Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1732/2020 AI generated

Administrative jurisdiction conflict: Exclusive territorial competence determined by domicile rather than residence under Art. 10(3) of Law 554/2004

Case Number Decizia nr. 1732/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning competence to the Vâlcea County Court, Second Civil Section, thereby upholding the initial declination of jurisdiction by the Bucharest Tribunal over the Vâlcea Tribunal's refusal to hear the case. The dispute concerned a salary claim by a union member against public order authorities, alleging that the calculated base salary was illegally lower than the statutory minimum guaranteed wage, which triggered a procedural conflict regarding whether the exclusive territorial jurisdiction in administrative litigation is determined by the plaintiff's domicile or residence. The Court applied Article 10(3) of Law No. 554/2004 strictly, ruling that the legislation expressly designates "domicile" rather than "residence" as the determining factor for jurisdiction, and consequently rejected the argument that the plaintiff's active residence in Bucharest could override the exclusive competence of the court at her registered domicile in Vâlcea.

Legislator headnote

AI generated

art. 1 din O.U.G. nr. 17/2017, art. 87 din C. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Administrative jurisdiction conflict: Exclusive territorial competence determined by domicile rather than residence under Art. 10(3) of Law 554/2004: Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică, indiferent dacă cererea este formulată personal sau în numele său de un sindicat şi a avut în vedere domiciliul reclamantei din judeţul Vâlcea.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction domicile negative conflict of jurisdiction administrative authority assigned competence civil register

Cited Legislation

AI generated
art. 1 din O.U.G. nr. 17/2017
1/2017 şi, pe de altă parte, stabilită ca salariu de bază minim brut pentru un muncitor necalificat din învăţământ şi fără vechime în muncă, prin art. 1 din O.U.G. nr. 17/2017;
art. 87 din C. civ
Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară.
art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
554/2004 şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 26 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 24.05.2019, sub numărul x/2019, reclamanţii A., B., C., Din D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. Şi Q., toţi prin Sindicatul National al Politistilor din Romania "Decus", au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Politiei Romane şi Agentia Nationala împotriva Traficului de Persoane:

- să se constate faptul că membrilor de sindicat nu li se calculează drepturile salariate în conformitate cu prevederile legale, respectiv dispoziţiile H.G. nr. 1/2017, întrucât salariul de funcţie (denumit şi salariul funcţiei de bază) nu poate fi sub valoarea salariului minim garantat pe economie stabilit prin H.G. nr. 1/2017;

- să se constate caracterul ilicit şi discriminatoriu al conduitei pârâţilor, care, pentru lunile februarie, martie, aprilie 2017 au calculat şi achitat salariul de funcţie brut la valoarea de 543 RON, sub valoarea de 1450 RON stabilită pe de o parte ca salariu de bază minim brut garantat pe economie, prin H.G. nr. 1/2017 şi, pe de altă parte, stabilită ca salariu de bază minim brut pentru un muncitor necalificat din învăţământ şi fără vechime în muncă, prin art. 1 din O.U.G. nr. 17/2017;

- obligarea pârâţilor să achite valoarea drepturilor salariale calculate la valoarea de 1450 RON (sumă care nu include alte sporuri sau adaosuri), la această valoare urmând a fi calculate şi plătite sporurile şi adaosurile prevăzute de lege, începând cu data prezentei acţiuni.

- obligarea pârâţilor sa achite cheltuielile de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 02.10.2019 s-a dispus disjungerea cauzei privind pe reclamanta persoană fizică N., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor din România "Decus" şi s-a format dosarul nr. x/2019 în cadrul căruia a fost invocată din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale exclusive prin raportare la domiciliul reclamantei persoane fizice.

Prin sentinţa nr. 6537 din data de 9 octombrie 2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta N., prin Sindicatul National al Politistilor din Romania "Decus", în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Politiei Romane şi Agentia Nationala impotriva Traficului de Persoane, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică, indiferent dacă cererea este formulată personal sau în numele său de un sindicat şi a avut în vedere domiciliul reclamantei din judeţul Vâlcea.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 55 din data de 21 ianuarie 2020 Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta N. prin Sindicatul National al Politistilor din Romania "Decus", în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Politiei Române şi Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, a constatat intervenită suspendarea de drept a cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că pentru stabilirea competenţei conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 prezintă relevanţă domiciliul în fapt al reclamantei, iar, în cauză, înscrisurile din dosar - verificări efectuate în DEPABD atestă că reclamanta are reşedinţa activă în mun. Bucureşti, str. x.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de Sindicatul Naţional al Politisţilor din Romania "Decus" pentru membrul său de sindicat N., îl reprezintă obligarea pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Politiei Române şi Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, la calcularea şi acordarea unor drepturi salariale, prin raportare la prevederile mai multor acte normative succesive.

Pornind de la datele prezentate anterior se apreciază că aspectele care au generat conflictul negativ de competenţă vizează înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate .

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 24.05.2019), statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Se observă, aşadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

Cum dispoziţiile art. 10 alin. (3) anterior menţionate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În aceste condiţii, având în vedere faptul că la momentul formulării acţiunii reclamanta avea domiciliul în judeţul Vâlcea (conform tabelului semnat de aceasta aflat la dosar Tribunalul Bucureşti) şi deţinea o carte de identitate valabilă pentru perioada 2017-2027 eliberată de S.P.C.L.E.P. Brezoi (conform fişei de evidenţă de la dosar Tribunalul Vâlcea), Înalta Curte va aplica dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta N., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor din România "Decus", în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, în favoarea Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2020.