Competence for public service salary disputes based on plaintiff's actual residence versus declared domicile

Şedinţa publică din data de 25 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 7156 din 25 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici şi pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului Buzău.

Investit prin declinare, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 96 din 19 februarie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici şi pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a suspendat de drept judecarea cererii şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici, în nume propriu şi în calitate de reprezentant pentru mai mulţi reclamanţi persoane fizice, printre care şi reclamantul A., înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2019, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea ordinelor privind stabilirea drepturilor salariale pentru membrii de sindicat, emiterea unor noi acte administrative, cu respectarea prevederilor legale, respectiv acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, în cuantum de 15% din salariul de bază, începând cu luna ianuarie 2019, precum şi plata diferenţei dintre salariile care au fost acordate şi salariile care ar fi trebuit acordate. Diferenţa urma să fie actualizată, cu rata inflaţiei şi la care urmează a fi aplicată dobânda legală.

Prin încheierea din şedinţa publică din 25.10.2019, instanţa a dispus disjungerea cererilor de chemare în judecată formulate de către unii dintre reclamanţi, printre care şi reclamantul A., cu privire la care s-a constituit dosarul nr. x/2019.

Litigiul din prezenta cauză are ca obiect drepturi salariale pretins a se cuveni reclamantului, membru de sindicat, de la pârâtul în cadrul căreia acesta este încadrat în funcţia publică deţinută.

Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

De asemenea, conform art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său; Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Raportat la normele legale expuse, specifice materiei contenciosului administrativ, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei ar reveni secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului de la domiciliul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte noţiunea de domiciliu, dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Din punct de vedere procedural, aşa cum s-a reţinut şi în doctrina juridică, interesează nu atât domiciliul, în sensul de locuinţă principală, conform actului de identitate, unde cel în cauză declară că îşi are locuinţa principală, astfel cum reglementează art. 87 C. civ., ci locul în care persoana poate fi găsită pentru a i se comunica actele de procedură, domiciliul fiind pus pe acelaşi plan cu reşedinţa. În acest sens, în ipoteza în care persoana nu locuieşte la domiciliul său, citarea sa se face la reşedinţa cunoscută, deoarece scopul citării este de a încunoştinţa partea în legătură cu procesul, pentru a îi da posibilitatea să îşi facă apărările necesare.

În cauza de faţă, în cererea de chemare în judecată a fost indicat sediul procesual ales, în localitatea unde se află şi sediul reclamantului, în timp ce, cu privire la reclamantul A., s-a reţinut că domiciliul sau se află pe raza jud. Buzău, soluţia de declinare a competenţei teritoriale fiind bazată pe această informaţie.

Însă, potrivit Procesului-verbal de interogare a bazei de date DEPABD din 30.01.2020, aflat la dosarul Tribunalului Buzău, reclamantul A. are stabilită reşedinţa în mun. Bucureşti, unde este şi sediul pârâtului în cadrul căruia îşi exercită funcţia publică.

Având în vedere că, la data formulării acţiunii, reclamantul avea reşedinţa in mun. Bucureşti, competent să judece prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici şi pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2020.