Territorial jurisdiction in administrative litigation: exclusive competence at the domicile of represented claimants under amended Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 2 aprilie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 02.11.2018, sub nr. x/2018, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Frontieră, în numele membrilor de sindicat a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, recalcularea drepturilor salariale astfel încât salariul funcţiei îndeplinite să fie raportat la salariul minim garantat în plată.

Prin încheierea din 14.03.2019, pronunţată în dosarul x/2018, s-a dispus disjungerea cererii iniţiale de chemare în judecată, formându-se mai multe cauze, în vederea analizării excepţiei de necompetenţă teritorială a instanţei.

Astfel, sub nr. x/2019 a fost înregistrată ca urmare a disjungerii, cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, în numele membrilor de sindicat: A. şi B..

Prin sentinţa civilă nr. 600 din 18.04.2019, pronunţată în dosarul x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Tulcea.

La data de 22.05.2019, sub nr. x/2019, s-a înregistrat cauza pe rolul Tribunalului Tulcea, privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Frontieră, în numele membrilor de sindicat: A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 1163 din 23 septembrie 2019, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 75 din 2602.2020, Tribunalul Teleorman a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte reţine că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Frontieră, pentru membrii de sindicat A., C., în calitate de reprezentant al acestora, fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în privinţa competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 20.05.2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Frontieră, pentru membrii de sindicat A., C., în calitate de reprezentant al acestora, aşadar nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 2.11.2018. P

Textul de lege menţionat instituie o competenţa teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speţă domiciliul reclamanţilor fiind în Municipiul Târgu Măgurele - Jud. Teleorman.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privinţa art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competenţe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunţată în interpretarea şi aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competenţa de soluţionare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincţie.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Completul Specializat pentru contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Frontieră în numele şi pentru membrii de sindicat A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal - Completul Specializat pentru contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 aprilie 2020.