarea principiului precauţiei, neaplicabilitatea deciziei din cauza C - 441/17 Curtea Europeană împotriva Republicii Polone, neîncălcarea dispoziţiilor Ordinului nr. 3397/2012 al MMP privind stabilirea criteriilor indicatorilor de identificare a pădurilor virgine şi cvasivirgine în România şi neîncălcarea prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic), dincolo de aspectul că antamează puternic fondul cauzei, care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare, nu mai prezintă interes procesual pentru o analiză concretă, cât timp instanţa de recurs a reţinut deja un caz bine justificat în sensul art. 14 din Legea contenciosului administrativ, din perspectiva actului emis de Comisia Europeană.

În ceea ce priveşte depunerea la dosarul cauzei în primă instanţă a unui alt amenajament silvic decât cel ce face obiectul cauzei, această eroare de fapt a fost rectificată în faza procesuală a recursului, la dosarul de recurs fiind depus documentul intitulat Analiza parcelară UP II Porumbacu -Ocolul Silvic Avrig.

În ceea ce priveşte aspectele legate de respectarea procedurii de consultare a publicului, reglementată de art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, art. 9 coroborat cu art. 29 din H.G. nr. 1076/2004 şi de Convenţia de la Aarhus, instanţa de recurs constată că ceea ce trebuie dezlegat ca atare este întrunirea unui caracter suficient al informărilor efectuate de autorităţile publice, dezlegare ce nu poate fi făcută pe calea unei cereri de suspendare. În plus, strict la nivel de aparenţă în drept, s-a reţinut deja că prin Scrisoarea de punere în întârziere, Comisia a invocat anumite deficienţe în ceea ce priveşte accesul publicului la informaţiile privind mediul din planurile de gestionare a pădurilor.

Sub aspectul existenţei sau nu a unei obligaţii de efectuare a evaluării adecvate de mediu, Înalta Curte reţine, de asemenea, că analiza în concret a existenţei acestei obligaţii reprezintă un aspect ce antamează fondul cauzei, dar, în sprijinul unei aparenţe de nelegalitate, intimata-reclamantă a invocat cu succes Scrisoarea de punere în întârziere, care menţionează că autorităţile române gestionează pădurile, inclusiv prin autorizarea exploatării forestiere, fără a evalua în prealabil impactul asupra habitatelor protejate, după cum se prevede în Directiva Habitate şi în Directiva privind evaluarea strategică de mediu.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, Înalta Curte reţine că în mod corect a constatat prima instanţă împrejurarea că paguba iminentă rezultă, fără echivoc, din faptul că, în lipsa măsurilor de protecţie şi de precauţie, lucrările de exploatare (tăieri) prevăzute de documentaţia aferentă amenajamentului silvic aprobat prin Ordinul atacat sunt pe cale să producă prejudicii materiale atât ariilor protejate din cadrul amenajamentului, cât şi posibilelor păduri virgine şi cvasivirgine din acelaşi spaţiu.

Cât priveşte inconvenientele executării sentinţei de suspendare, respectiv imposibilitatea de recoltare a arboretului matern silvic; neexecutarea la timp a lucrărilor de reîmpădurire a suprafeţelor incluse în clasa de regenerare; neexecutarea la timp a lucrărilor de întreţinere a plantaţiilor tinere, neexecutarea la timp a tăierilor de îngrijire (degajări, curăţiri, rărituri), se constată că dispozitivul sentinţei a exclus tăierile de igienă, iar interpretarea acestei noţiuni specifice se face în concret de către autoritatea silvică. În ceea ce priveşte susţinerea în sensul că în sentinţă nu se face referire la permisiunea recoltării şi a produselor accidentale provocate de acţiunea factorilor abiotici şi biotici dăunători, o asemenea susţinere nu este în măsură să conducă la nelegalitatea celor reţinute de prima instanţă, recurenţii putând apela, în situaţia unor urgenţe silvice, la mijloacele procesuale oferite de lege pentru a li se permite efectuarea tăierilor produselor accidentale sau în alte situaţii ivite pe parcursul exploatării fondului forestier.

IV. Temeiul procesual al soluţiei date recursurilor

În temeiul art. 497 din C. proc. civ. raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ca tardiv formulat.

În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenţii-pârâţi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Sibiu şi Ocolul Silvic Avrig, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva încheierii din 14 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursul declarat de recurenţii-pârâţi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Sibiu şi Ocolul Silvic Avrig împotriva încheierii din 14 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie 2020.