Exclusive territorial jurisdiction in administrative litigation: Interpretation of statutory "domicile" versus "residence" for venue determination

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtii Consiliul Local Tătărăşti (jud. Bacău) şi Primarul Comunei Tătărăşti (jud. Bacău), a solicitat:

- anularea Dispoziţiei nr. 113/03.07.2017 emisă de Primarul Comunei Tătărăşti şi repunerea sa în situaţia anterioară emiterii acesteia;

- plata drepturilor salariale pentru perioada cât aceasta a produs efecte, lipsindu-l pe reclamant de dreptul fundamental la muncă;

- anularea parţială a Hotărârii nr. 26/21.04.2017 emisă de Consiliul Local Tătărăşti, prin care s-a dispus concedierea reclamantului, respectiv desfiinţarea postului de bibliotecar la Biblioteca comunală Tătărăşti, în sensul abrogării art. 1 şi modificării art. 2, prin reintroducerea în statul de funcţii a postului de bibliotecar, funcţie contractuală de conducere de bibliotecar responsabil de bibliotecă, asimilată funcţiei de şef de birou si remunerată la nivelul acesteia, aşa cum prevede Anexa 1 A, raportat la art. 52 din Legea nr. 334/2002.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 8521 din 18 decembrie 2018, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 instituie competenţa teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului, însă, pentru o administrare cât mai eficientă şi facilă a probelor, se impune ca noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă să se interpreteze în sensul de locuinţă efectivă a reclamantului, respectiv domiciliul acestuia în fapt. Având în vedere că în cuprinsul tuturor actelor aflate la dosar s-a menţionat că reclamantul are reşedinţa în satul Cornii de Sus nr. 22, comuna Tătărăşti, judeţ Bacău, în această unitate administrativ teritorială aflându-se şi locul său de muncă, din perspectiva competenţei teritoriale, Tribunalul Bacău este competent să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.02.2019, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 825 din 23 decembrie 2019, Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, în baza art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că la data formulării acţiunii - 13.09.2018, conform înscrisului ataşat la fila x, reclamantul avea domiciliul în Bucureşti, în raza de competenţă a Tribunalului Bucureşti, astfel încât, având în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale conferit de reglementarea din art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei anterior menţionate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În raport cu obiectul dedus judecăţii, Înalta Curte reţine că demersul judiciar iniţiat de reclamant se circumscrie unui litigiu de contencios administrativ.

Aspectele care au generat conflictul negativ de competenţă vizează înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 13.09.2018), statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Se observă, aşadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

Cum dispoziţiile art. 10 alin. (3) anterior menţionate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În aceste condiţii, având în vedere faptul că la momentul formulării acţiunii reclamantul avea domiciliul în municipiul Bucureşti, Calea 13 septembrie nr. 118-120, conform notei de interogare DEBAP de la dosarul Tribunalului Bacău, dar şi a adresei de la dosarul Tribunalul Bucureşti, înregistrată de către reclamant la 1 octombrie 2018, Înalta Curte va aplica dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

21/02/2017

Cerere de chemare în judecată

UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

26/07/2017

Cerere de recurs

Reclamant - UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

27/07/2017

Cerere de recurs

Reclamant - UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

09/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

09/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

12/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

Dată

Tip

Sursă

06/10/2017

Întâmpinare

Intimat - S.C. B. SRL

27/10/2017

Întâmpinare

Recurent - AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢIE PENTRU AGRICULTURĂ

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Tătărăşti prin Primar, M.A.I. Instituţia Prefectului - Judeţ Bacău şi Consiliul Local Tătărăşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 aprilie 2020.