Ministry's appeal over pharmacy damages nullified for lacking cassation grounds; costs awarded

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea principală formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.07.2015, sub nr. unic de dosar de mai sus, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Municipiul Bârlad, prin Primarul Municipiului Bârlad şi Colegiul Farmaciştilor din Judeţul Vaslui, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor chemaţi în judecată la plata sumei totale de 392.684,8 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, a căror întindere a putut fi determinata la data de 04.07.2014 reprezentând data emiterii autorizaţiei de funcţionare a farmaciei comunitare în judeţul Vaslui, localitatea Bârlad, ca urmare a soluţionării irevocabile a acţiunilor în anulare care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2011 şi y/2012

În concret, reclamanta a pretins obligarea pârâţilor, astfel:

• toţi pârâţii, în solidar, la plata sumei de 306.654,06 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând prejudiciul care i-a fost generat prin efectele actelor administrative, invalidate irevocabil în dosarele x/2011 si y/2012;

• pârâţii Municipiul Bârlad şi Colegiul Farmaciştilor din Judeţul Vaslui, în solidar, la plata sumei 32.470,86 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, efectuate în etapa de fond în dosarul nr. x/2011, reprezentând prejudiciul care i-a fost cauzat în cadrul soluţionării raportului de drept procesual, în care s-a stabilit culpa procesuala a acestora;

• pârâţii Municipiul Bârlad şi Colegiul Farmaciştilor din Judeţul Ialomiţa, în solidar la plata sumei de 16.892,58 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în recurs, în dosarul nr. x/2011, reprezentând prejudiciul care i-a fost cauzat în cadrul soluţionării raportului de drept procesual, în care s-a stabilit culpa procesuala a acestora;

• pârâtul Ministerul Sănătăţii la plata sumei de 9.170 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în etapa de fond, în dosarul nr. x/2012, reprezentând prejudiciul care i-a fost cauzat în cadrul soluţionării raportului de drept procesual, în care s-a stabilit culpa procesuala a acestuia;

• pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Farmaciştilor din Judeţul Vaslui, în solidar, la plata sumei de 25.026,3 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, efectuate în recurs, în dosarul nr. x/2012, reprezentând prejudiciul care i-a fost cauzat în cadrul soluţionării raportului de drept procesual, în care s-a stabilit culpa procesuala a acestora;

• pârâtul Ministerul Sănătăţii la plata sumei de 2.480 RON, cu titlu de despăgubire materiala, reprezentând onorariu de avocat achitat pentru efectuarea procedurii de notificare la data de 03.06.2015, privind executarea obligaţiilor dispuse irevocabil de către instanţa de judecata în dosarul x/2012

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1420 din 25 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul Municipiul Bârlad.

A respins în tot acţiunea principală precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bârlad, fiind prescris dreptul la acţiune.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Colegiul Farmaciştilor din Judeţul Vaslui.

A respins în tot acţiunea principală precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Farmaciştilor din Judeţul Vaslui, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii.

A admis, pentru parte din pretenţiile deduse judecăţii, excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii.

A respins, ca inadmisibile, capetele de cerere 4, 5 şi 6 privind pretenţiile constând în cheltuieli judiciare şi onorariu avocat din acţiunea principală precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii.

A admis în parte primul capăt de cerere din acţiunea principală precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii.

A obligat pârâtul Ministerul Sănătăţii să plătească reclamantei suma de 173.056,40 RON reprezentând despăgubiri potrivit art. 19 alin 1 legea nr. 554/2004. 3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1420 din 25 aprilie 2016 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 1420/2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015, iar în rejudecarea cauzei pe fond respingerea acţiunii. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. (8) din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat că instanţa de fond a omis, din succesiunea corespondenţei purtată între reclamantă şi pârât, să observe că încă din data de 22.11.2010, prin adresa nr. x, Ministerul Sănătăţii a adus la cunoştinţa S.C. A. S.R.L. faptul că "programarea inspecţiei se face la un dosar complet şi dacă acesta nu este completat cu documentele lipsă în 30 de zile de la data prezentei adrese, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) din OMS nr. 962/2009, dosarul va fi clasat.

Or, dosarul nr. x/2011, având ca obiect anularea actului Municipiului Bârlad nr. 194/18682/26.11.2010 privind revocarea adeverinţei nr. x/2010, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vaslui în data de 01.02.2011.

Prin urmare, între 22.11.2010 şi 01.02.2011 este un interval de mai mult de 60 de zile.

Demersul administrativ al reclamantei prin care aceasta a solicitat Ministerului Sănătăţii revenirea asupra deciziei de clasare, înregistrat la Ministerul Sănătăţii cu nr. 18723/18.03.2011, şi prin care reclamanta aduce la cunoştinţa ministerului existenţa pe rolul Tribunalului Vaslui a dosarului nr. x/2011, este un demers lipsit de relevanţă faţă de împlinirea termenului de 30 zile prevăzut pentru completarea dosarului de autorizare a activităţii farmaciei.

Demersul administrativ anterior menţionat nu prezintă relevanţă nici sub aspectul că se întemeiază pe o soluţie a instanţei de judecată viitoare şi incertă. Faptul că soluţia instanţei în dosarul nr. x/2011 a fost de anulare a actului Municipiului Bârlad de revocare a adeverinţei nr. x/2010 nu are nicio înrâurire asupra curgerii termenului de completare a dosarului administrativ de autorizare a activităţii farmaciei.

Soluţia instanţei în dosarul anterior menţionat oricum a rămas definitivă în calea de atac, la fond fiind respinsă cererea reclamantei.

Totodată, demersul anterior menţionat este lipsit de relevanţă şi sub aspectul că înregistrarea pe rolul instanţei a dosarului având ca obiect anularea actului de revocare a adeverinţei emise de Municipiul Bârlad nu conduce la suspendarea termenului de 30 zile prevăzut la art. 4 alin. (3) din OMS nr. 962/2009.

Toate acestea fiind spuse, Ministerul Sănătăţii nu avea posibilitatea legală să "suspende" activitatea în dosarul de autorizare a funcţionării farmaciei, această situaţie nefiind prevăzută de OMS nr. 962/2009, neexistând astfel temei legal pentru suspendarea activităţii în dosarul de autorizare a funcţionării.

Astfel, instanţa de fond, în cauza de faţă, în mod eronat a apreciat că dosarul administrativ de autorizare era încă nesoluţionat, Ministerul Sănătăţii neavând posibilitatea legală să "suspende" activitatea în dosarul de autizare pentru o perioadă de timp incertă şi aşteptând după o soluţie a instanţei în dosarul nr. x/2011, de asemenea incertă.

Temeinic şi legal ar fi fost ca, după pronunţarea definitivă a soluţiei în dosarul nr. x/2011, reclamanta să formuleze o nouă cerere de autorizare a funcţionării farmaciei.

Pentru toate acestea, consideră că obligarea Ministerului Sănătăţii la plata despăgubirii potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Municipiul Bârlad, prin Primarul Municipiului Bârlad a formulat întâmpinare prin care a solicitat menţinerea sentinţei de fond, cu privire la pârâtul Municipiul Bârlad, ca fiind temeinică şi legală.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat. Cu privire la excepţia de nulitate a recursului pentru nemotivare a arătat, în esenţă, că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dar şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici raportat la motivul de casare invocat.

Intimatul-pârât Colegiul Farmaciştilor din Judeţul Vaslui a formulat întâmpinare prin care a învederat că indiferent de decizia instanţei supreme cu privire la recursul declarat de către pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, în nici un caz şi în nicio împrejurare, Colegiul Farmaciştilor din Judeţul Vaslui nu ar trebui să fie afectat în vreun fel având în vedere că soluţia instanţei de fond cu privire la respingerea în tot a acţiunii principale formulate în contradictoriu cu Colegiul Farmaciştilor din Judeţul Vaslui pentru lipsa calităţii procesuale pasive a a acestuia din urmă, nu a fost atacată, fiind deci o soluţie definitivă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Potrivit art. 248 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare invocată de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. (…) (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".

Reţine aşadar Înalta Curte că lipsa menţiunilor privind motivele de nelegalitate, din cuprinsul cererii de recurs, este sancţionată de legiuitor cu anularea cererii.

Aceeaşi sancţiune este prevăzută de legiuitor şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care dispune că "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Înalta Curte apreciază că simpla nemulţumire a părţii în privinţa hotărârii pronunţate nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmaţia general că hotărârea atacată este nelegală, recurenta fiind obligată să îşi sprijine recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitative de lege, or, în cazul de faţă recurenta nu indică motivele de recurs.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici raportat la motivul de casare invocate. Afirmaţia general, conform căreia decizia atacată este nelegală, fără arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor, nu reprezintă o motivare în sensul procedural al termenului.

Înalta Curte reţine de asemenea că prin motivare a recursului trebuie să se înţeleagă nu doar indicarea unuia dintre motivele de casare, ci şi dezvoltarea motivelor avute în vedere, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.

Observă Înalta Curte că recurentul-pârât, deşi a invocat în mod formal prin cererea de recurs incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în motivare nu a prezentat nicio critică de nelegalitate a hotărârii recurate şi nici nu a dezvoltat cazul de casare menţionat.

În acest sens, se va observa că cererea de recurs se referă exclusiv la modul de stabilire a situaţiei de fapt de către instanţa fondului, respectiv la modul de apreciere a probatoriului, fără a se aduce vreo critică de nelegalitate dezlegărilor în drept ale instanţei de fond, ori cu privire la textele de lege aplicabile şi modul de interpretare a legii.

Prin raportare la dispoziţiile exprese ale art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că orice aprecieri din recurs cu privire la stabilirea situaţiei de fapt nu poate face obiectul căii de atac a recursului, care nu este o cale devolutivă ci o cale extraordinară de atac, prin care este cenzurat exclusiv modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente speţei.

Din motivarea cererii de recurs nu rezultă nemulţumirea recurentului cu privire la modul în care Curtea a aplicat legea (norma de drept material sau procesual), nefiind indicate nici care ar fi fost, în opinia recurentului, dispoziţiile legale aplicabile ce ar fi condus la o altă soluţie şi cărora ar fi trebuit să li se dea o altă interpretare.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, va constata nul recursul declarat de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂŢII împotriva sentinţei civile nr. 1420 din 25 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi, având în vedere dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., fiind îndeplinite condiţiile în cauză, va obliga recurentul-pârât MINISTERUL SĂNĂTĂŢII la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 13.917 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Constată nul recursul declarat de recurentul - pârât MINISTERUL SĂNĂTĂŢII împotriva sentinţei civile nr. 1420 din 25 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul-pârât MINISTERUL SĂNĂTĂŢII la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 13.917 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2020.