Competence established for appellate administrative court to review central ministry property certificate, resolving negative jurisdictional conflict.

Şedinţa publică din data de 3 aprilie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 300 din 24 mai 2018, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Rast, în contradictoriu cu pârâta S.N.P Plafar S.A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 728 din 15 aprilie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a Civilă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Rast, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, Statul Român Prin Ministerul Finanţelor Publice şi S.N. Plafar S.A., A., şi cu intervenienţii în numele altei persoane Ministerul Economiei - Departamentul pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi B., în favoarea Curţii Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 955 din 11 decembrie 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ si Fiscal, invocată din oficiu de instanţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 C. proc. civ. şi a suspendat procesul pe durata soluţionării regulatorului de competenţă.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin acţiunea înregistrată la 14.02.2017 pe rolul Judecătoriei Băileşti sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Rast, Judeţul Dolj a chemat în judecată pe pârâta S.N PLAFAR S.A prin care a solicitat în temeiul art. 35 şi art. 308 noul C. proc. civ. să se constate pe cale principală falsul în ceea ce priveşte înscrisurile (documentaţia) care au stat la baza emiterii de către Ministerul Industriei şi Comerţului din Guvernul României la data de 31.10.2000 a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x, să dispună anularea acestui certificat şi a tuturor înscrierilor ce au fost făcute pe baza acestui certificat la autorităţile statului român.

În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, Înalta Curte constată că reclamanta nu a indicat care sunt înscrisurile care stau la baza emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat şi pe care din acestea le apreciază ca fiind false.

Cererea de constatare a falsului se referă doar la înscrisul intitulat: "Situaţie privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul Societăţii Comerciale cu capital de stat" sub aspectul mutării virgulei la două din elementele numerice ale documentului.

De asemenea, în ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, instanţa apreciază că este vorba despre o veritabilă acţiune în constatarea nulităţii unui act patrimonial exercitată în contradictoriu cu o altă persoană decât emitentul. În ceea ce priveşte motivarea acestui capăt de cerere, pe lângă presupusul fals care face obiectul primului capăt de cerere se invocă şi nerespectarea dispoziţiilor legale specifice care reglementează emiterea unor astfel de certificate de atestare a dreptului de proprietate.

Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, instanţa constată că nu sunt menţionate în concret care sunt înscrisurile efectuate şi nu sunt chemate în judecată, pentru opozabilitate, autorităţile care deţin registrele în care s-au făcut aceste presupuse înscrieri.

Prin sentinţa nr. 1547/05 octombrie 2017 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Băileşti şi a fost declinată cauza la Curtea de Apel Craiova.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a considerat că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., acţiunea având mai multe capete de cerere, respectiv constatarea falsului actelor care au stat la baza emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 31.10.2000, a nerespectării procedurilor ce au stat la baza emiterii acestui certificat, precum şi anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 31.10.2000, cauzele fiind în strânsă legătură.

Astfel fiind, Înalta Curte reţine că actul administrativ contestat în prezenta cauză îl reprezintă certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri care este un act administrativ emis de o autoritate centrală, respectiv Ministerul Industriei şi Comerţului, de la acea dată.

Potrivit art. 10 din Legea 554/2004 - forma în vigoare la momentul introducerii acţiunii:

"1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (…)

În aceste condiţii, competenta de soluţionare aparţine Curţii de apel, în baza art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004.

Deoarece reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul său, instanţa a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Craiova .

La momentul la care a formulat iniţial cererea de chemare în judecată, reclamantul se putea adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetentei teritoriale, însă iniţial reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul său, adică pe raza Curţii de Apel Craiova.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Rast din judeţul Dolj şi pe pârâţii S.N. Plafar S.A., Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi pe intervenienţii B. S.A. şi Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, în calitate de succesor în drepturi şi obligaţii al Departamentului pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2020.