Competence conflict over prison service transfer resolved in favor of first-instance tribunal jurisdiction

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în principal, să se constate că îndeplineşte condiţiile legale pentru aprobarea solicitării de mutare în interes de serviciu de la Penitenciarul Deva la Penitenciarul Pelendava Craiova; în subsidiar, a solicitat să se constate caracterul vădit discreţionar şi abuziv al directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de neavizare a solicitării de mutare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 1100/CA/2019 din 11 septembrie 2019 a Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în cauză competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată vizează refuzul de soluţionare favorabilă a cererii reclamantului şi competenţa este stabilită în raport de rangul autorităţii publice pârâte implicate în proces.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 19/2020 din 18 februarie 2020 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că litigiul are ca reclamant un funcţionar public cu statut special, astfel încât pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei sunt incidente dispoziţiile art. 108 din Legea nr. 188/1999, care stabilesc competenţa tribunalului în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze cauza, întotdeauna instanţa trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecăţii şi la dispoziţiile legale incidente în materia supusă analizei.

Înalta Curte constată că reclamantul, funcţionar public cu statut special, a învestit instanţa de contencios administrativ a Tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect raportul de serviciu al acestuia.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamantul are calitatea de funcţionar public cu statut special, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi văzând că domiciliul reclamantului este în Deva, în raza de competenţă a Tribunalului Hunedoara, va soluţiona conflictul negativ de competenţă ivit în acest sens.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 aprilie 2020.