Exclusive jurisdiction of administrative courts to review salary classification decisions for justice system personnel

Şedinţa publică din data de 25 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1369 din 17.09.2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Călăraşi şi Curtea de Apel Bucureşti, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 41 din 16 ianuarie 2020, a admis excepţia necompetenţei materiale, a dispus declinarea cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Călăraşi şi Curtea de Apel Bucureşti, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie -i Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Călăraşi şi Curtea de Apel Bucureşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună reîncadrarea lor şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1.12.2015 şi obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Conform dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Raportat la modalitatea în care a fost formulată acţiunea reclamanţilor, Înalta Curte constată că aceştia au solicitat, în ordinea firească a obligaţiilor, "reîncadrarea", urmând recalcularea şi plata salariului prin raportare la noua valoare de referinţă sectorială, inclusiv în ceea ce priveşte prejudiciul creat prin neacordarea drepturilor de care consideră că ar fi trebuit să beneficieze.

În cauză, independent de modalitatea în care a fost redactată acţiunea, reclamanţii solicită emiterea unor noi decizii de încadrare prin care să le fie recunoscut un anumit drept salarial, cu toate consecinţele care decurg, solicitare confirmată şi prin precizarea din data de 16.09.2019.

Emiterea unei noi decizii de încadrarea presupune implicit analiza legalităţii şi temeiniciei deciziei de încadrare care îşi produce efectele faţă de aceştia, la data promovării acţiunii.

Conform art. 7 din Capitolului VIII, Anexa V, a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dispoziţiile care reglementează salarizarea şi celelalte drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului National al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Împotriva hotărârilor organelor enumerate în cele ce preced se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Având în vedere competenţa materială exclusivă stabilită de legiuitor în ceea ce priveşte analiza legalităţii şi temeiniciei încadrării personalului din justiţie, raportat la acţiunea formulată aşa cum a fost precizată de către reclamanţi, competenţa soluţionării prezentului litigiu aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., G. şi H. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Călăraşi şi Curtea de Apel Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2020.