Unjustified administrative refusal to issue mandatory implementing instructions for structural fund credit guarantees

Şedinţa publică din data de 27 aprilie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2016, reclamantul Centrul Român pentru Educaţie şi Dezvoltare Umană, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a solicitat obligarea Ministerului Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane ("AM POSDRU"), la emiterea Instrucţiunii privind recunoaşterea ca eligibile a cheltuielilor aferente achiziţiei imobilului situat în str. x, bl. Tronson D, Bucureşti, cu destinaţia de Centru Regional de Incluziune Socială pentru regiunea Bucureşti Ilfov, în cuantum total de 852.839,64 RON, în conformitate cu prevederile art. 9 A alin. (28) paragraful 1 din Contractul de Finanţare şi cu prevederile art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 606/23.06.2010 privind stabilirea unor măsuri de accelerare a implementării instrumentelor structurale.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3858 pronunţată în data de 5 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii ca neîntemeiată.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul CENTRUL ROMÂN PENTRU EDUCAŢIE ŞI DEZVOLTARE UMANĂ, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Uman.

A obligat Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane să emită instrucţiuni care să permită reclamantei să se beneficieze de dispoziţiile art. 9 A alin. (28) din Contractul de finanţare x.

A respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei nr. 3858 pronunţată în data de 5 decembrie 2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene), solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecând cauza, să se respingă acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a declarat recurs şi împotriva încheierii din 18.10.2016, respectiv încheierea în care au fost consemnate dezbaterile de fond şi susţinerile părţilor, încheiere care este parte integrantă din hotărârea pronunţată de către instanţa de fond şi în cuprinsul căreia instanţa de fond a constatat că nu se impune introducerea în cauză a OIR POSDRU.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ca urmare a faptului că din considerente nu rezultă că apărările formulate de Minister ar fi fost analizate de instanţa de fond. Consideră că instanţa de fond a nesocotit apărările pe care le-a formulat, lipsind astfel hotărârea de indicarea elementelor care atrag criticile şi în raport de care trebuie să fie formulat recursul. Prin urmare, Ministerul solicită casarea Sentinţei şi trimiterea dosarului la instanţa de fond în vederea pronunţării unei hotărâri care să conţină toate elementele prevăzute imperativ de art. 425 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

De asemenea, recurentul-pârât consideră că încheierea din data de 18.10,2016 este nelegală întrucât, în mod greşit, instanţa a apreciat că nu se impune introducerea în cauză a OIR POSDRU, deşi această autoritate este cea care a stabilit neeligibilitatea cheltuielilor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată. În acest sens instanţa ar fi trebuit să ţină cont de dispoziţiile art. 78 din C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004.

Se învederează că în cauză, în mod nefondat ar fi reţinut instanţa de fond că ar exista un refuz nejustificat al AM POSDRU câtă vreme obiectul cererii de chemare în judecată este diferit de solicitarea din cererea înregistrată sub nr. x/10.08.2015 .

Recurentul-pârât apreciază că textele de lege şi clauzele contractuale invocate de instanţa de fond nu prevăd în mod imperativ în sarcina AMPOSDRU emiterea Instrucţiunii, ci prevăd că termenii şi condiţiile specifice "se pot stabili" de AMPOSDRU.

Recurentul-pârât învederează şi că aferent verificării administrative a cererii de rambursare nr. x, a fost considerată neeligibilă cheltuiala reprezentând contravaloarea achiziţiei imobilului deoarece contractul de credit cu A. pentru suma creditată de 675.000 RON a fost încheiat în data de 13.06.2014, ulterior finalizării perioadei de implementare a proiectului, respectiv ulterior datei de 03.04.2014.

Consideră că, pentru a se putea pune în discuţie incidenţa art. 9A alin. (28) din Contractul de finanţare, respectiv posibilitatea autorităţii de management de a emite Instrucţiuni, era imperios necesar ca încheierea contractului de credit să aibă loc în perioada de implementare a proiectului. Or, instanţa de fond s-a limitat să se raporteze la art. 9A alin. (28) din Contractul de finanţare, exclusiv prin prisma aşa-zisei obligaţii a autorităţii pârâte, ignorând întrutotul situaţia de fapt care evidenţia fără putinţă de tăgadă împrejurarea că încheierea contractului de credit cu A. a avut loc la data de 13.06.2014, fiind depăşită data finalizării implementării proiectului 03.04.2014.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-reclamant Centrul Român pentru Educaţie şi Dezvoltare Umană a formulat întâmpinare, prin care a invocat tardivitatea şi nulitatea recursului, excepţii pe care a renunţat să le mai susţintă, şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând pe larg argumentele expuse în primul ciclu procesual.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) invocat de recurentul-pârât este nefondat.

Potrivit art. 425 C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea va cuprinde:

a) partea introductivă, în care se vor face menţiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) şi (2). Când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de şedinţă, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanţei, numărul dosarului, data, numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, numele şi prenumele grefierului, numele şi prenumele procurorului, dacă a participat la judecată, precum şi menţiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere;

b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;

c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate".

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a a ajuns la soluţia din sentinţa recurată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă, aceasta apreciind atât asupra argumentelor reclamantului, cât şi asupra criticilor pârâtului, neputând fi primite criticile recurentului-pârât potrivit cărora ar fi nesocotit apărările sale, cu atât mai mult cu cât instanţa de fond a soluţionat motivat cererile şi excepţiile invocate de către acesta, iar Înalta Curte poate să realizeze controlul de legalitate cu privire la hotărârea pronunţată de către instanţa de fond. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar nemotivarea insuficientă nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. Deşi s-ar putea invoca ca argument împrejurarea că motivarea oferită de prima instanţă pentru admiterea în parte a acţiunii ar fi succintă, Înalta Curte constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Astfel, intimatul-reclamant este beneficiarul Proiectului Tranziţia spre libertate prin centre regionale de incluziune socială ID 52980 ce face obiectul Contractului de Finanţare nr. x din data de 23.12.2010, încheiat între Centrul Român pentru Educaţie şi Dezvoltare Umană şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane .

La data de 13.01.2011, în executarea Ordinului Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nr. 1527/08.11.2010, reclamantului i s-a transmis Notificarea OIR POS DRU Regiunea Sud-Est pentru modificarea contractului de finanţare strategic ca urmare a modificărilor legislative .

În cadrul implementării Proiectului s-a prevăzut achiziţia unui imobil în valoare de aproximativ 200.000 euro, cu destinaţia de Centru Regional de Incluziune Socială pentru regiunea Bucureşti - Ilfov.

La data de 15.09.2013 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/09.09.2013 prin care reclamantul a dobândit de la B. imobilul situat în Bucureşti, strada x nr. 15.

Pentru a finanţa achiziţia imobilului, reclamantul a contractat un împrumut cu dobândă zero de la S.C. C. S.R.L., în vederea garantării restituirii împrumutului fiind constituită în favoarea societăţii creditoare o ipotecă asupra imobilului astfel dobândit .

Intimatul-reclamant a solicitat rambursarea cheltuielilor aferente achiziţiei imobilului în cuantum total de 855.455 RON prin cererea de rambursare nr. x/30.10.2013, solicitarea fiind respinsă prin Scrisoarea standard de informare nr. x/03.12.2013 (f. x -73 dosar fond), cu motivarea că nu au fost respectate dispoziţiile art. 9 A) alin. (28) din Contractul de finanţare, modificat conform Deciziei nr. 53.

Împotriva refuzului de rambursare a sumei, reclamantul a formulat contestaţia nr. 703/09.12.2013, calea de atac administrativă fiind soluţionată în sensul respingeri prin procesul-verbal nr. x/30.12.2013 (dosar fond). Argumentele reţinute de către autoritatea administrativă în fundamentarea soluţiei au vizat împrejurarea că achiziţia nu respectă prevederile art. 9 A alin. (28) din contractul de finanţare. De asemenea, s-a concluzionat că, întrucât AM POSDRU nu a emis instrucţiunile care să reglementeze termenii şi condiţiile specifice în care beneficiarul se poate prevala de prevederile art. 9 A alin. (28) din contractul de finanţare, OIRPOSDRU Regiunea Sud - Est va solicita sprijinul AMPOSDRU în acest sens (dosar fond).

La data de 19.12.2013 a avut loc o întâlnire de conciliere la care au participat reprezentanţii DG AMPOSDRU, ai OIR POSDRU Sud - Est şi ai reclamantului Centrului Român pentru Educaţie şi Dezvoltare Umană, concluziile conţinutul discuţiilor fiind redat în minuta întâlnirii de la filele (86-88 dosar fond).

În minuta întâlnirii din data de 09.12.2013, s-a convenit că art. 2 din H.G. nr. 606/2010 are în vedere instituţiile de credit, precum şi faptul că, fără stabilirea de către AM POSDRU a termenilor şi condiţiilor specifice în care titularii contractelor de finanţare pot beneficia de aceste prevederi, dispoziţiile art. 9A alin. (28) paragraful 3 nu sunt aplicabile, precum şi faptul că reclamantul din prezenta cauză urma să solicite AM POSDRU să exprime un punct de vedere cu privire la interpretarea art. 9 A alin. (38) din contractul de finanţare.

Acest punct de vedere a fost solicitat prin adresa nr. x/20.12.2013, înregistrată la AM POSDRU sub nr. x/20.12.2013 .

Prin contractul de credit nr. x din data de 13.06.2014 (f. x - 100 dosar fond) încheiat cu A., reclamantul a împrumutat suma de 675.000 RON, scadenţa finală 13.09.2014, fiind constituită ipotecă în favoarea Băncii şi radiată ipoteca constituită în favoarea S.C. C. S.R.L. şi D. .

Dată fiind noua situaţie juridică a imobilului, reclamantul a formulat cererea de rambursare nr. x din data de 01.04.2014.

Prin scrisoarea standard de informare nr. x/23.06.2014 OIR POSDRU Regiunea SUD Est i-a comunicat faptul că doar suma de 775.466,06 RON a fost declarată eligibilă, fiind constatat din nou caracterul neeligibil al sumelor plătite pentru achiziţionarea imobilului, cu motivarea că o astfel de măsură se impune date fiind dispoziţiile art. 9A alin. (28) din Contractul de finanţare, H.G. nr. 606/2010 şi Minuta întâlnirii din 17.03.2014.

Împotriva acestei soluţii, reclamantul a formulat contestaţia nr. 70/30.06.2014, înregistrată la OIR POS DRU Regiunea Sud - Est sub nr. x/30.06.2014, iar la AM POSDRU sub nr. x/30.06.2014 .

Contestaţia a fost soluţionată prin procesul-verbal nr. x/30.08.2014, echipa de soluţionare a contestaţiei concluzionând că pentru soluţionarea contestaţiei formulate împotriva răspunsului dat cererii de rambursare nr. x, date fiind particularităţile situaţiei de fapt, este necesar punctul de vedere al Autorităţii de Management POSDRU privitor la "termenii şi condiţiile specifice conform cărora beneficiarul poate beneficia de prevederile art. 9A (28).", reţinându-se, totodată, că poate fi formulată o cerere subsecventă prin care să se solicite rambursarea a cheltuielilor reprezentând achiziţie imobil în sumă de 840.000 RON şi costuri conexe în sumă de 12.839,64 RON.

S-a formulat o nouă cerere de rambursare suplimentară (calificată de OIR POSDRU ca intermediară) şi a fost respinsă prin scrisoarea de informare nr. x/26.11.2014 (f. x - 176 dosar fond), cu motivarea că lipsesc Instrucţiunile AMPOSDRU prin care să fie reglementaţi termenii şi condiţiile specifice conform cărora titularii finanţării pot beneficia de prevederile art. 9A alin. (28) din contractul de finanţare, precum şi că beneficiarul avea obligaţia ca în activitatea efectuată să respecte principiile enumerate în art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin cererea înregistrată la AMPOSDRU sub nr. x/27.11.2014, reclamantul a solicitat Autorităţii de Management stabilirea unei întâlniri de conciliere, aceasta având loc la 09.12.2014 .

Din cererea înregistrată sub nr. x/10.08.2015, aşa cum corect a apreciat instanţa de fond, rezultă ideea că reclamantul a solicitat AMPOSDRU emiterea instrucţiunilor care i-ar permite să se prevaleze de dispoziţiile art. 9A alin. (28) din contractul de finanţare, iar intimatul-reclamant nu a primit nici un răspuns în acest sens.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, soluţia instanţei de fond cu privire la respingerea cererii sale de introducere în cauză a OIR POSDRU este legală şi temeinică, prin raportare atât la normele legale incidente în cauză, precum şi la situaţia de fapt, dovedită prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reţinută atât de judecătorul fondului, cât şi de Înalta Curte. Astfel, în mod corect a constatat instanţa de fond că nu se impunea introducerea în cauză a OIR POSDRU, întrucât prin promovarea acţiunii nu se solicita obligarea acestei entităţi la efectuarea vreunei prestaţii şi nici nu se solicita anularea vreunui act administrativ, tipic sau asimilat, emis de această instituţie, iar, în plus, intimatul-pârât, prin concluziile orale susţinute cu privire la această cerere, a învederat că impută AM POSDRU tăcerea administrativă faţă de solicitările sale de emitere a instrucţiunii în aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (28) din Contractul de finanţare.

În ceea ce priveşte critica recurentului-pârât potrivit căreia în mod nefondat ar fi reţinut instanţa de fond că ar exista un refuz nejustificat al AM POSDRU câtă vreme obiectul cererii de chemare în judecată este diferit de solicitarea din cererea înregistrată sub nr. x/10.08.2015, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată. Astfel, în vederea justei soluţionări a cauzei, instanţa de fond nu putea să ignore contextul în care intimatul-reclamant a formulat cererea înregistrată sub nr. x/10.08.2015. Având în vedere situaţia de fapt dovedită prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum şi motivul pentru care s-a respins cererea de rambursare, în mod corect a reţinut instanţa de fond că din cuprinsul cererii înregistrată sub nr. x/10.08.2015, rezultă că reclamantul a solicitat AMPOSDRU emiterea instrucţiunilor care i-ar permite să se prevaleze de dispoziţiile art. 9A alin. (28) din contractul de finanţare, solicitare la care reclamantul nu a primit nici un răspuns.

Tot nefondată este şi susţinerea recurentului-pârât potrivit căreia textele de lege şi clauzele contractuale invocate de instanţa de fond nu prevăd în mod imperativ în sarcina AMPOSDRU emiterea Instrucţiunii, ci prevăd că termenii şi condiţiile specifice "se pot stabili" de AMPOSDRU.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 606/2010 privind stabilirea unor măsuri de accelerare a implementării instrumentelor structurale "În vederea implementării proiectului finanţat din instrumente structurale, precum şi asigurării sustenabilităţii investiţiei, beneficiarul poate constitui garanţii în favoarea unei instituţii de credit, sub forma gajării sau ipotecării asupra activelor fixe ce fac obiectul contractului/deciziei/ordinului de finanţare, în condiţiile legii şi cu respectarea prevederilor contractului/deciziei/ordinului de finanţare în cauză, pe toată perioada de valabilitate a contractului/deciziei/ordinului de finanţare.".

De asemenea, art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Prin contractele/deciziile/ordinele de finanţare sau prin acte adiţionale la acestea în cazul proiectelor aflate în implementare se stabilesc termenii şi condiţiile specifice conform cărora beneficiarii de proiecte finanţate din instrumente structurale pot beneficia de prevederile art. 2 alin. (1).".

Se mai reţine că potrivit Notificării OIR POS DRU Regiunea Sud - Est de modificare a contractului de finanţare strategic ca urmare a modificărilor legislative, contractul de finanţare a fost modificat, stipulându-se în cuprinsul art. 9A alin. (28) următoarele:

"- beneficiarul, conform prevederilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 606/23.06.2010, pentru asigurarea finanţării cheltuielilor necesare implementării proiectului finanţat din instrumente structurale, poate constitui garanţii în favoarea unei instituţii de credit, sub forma gajării sau ipotecării asupra activelor fixe care fac obiectul contractului de finanţare, în condiţiile legii.

- (…)

- termenii şi condiţiile specifice conform cărora beneficiarul poate beneficia de prevederile prezentului articol se pot stabili prin Instrucţiune emisă de AMPOSDRU."

Înalta Curte apreciază că, dacă ar da curs interpretării dispoziţiilor legale şi contractuale propusă de către recurentul-pârât, consecinţa ar fi lipsirea de conţinut şi de efecte juridice a acestora. Din analiza acestor dispoziţii legale şi contractuale rezultă fără echivoc, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, atât dreptul intimatului-reclamant de a putea obţine resursele necesare implementării proiectului (resurse care vor face, ulterior, obiectul rambursării), de a constitui garanţii în favoarea unei instituţii de credit, sub forma gajării sau ipotecării asupra activelor fixe, cât şi obligaţia pârâtului de a stabili termenii şi condiţiile în care reclamantul aflat în ipoteza menţionată anterior să aibă vocaţia de a i se rambursa cheltuielile efectuate pentru implementarea proiectului.

Aşadar, reţinând că există în sarcina intimatului-pârât o astfel de obligaţie, coroborat cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, care definesc refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri drept exprimarea cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unui subiect de drept, în mod corect a stabilit instanţa de fond că, prin conduita sa administrativă, AM POSDRU a produs intimatului-reclamant o vătămare în accepţiunea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acesta din urmă neavând posibilitatea de a beneficia de dispoziţiile art. 9A alin. (28) din Contractul de finanţare şi de dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 606/23.06.2010.

Înalta Curte nu va analiza susţinerile recurentului-pârât cu privire la pretinsul caracter neeligibil al cheltuielilor efectuate de către intimatul-pârât cu privire la implementarea proiectului, acestea fiind lipsite de relevanţă sub aspectul legalităţii sentinţei recurate prin raportare la considerentele şi soluţia instanţei de fond, care a admis doar în parte acţiunea, obligând Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane să emită instrucţiuni care să permită reclamantei să beneficieze de dispoziţiile art. 9 A alin. (28) din Contractul de finanţare x, dar fără să facă aprecieri asupra caracterului eligibil al cheltuielilor efectuate.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene) împotriva sentinţei civile nr. 3858 din 5 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2020.