Exclusive territorial jurisdiction in administrative litigation: domicile of the individual claimant over the corporate headquarters of the union acting as representative
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Satu Mare Court of Appeal for the administrative-tax section, rejecting the Ilfov Court of Appeal’s claim. The dispute involved a trade union acting as the legal representative of an individual member to challenge administrative acts issued by central public authorities, triggering a referral to the highest court after both lower tribunals disclaimed territorial jurisdiction. The decisive legal basis was the exclusive territorial competence rule under Article 10(3) and (4) of Law No. 554/2004, which mandates that such claims be filed with the court of the actual claimant’s domicile; because the union served merely as a representative and did not change the claimant's identity, the individual’s domicile in Satu Mare, rather than the union’s headquarters in Ilfov, determined the competent forum.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 10 din Legea nr. 554/2004; Exclusive territorial jurisdiction in administrative litigation: domicile of the individual claimant over the corporate headquarters of the union acting as representative: Faţă de modificările aduse art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul persoane fizică, şi mai ales prin introducerea alin. (4) al art. 10, nu mai poate fi stabilită competenţă teritorială a tribunalului în funcţie de sediul Sindicatului (care este pe oraşul Bragadiru, jud. Ilfov) şi care a introdus acţiunea în numele membrului său.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 aprilie 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin sentinţa civilă nr. 2673 din 5 septembrie 2019, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Ilfov şi a declinat competenţa soluţionării cererii formulate de reclamantul Sindicatul Poliţiştilor Europeni Europol, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Satu Mare, în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Învestit prin declinare, Tribunalul Satu Mare, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 473/CA din 14 noiembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Satu-Mare, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat intervenirea conflictului negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că acţiunea a fost introdusă după data modificării Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, iar reclamantul, membru de sindicat nu are domiciliul pe raza judeţului Ilfov, ci în judeţul Satu Mare, aspect menţionat în împuternicirea depusă la dosar.
Faţă de modificările aduse art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul persoane fizică, şi mai ales prin introducerea alin. (4) al art. 10, nu mai poate fi stabilită competenţă teritorială a tribunalului în funcţie de sediul Sindicatului (care este pe oraşul Bragadiru, jud. Ilfov) şi care a introdus acţiunea în numele membrului său.
Competenţa este definită în doctrină ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti de a judeca un anumit litigiu.
Prin urmare, pentru determinarea instanţei competente în soluţionarea unui litigiu, ceea ce trebuie stabilit este obiectul acţiunii, constând în dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiţiei, pretenţia concretă a reclamantului.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Conform aliniatului 3 din acelaşi act normativ, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.
Dispoziţiile legale enunţate anterior instituie o competenţă teritorială exclusivă la sediul reclamantului, indiferent dacă acţiunea este formulată personal, sau prin reprezentat legal sau convenţional.
În cazul de faţă, prezenta acţiune a fost introdusă de sindicat (persoana de drept privat) dar în numele membrului său de sindicat, deci în calitate de reprezentant al acestuia.
În aceste condiţii, tribunalul constată că devin incidente dispoziţiile aliniatului 4 al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care, competenţa se stabileşte prin raportare la domiciliul reclamantei, membru de sindicat.
Cum în cauza de faţă, membrul de sindicat nu are domiciliul în judeţul Ilfov, astfel încât să atragă competenţa acestei instanţe, competenta de soluţionare aparţine Tribunalului Satu Mare.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Sindicatul Poliţiştilor Europeni EUROPOL şi A. prin Sindicatul Poliţiştilor Europeni EUROPOL şi pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul Judeţean de Politie Satu Mare în favoarea Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2020.