Green certificate counter-value recoverable only via fiscal procedure, not civil action

Şedinţa publică din data de 19 martie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată la nr. x/2016 din data de 16 septembrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. (fostă B.), obligarea pârâtei la plata sumei de 22.357.688,04 RON reprezentând contravaloare certificate verzi neachiziţionate, în baza Facturii nr. x/11.05.2015, şi la plata dobânzii legale calculată de la data scadentă a facturii până la data plăţii.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 260 din 1 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, a admis cererea formulată de reclamanta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. (fostă B.), a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 22.357.688,04 RON contravaloare certificate verzi neachiziţionate, conform facturii nr. x/11.05.2015, cu dobânda legală de la 29.05.2015 şi până la achitarea efectivă.

III Recursul formulat de pârâtă

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta A., cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei şi rejudecarea cauzei.

4. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că cererea de chemare in judecată este inadmisibilă, pretenţiile intimatei sunt de natura fiscală, iar executarea silită a acestora trebuia făcută conform Codului de procedura fiscală; motivarea instanţei de fond privind respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii este greşită, faptul că intimata este atât cea care emite facturile, dar şi beneficiarul final al sumei, este relevant doar în ce priveşte eventual îndreptăţirea AFM de a emite facturi la momentul la care a făcut-o, însă este irelevant în ce priveşte modalitatea de realizare a creanţei, aceasta fiind stabilită în mod expres de legiuitor ca fiind creanţă fiscală ce se realizează conform normelor de procedura fiscală. Pretenţiile intimatei privind plata sumei de 22.357.688,04 RON sunt de natură fiscală, astfel cum au fost reglementate prin O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, în sensul stabilirii unei proceduri speciale de administrare a acestor creanţe, respectiv cea prevăzută de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

5. Recurenta a arătat că prin Ordonanţa nr. 31/2013 a fost introdusă lit. ţ) a art. 9 din O.U.G. nr. 196/2005, prin care se constituie venit la Fondul de mediu suma reprezentând contravaloarea certificatelor verzi neachiziţionate, achitată conform prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; a expus prevederile art. 12 alin. (1), (2) şi (4)din O.U.G. nr. 196/2005 şi a arătat că este evidentă intenţia legiuitorului de a configura contribuţiei regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi al altor sume datorate bugetului general consolidat şi de a conferi competenţa exclusivă Administraţiei Fondului pentru Mediu de o administra în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură fiscala. Având în vedere că intimatei i s-a asigurat modalitatea de administrare şi recuperare a creanţelor in cadrul unei proceduri speciale, caracterizată prin modalităţi specifice de colectare, urgenta si celeritate, este inadmisibil ca aceasta să uzeze de procedura legala de dreptul comun a unei acţiuni în pretenţii.

6. Astfel, după apariţia Ordonanţei nr. 31/2013, singura modalitate de recuperare a creanţelor izvorâte in temeiul art. 12 alin. (2) şi (8) alin. (2) din Legea 220/2008 este cea prevăzuta de Codul de procedură fiscală, neputând fi primite cereri de recuperare a creanţelor formulate în temeiul dreptului comun. În acest sens, a arătat, este Dispoziţia Preşedintelui Administraţiei Fondului pentru Mediu nr. 461 din 27 octombrie 2015 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare al AFM, art. 37, care se referă la atribuţiile Serviciului Colectare creanţe din cadrul AFM. AFM poate şi trebuie sa emită titluri executorii pentru colectarea acestor creanţe fiscale care se fac venituri la Fondul de mediu, iar Ordinul nr. 45/2014 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 658/2006 pentru aprobarea modelelor formularelor utilizate în domeniul colectării creanţelor la Fondul pentru mediu stabileşte modelul formularelor tipizate pe care. AFM le poate utiliza in executarea creanţelor fiscale, respectiv formularul reprezentând titlul executoriu şi formularul reprezentând somaţia utilizate in dosarul de executare a contribuabililor.

7. Recurenta a mai invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 14/05.03.2014 privind actualizarea valorilor limita de tranzacţionare a certificatelor verzi şi a contravalorii unui certificat verde neachiziţionat, aplicabile pentru anul 2014, cu privire la care a arătat că nu poate modifica o lege organică, potrivit art. 77, 78 din Legea nr. 24/2000, iar în al doilea rând, Legea 220 stabileşte clar contravaloarea certificatelor verzi neachiziţionate în euro, precum şi modalitatea de calcul anual al acestei contravalori în RON.

8. În ceea ce priveşte cererea de chemare in judecată, recurenta a arătat, în esenţă, că este neîntemeiată, întrucât numărul certificatelor verzi neachiziţionate este incert, raportat la Decizia ANRE nr. 876/15.04.2015, iar în ceea ce priveşte dobânda legală, în primul rând suma principală solicitată nu este certă, lichidă şi exigibilă, aceasta fiind eronată raportat la situaţia de fapt a privind certificatele verzi achiziţionate şi neachiziţionate în anul 2014, iar în al doilea rând, intimata nu face şi un calcul al acestei dobânzi, nu arată o suma pe care o solicită măcar de la data scadenţei facturii şi până la data introducerii acţiunii, pentru ca suma solicitata prin capătul al doilea de cerere să aibă, de asemenea, un caracter cert, lichid şi exigibil.

IV Apărările formulate de intimata reclamantă

9. Intimata reclamantă Administraţia Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

10. A arătat că recursul declarat nu este motivat, deşi formal se indică de către recurentă dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., privitoare la casarea hotărârii, recurenta reiterează toate susţinerile pe care le-a făcut în faţa instanţei de fond, fără să critice real sentinţa atacată şi fără să aducă indicii concrete care să răstoarne silogismul judiciar reţinut de judecător în hotărârea dată; cele arătate de recurentă nu se includ în motivele de admisibilitate a recursului prevăzute de C. proc. civ. aceste aspecte de fapt, nu pot fi invocate în recurs, fiind necesar ca recursul să se sprijine doar pe motive de nelegalitate ale hotărârii, niciunul din textele invocate de către recurentă nu îşi găseşte aplicabilitatea, în această fază procesuală nu se pot formula cereri noi, ci prin recurs trebuie să se expună doar criticile aduse hotărârii atacate şi argumentele care susţin aceste critici.

11. A arătat că, în ansamblu, privitor la problematica supusă judecăţii, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, având în vedere materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată, astfel încât nu se impune casarea sentinţei recurate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu rezolvarea tuturor problemelor de fapt şi de drept, ce se impun, cu ancorarea în dispoziţiile legale de drept aplicabile.

12. În raport de legalitatea şi temeinicia hotărârii instanţei de fond, arată că instanţa de fond corect a analizat şi încadrat în drept, temeiul juridic aplicabil acestui tip de acţiune, acţiune în pretenţii, reţinând incidenţa O.U.G. nr. 196/2005 aprobată prin Legea nr. 105/2006, modificată, Legea nr. 220/2008; instanţa reţine corect, de asemenea, că valoarea certificatelor verzi neachiziţionate poartă dobânda legală deoarece aşa dispun dispoziţiile legale în materie, respectiv în art. 12 din Legea nr. 220/2008, completată cu dispoziţiile O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu; de asemenea se mai reţine corect de către instanţa şi faptul că pârâta a fost obligată să plătească contravaloarea certificatelor verzi neachiziţionate, în baza unei facturi emise de AFM în anul 2015, pentru certificate verzi neachiziţionate de societate în anul 2014; deci a respectat dispoziţiile legale în materie pentru recuperarea pe cale amiabilă a acestor sume, dar neavând eficienţa scontată s-a adresat instanţei de judecată pentru recuperarea lor.

13. Prin urmare, instanţa de fond, prin analiza făcută şi-a exprimat propriul silogism judiciar în modul de soluţionare a cauzei, prin indicarea articolelor de lege pe care îşi fundamentează motivarea, fapt pentru care consideră hotărârea dată ca fiind temeinică şi legală, la adăpost de orice critică.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

14. Asupra excepţiei nulităţii recursului invocată de intimata reclamantă, în raport de dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.", examinând motivele de recurs, Înalta Curte constată că a fost invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., iar motivele prezentate sunt circumscrise, faţă de conţinutul acestora, acestui motiv de casare. Recurenta pârâtă a invocat faptul că motivarea instanţei de fond privind respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii este greşită şi a prezentat motivele pentru care susţine acest fapt, raportat la dispoziţiile legale, şi a arătat, de asemenea, raportat la considerentele instanţei de fond, motivele pentru care în mod greşit a fost admisă cererea de chemare în judecată

15. Examinând cu prioritate motivele de recurs privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată ca sunt fondate, pentru considerentele ce urmează, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte motive, care privesc fondul cererii de chemare în judecată, şi excepţia de nelegalitate, admisibilă numai în condiţiile în care de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond.

16. Prin cererea soluţionată prin sentinţa recurată, reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. la plata sumei de 22.357.688,04 RON, reprezentând contravaloare certificate verzi neachiziţionate, în baza facturii nr. x/11.05.2015, şi la plata dobânzii legale calculată de la data scadentă a facturii până la data plăţii. În motivarea cererii, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 8 şi 12 din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

17. Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, "(2) Furnizorii de energie electrică şi producătorii prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să achiziţioneze anual un număr de certificate verzi echivalent cu produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi stabilite pentru anul respectiv, potrivit prevederilor art. 4 alin. (9), şi cantitatea de energie electrică prevăzută la alin. (1), exprimată în MWh, furnizată anual consumatorilor finali".

18. Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din acelaşi act normativ, "(2) Furnizorii, precum şi producătorii prevăzuţi la art. 8 alin. (1) care nu realizează cota obligatorie anuală sunt obligaţi să plătească contravaloarea certificatelor verzi neachiziţionate Administraţiei Fondului pentru Mediu la valoarea de 110 euro pentru fiecare certificat neachiziţionat, calculată în RON la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca Naţională a României pentru luna decembrie a anului precedent".

19. Prin Decizia nr. 876/15.04.2015 a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, pct. 1, a fost aprobată "lista operatorilor economici care nu şi-au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de certificate verzi şi numărul de certificate verzi neachiziţionate de către aceştia pentru anul 2014 prevăzută în Anexa care face parte integrantă din prezenta decizie". Potrivit art. 2 al aceleiaşi decizii, "Operatorii economici prevăzuţi în Anexa la prezenta decizie sunt obligaţi să achite la Administraţia Fondului pentru Mediu contravaloarea certificatelor verzi neachizitionate, la valoarea de 532,44 RON/certificat verde, în termenul prevăzut la art. 26 alin. (1) din Metodologia de stabilire a cotelor anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi şi a celor de achiziţie de certificate verzi aprobată prin ordinul ANRE nr. 144/2014". Recurenta pârâtă se regăseşte în Lista anexă, la poziţia 9, cu un număr de 41.991 de certificate verzi neachiziţionate.

20. În aplicarea art. 12 alin. (2) din lege, reclamanta Administraţiei Fondului pentru Mediu a emis factura nr. x/11.05.2015, în valoare de 22.357.688,04 RON, pentru cele 41.991 certificate verzi neachiziţionate de pârâtă. Anterior sesizării instanţei, reclamanta a notificat pârâta în vederea plăţii sumei, însă pârâta nu a achitat suma înscrisă în factura nr. x/11.05.2015.

21. Potrivit art. 8 din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, "Furnizorii de energie electrică şi producătorii prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să achiziţioneze anual un număr de certificate verzi echivalent cu produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi stabilite pentru anul respectiv, potrivit prevederilor art. 4 alin. (9), şi cantitatea de energie electrică prevăzută la alin. (1), exprimată în MWh, furnizată anual consumatorilor finali".

22. Art. 12 din Legea nr. 220/2008 prevede: "(2) Furnizorii, precum şi producătorii prevăzuţi la art. 8 alin. (1) care nu realizează cota obligatorie anuală sunt obligaţi să plătească contravaloarea certificatelor verzi neachizitionate Administraţiei Fondului pentru Mediu la valoarea de 110 euro pentru fiecare certificat ne achiziţionat, calculată în RON la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca Naţională a României pentru luna decembrie a anului precedent. (...) (5) Administraţia Fondului pentru Mediu emite facturi de încasare a obligaţiilor de plată care decurg din aplicarea alin. (2) în termen de 10 zile de la data înştiinţării emise de ANRE cu privire la operatorii economici debitori şi sumele datorate de aceştia. (6) Suma rezultată din aplicarea prevederilor alin. (5) este utilizată de Administraţia Fondului pentru Mediu în vederea finanţării investiţiilor în producerea de energie din surse regenerabile de către persoanele fizice care realizează capacităţi energetice cu putere instalată de până la 100 kW.".

23. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, instanţa de fond a reţinut dispoziţiile art. 12 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 220/2008 la momentul emiterii facturii, x mai 2015, dar şi al deciziei ANRE, 15 aprilie 2015, şi a arătat că, prin urmare, reclamanta este atât cea care emite facturile, dar şi beneficiarul final al sumei, astfel încât susţinerile pârâtei sunt vădit nefondate; a mai arătat că împrejurarea că procedura în vigoare în prezent nu mai presupune emiterea de către AFM de facturi este total nerelevantă, pe de o parte pentru că aplicarea legii în timp impune analiza îndreptăţirii reclamantei de a emite facturi la momentul la care a făcut-o, iar pe de altă parte că, dincolo de emiterea sau nu de facturi, beneficiarul sumei este tot AFM, potrivit art. 12 alin. (2) şi alin. (6) din lege, care au rămas neschimbate, prin urmare cererea este admisibilă.

24. Motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă privind inadmisibilitatea sunt fondate. Instanţa de fond a apreciat greşit că susţinerile pârâtei sunt nefondate, întrucât reclamanta este atât cea care emite facturile, dar şi beneficiarul final al sumei.

25. Potrivit dispoziţiilor art. 25 din Metodologia de stabilire a cotelor anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi şi a celor de achiziţie de certificate verzi, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 144/2014, până la data de 7 aprilie a fiecărui an, pentru anul de analiză, ANRE stabileşte şi publică pe site-ul propriu lista cu operatorii economici care nu au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de CV şi numărul de CV neachiziţionate de aceştia, iar după expirarea termenului pentru depunerea contestaţiilor, de 3 zile calendaristice de la data publicării acesteia pe site-ul ANRE, până la data de 15 aprilie, ANRE stabileşte prin decizie lista operatorilor economici care nu au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de CV pentru anul de analiză, inclusiv numărul de CV pe care aceştia nu le-au achiziţionat. Potrivit art. 26, operatorii economici menţionaţi plătesc contravaloarea CV neachiziţionate în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii facturilor emise de Administraţia Fondului pentru Mediu, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Lege, în contul deschis în acest scop de Administraţia Fondului pentru Mediu.

26. Sunt corecte susţinerile recurentei pârâte în sensul că faptul că intimata reclamantă este atât cea care emite facturile, dar şi beneficiarul final al sumei, este relevant în ce priveşte emiterea de către Administraţia Fondului pentru Mediu a facturii, însă, în ceea ce priveşte modalitatea de realizare a creanţei, aceasta este stabilită în mod expres de legiuitor, conform normelor de procedură fiscală.

27. Suma reprezentând contravaloarea certificatelor verzi neachiziţionate, achitată conform prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituie venit la bugetul fondului pentru mediu, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. ţ) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, forma aplicabilă incidentă în cauză, în vigoare la data emiterii de către ANRE a Deciziei nr. 876/15.04.2015 de obligare a operatorilor economici care nu şi-au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de certificate verzi la achitarea contravaloarii certificatelor verzi neachiziţionate.

28. Potrivit art. 12 din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, "(1) Contribuţiile, taxele, penalităţile şi alte sume ce constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu se gestionează de Administraţia Fondului şi urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Administrarea contribuţiilor, taxelor, penalităţilor şi a altor sume ce constituie venituri ale Fondului pentru mediu, inclusiv declararea, stabilirea, verificarea, colectarea, soluţionarea contestaţiilor, precum şi îndeplinirea măsurilor asigurătorii şi procedura de executare silită se realizează de Administraţia Fondului în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător. (3) Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitori a obligaţiilor de plată prevăzute la art. 9 alin. (1) se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (4) În cazul neachitării la scadenţă a contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu, Administraţia Fondului procedează la aplicarea măsurilor de recuperare a creanţelor prin executare silită.".

29. Rezultă că sumele reprezentând contravaloarea certificatelor verzi neachiziţionate constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, urmând regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, administrarea, inclusiv stabilirea, colectarea, soluţionarea contestaţiilor, realizându-se de Administraţia Fondului pentru Mediu în conformitate cu dispoziţiile acestuia.

30. Potrivit tuturor acestor prevederi, colectarea sumelor care, constituind venit la bugetul Fondului pentru mediu, se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, şi se realizează potrivit O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Pe cale de consecinţă, Administraţia Fondului pentru Mediu trebuia să urmeze procedura fiscală în vederea colectării sumelor reprezentând contravaloarea certificatelor verzi neachiziţionate, neachitate, conform prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 220/2008, de catre operatorii economici care nu şi-au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de certificate verzi, aceştia având la dispoziţie mijloacele de contestare prevăzute de dispoziţiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

31. În acest sens, prin Ordinul nr. 658/2006 pentru aprobarea modelelor formularelor utilizate în domeniul colectării creanţelor la Fondul pentru mediu, cu modificările şi completările ulterioare, emis de Ministrul mediului şi gospodăririi apelor în baza prevederilor art. 12 din O.U.G. nr. 196/2005, au fost aprobate modelele formularelor utilizate în domeniul colectării creanţelor la Fondul pentru mediu.

32. Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care raporturile juridice dintre părţi sunt reglementate de o lege specială, în temeiul căreia sumele reprezentând contravaloarea certificatelor verzi neachiziţionate constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu şi urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar Administraţia Fondului pentru Mediu gestionează fondul pentru mediu în conformitate cu dispoziţiile acestuia, este inadmisibilă formularea unei acţiuni în pretenţii.

33. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantă este fondat, în mod greşit fiind respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiuni, cu interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor O.U.G. nr. 196/2005 care reglementează gestionarea fondului pentru mediu, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ. care conduce la admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca inadmisibilă. Având în vedere că sunt fondate motivele de recurs privind inadmisibilitatea acţiunii, nu se mai impune analiza celorlalte motive, care privesc fondul cererii de chemare în judecată, şi excepţia de nelegalitate, admisibilă în condiţiile în care de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond.

VI Soluţia instanţei de recurs

34. Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtă, va casa sentinţa atacată şi în rejudecare va respinge acţiunea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă Administraţia Fondului pentru Mediu.

Admite recursul formulat de pârâta A. împotriva sentinţei civile nr. 260 din 1 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi în rejudecare, respinge acţiunea ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2020.