Labour Inspectorate's refusal to renew special-conditions workplace permit quashed; renewal ordered for 2017–2018.

Şedinţa publică din data de 19 martie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017, la data de 21 iunie 2017, pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta Filarmonica de Stat Transilvania a chemat în judecată pârâta Inspecţia Muncii şi a solicitat să se constate nelegalitatea actului administrativ nr. 149/DCSSM/1070/08.02.2017, precum şi a actului administrativ nr. 529/DCSSM/3894/30.03.2017, ambele emise de Inspecţia Muncii Bucureşti, obligarea Inspecţiei Muncii Bucureşti la reînnoirea avizului nr. x/30.03.2016 şi a Anexei pentru încadrarea în condiţii deosebite a locurilor de muncă prevăzute în Planul de prevenire şi protecţie corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite pentru perioada 01 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2018.

2. Prin sentinţa civilă nr. 4580/2017 pronunţată în data de 06.09.2017, Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, invocată de pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 19.09.2017.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

3. Prin sentinţa civilă nr. 3336/2017 pronunţată în data de 23 octombrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Filarmonica de Stat Transilvania, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii. A obligat pârâta la reînnoirea Avizului nr. x/30.03.2016 şi a Anexei pentru încadrarea în condiţii deosebite a locurilor de muncă prevăzute în Planul de prevenire şi protecţie corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite pentru perioada 01 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2018.

III Recursul formulat de pârâtă

4. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Inspecţia Muncii, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, iar în rejudecare respingerea acţiunii ca nefondată.

5. În motivarea recursului, recurenta a arătat că reclamanta, conform prevederilor legale, a solicitat în anul 2016 şi a obţinut Avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 56/30.03.2016, valabil până la 31.12.2016, eliberat în condiţiile prevăzute de H.G. nr. 1014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

6. Angajatorul, cum a constatat şi instanţa, şi-a asumat punctual faptul că va normaliza condiţiile de muncă până la data de 31.12.2016, deşi acesta ar fi avut posibilitatea de a-şi identifica nevoile la momentul solicitării şi a solicita respectivul aviz pentru un termen de 3 ani şi nu de un an, cum a solicitat.

7. Instanţa a prezumat intenţia angajatorului, substituindu-se acestuia în obligaţiile sale, şi a reinterpretat opţiunea acestuia într-un mod artificial, creeând dreptul prevăzut de actul normativ (de a solicita încadrarea în condiţii deosebite de muncă) fără a avea şi obligaţiile corelative imperativ stabilite de lege (de a identifica toate posibilităţile şi de a lua toate măsurile ce se impun pentru normalizarea condiţiilor de muncă).

8. De asemenea, instanţa nu a luat în considerare probatoriul administrat în cauză, din care rezulta faptul că angajatorul şi-a asumat faptul că a solicitat încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite doar pentru anul 2016, conform adresei sale, acest fapt implicând în mod evident şl cheltuielile aferente asigurărilor sociale pentru lucrătorii încadraţi în aceste locuri de muncă.

9. Contrar celor reţinute de instanţă, vizând numărul avizelor care pot fi date în baza actului normativ, la dosarul cauzei a fost depus punctul de vedere al iniţiatorului actului normativ, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, din care rezultă fără dubiu intenţia legiuitorului, odată în plus faţă de conţinutul actului normativ, că H.G. nr. 1014/2015 nu prevede modalitatea legală de prelungire a valabilităţii avizului. Prin acest act normativ s-a creat posibilitatea angajatorilor de a-şi gestiona cât mai eficient resursele, într-un interval de timp mai mare (de 3 ani, faţă de 1 an cât era reglementat anterior), astfel încât prin măsurile şi programele propuse în planurile de prevenire şi protecţie adoptate de aceştia să se normalizeze condiţiile de muncă.

10. Astfel, potrivit prevederilor alin. (2) al art. 6 din H.G. nr. 1014/2015, avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite îşi încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire şi protecţie sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3). Prin urmare, contrar celor reţinute de instanţă, legiuitorul nu a creat angajatorului posibilitatea identificării unor noi măsuri de natură a-l repune pe acesta în dreptul de a solicita un nou termen de prelungire. Angajatorul trebuie să se raporteze la măsurile stabilite prin planul de prevenire şi protecţie pe care şi l-a asumat iniţial şi doar în raport de acestea se poate emite un aviz, aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 1 alin. (2), prevederile se aplică numai angajatorilor care deţin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, reînnoite, şi care nu au realizat până la aceasta dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite. În aceste condiţii, reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite a fost făcută la solicitarea angajatorului în raport de termenele de îndeplinire a măsurilor cuprinse în planul de prevenire şi protecţie asumate de către acesta, motiv pentru care la finalizarea acestor termene locurile de muncă sunt încadrate în condiţii normale, aspect pe care instanţa de fond l-a ignorat complet; ai mult, în planul de prevenire şi protecţie pentru perioada 2017-2018 angajatorul a prevăzut aceleaşi măsuri ca cele din anul precedent şi pe care el însuşi le-a raportat ca fiind realizate.

11. Legiuitorul a fost explicit în formularea actului normativ încă din art. 1 al acestuia, s-a stabilit punctual şi fără echivoc faptul că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, deţinut de angajator la 31.12.2015, poate fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care este acordat avizul fiind de maximum 3 ani. Având în vedere aceste considerente, Comisia a respins fundamentat solicitarea reclamantei intimate de reînnoire a avizului de încadrare a locurilor de muncă respective în condiţii deosebite pentru o nouă perioadă, dat fiind că acesteia îi fusese emis un asemenea aviz cu o valabilitate de 1 an conform celor ce aceasta şi-a asumat prin solicitarea iniţială.

12. Raportat la considerentele vizând refuzul nejustificat al Comisiei ca fiind un exces de putere de a emite un nou aviz reclamantei intimate, instanţa a făcut o interpretare şi o aplicare greşită a normelor de drept plecând de la intenţia avută de emitentul acestui act normativ, care a admis un termen maximum de 3 ani pentru valabilitatea avizului în cauză. Într-adevăr, intenţia legiuitorului, aşa cum a expus şi anterior, a fost de a crea posibilitatea angajatorilor de a-şi estima posibilităţile de normalizare a condiţiilor de muncă într-un termen de până la trei ani, sub rezerva faptului că, odată asumat respectivul termen, acesta îl şi obligă pe angajator în a-l respecta, o altă interpretare ar crea o impresie de inutilitate a actului normativ.

13. În susţinerea argumentelor, a fost anexat punctul de vedere al iniţiatorului actului normativ.

IV Întâmpinarea formulată de intimata reclamantă

14. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

15. A arătat că solicitarea adresată Inspecţiei Muncii de reînnoire a avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite îndeplineşte prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 1014/2015, precum şi toate celelalte cerinţe ale hotărârii, respectiv deţinea la data de 31 decembrie 2015 aviz valabil pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite şi a solicitat şi a obţinut în anul 2016 avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.

16. Prin probatoriul administrat a arătat că nu au fost realizate măsurile pentru normalizarea condiţiilor de muncă, întrucât noxa care afectează condiţiile de muncă la locurile de muncă pentru care se solicită reînnoirea avizului de încadrare în condiţii deosebite este zgomotul produs de instrumentele din orchestră şi de interpretarea vocală a artiştilor lirici din cor, activitate ce se desfăşoară concomitent, la scenă deschisă, dat fiind specificul activităţii, obiectul de activitate al instituţiei fiind Activităţi de interpretare artistică, Cod CAEN 9001, respectiv producerea de concerte, festivaluri, etc. Zgomotul este factorul de risc principal, care face imposibilă normalizarea condiţiile de muncă, întrucât activitatea se desfăşoară în faţa publicului spectator, iar artiştii trebuie obligatoriu să se audă între ei pentru a face conexiunile partiturii, motiv pentru care zgomotul nu poate fi eliminat.

17. Hotărârea Guvernului nr. 1014/2015 stabileşte metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, extinzând perioada de valabilitate a avizelor, perioadă ce nu poate depăşi 31 decembrie 2018. De asemenea, stabileşte posibilitatea angajatorului care nu a obţinut reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, de a contesta refuzul autorităţii publice direct la instanţa competentă (instanţa de contencios administrativ). Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, sunt considerate încadrate în condiţii deosebite doar locurile de muncă stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora, alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 263/2010 fiind modificat şi completat cu alin. (1)^1, prevederi care se aplică doar angajatorilor care deţineau la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite reînnoit si care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite.

18. Aşa cum a arătat, până la această dată nu s-au realizat măsurile din Planul de prevenire şi protecţie aferent anului 2016, aspecte ce rezultă din probele administrate, dat fiind că zgomotul produs de instrumentele din orchestră şi de vocile din cor nu poate fi obturat, prin urmare, dacă măsurile nu pot fi îndeplinite, locurile de muncă rămân încadrate în condiţii deosebite.

19. Apreciază că sentinţa recurată este temeinică şi legală, refuzul Inspecţiei Muncii este nejustificat, întrucât măsurile din planul de prevenire şi protecţie aferent anului 2016 nu au fost realizate, aspecte ce rezultă din procesul-verbal de control nr. x/26.01.2017 încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului Cluj, menţiunile făcute de inspectorul de muncă în Anexa de constatare la procesul-verbal fac referire la faptul că s-a realizat măsurarea anuală a nivelului de zgomot la locul de muncă şi nu la faptul că măsurile din planul de prevenire şi protecţie aferent anului 2016 ar fi fost realizate.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

20. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

21. Reclamanta Filarmonica de Stat Transilvania a solicitat pârâtului, în baza H.G. nr. 1014/2015, reînnoirea Avizului nr. x/2016 de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, emis în baza aceluiaşi act normativ, valabil până la data de 31.12.2016, care a reprezentat o reînnoire a Avizului nr. x/10.03.2015 emis în baza H.G. nr. 1173/2014.

22. Pârâta a refuzat reînnoirea avizului pentru perioada solicitată, invocând în apărare mai multe argumente: din economia dispoziţiilor art. 1 din H.G. nr. 1014/2015 rezultă că se poate emite un singur aviz de reînnoire; în cazul reclamantei toate măsurile din planul de prevenire şi protecţie aferent anului 2016 au fost realizate, conform procesului-verbal de control nr. x/26.01.2017 încheiat de ITM Cluj; în buletinele de determinare a zgomotului, determinarea expunerii efective a lucrătorului la zgomot nu este corelată cu atenuarea realizată de mijloacele individuale de protecţie auditivă acordate angajaţilor; în planul de prevenire şi protecţie pentru perioada 2017-2018 angajatorul a prevăzut aceleaşi măsuri ca cele din anul precedent, pe care le-a raportat ca fiind realizate.

23. Prin sentinţa recurată, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi a fost obligată pârâta Inspecţia Muncii la reînnoirea Avizului nr. x/30.03.2016 şi a Anexei pentru încadrarea în condiţii deosebite a locurilor de muncă prevăzute în Planul de prevenire şi protecţie corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite pentru perioada 01 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2018.

24. Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor H.G. nr. 1014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 986 din 31 decembrie 2015, emisă în temeiul al art. 29 alin. (11) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1, "(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin prezenta hotărâre. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care deţin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, reînnoite, şi care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prevederilor prezentei hotărâri nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018.".

25. Motivele de recurs privind faptul că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, deţinut de angajator la 31.12.2015, putea fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care este acordat avizul fiind de maximum 3 ani, în acest sens fiind invocat de recurentă şi punctul de vedere al iniţiatorului actului normativ, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, din care ar rezulta intenţia legiuitorului că H.G. nr. 1014/2015 nu prevede modalitatea legală de prelungire a valabilităţii avizului, sunt nefondate.

26. În mod corect instanţa de fond a constatat că legiuitorul nu a limitat în mod expres numărul avizelor care pot fi obţinute în baza acestui act normativ, stabilind doar perioada de valabilitate a acestora, având în vedere mai ales scopul adoptării acestui act normativ, acela de a asigura un termen rezonabil angajatorilor pentru normalizarea condiţiilor de muncă conform măsurilor propuse în planurile de prevenire şi protecţie asumate, şi faptul că nu poate fi acceptată teza potrivit căreia reclamantei nu i s-ar mai putea acorda un al doilea aviz, de reînnoire a celui existent, în limita termenului limită prevăzut de art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015, în condiţiile în care nu s-a reuşit normalizarea condiţiilor de muncă.

27. Scopul adoptării H.G. nr. 1014/2015 a fost acela de a prelungi termenul de 1 an reglementat anterior prin H.G. nr. 1173/2014, în care angajatorii aveau obligaţia de a realiza măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă.

28. Prin Nota de fundamentare la H.G. nr. 1014/2015 s-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1173/2014 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, angajatorii care deţin avize de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite au obligaţia de a elabora planul de prevenire şi protecţie corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor, cuprinzând măsuri şi acţiuni, eşalonate şi distribuite trimestrial, pe perioada 1 ianuarie - 1 decembrie 2015, astfel încât, până cel târziu la data de 31 decembrie 2015, locurile de muncă să se încadreze în condiţii normale. Ca urmare a faptului că s-a constatat că, la acea dată, angajatorii sunt în curs de realizare a programelor de normalizare a condiţiilor de muncă, s-a estimat că, în contextul economic de la acea dată, măsurile propuse în planul de prevenire şi protecţie nu se pot realiza integral.

29. S-a precizat că actul normativ are în vedere stabilirea metodologiei de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, dar şi a unui termen limită, respectiv trei ani de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă de completare a art. 29 din Legea nr. 263/2010, în care angajatorii au obligaţia de a normaliza condiţiile de muncă, iar menţinerea locurilor de muncă în condiţii deosebite vizează doar acei angajatori care deţin, la data de 31 decembrie 2015, avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite şi care nu au putut realiza până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă.

30. Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1014/2015, s-a stabilit metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, acordate anterior, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, numai pentru angajatorii care deţin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, şi care nu au realizat până la acea dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite.

31. Din dispoziţiile legale nu rezultă că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, deţinut de angajator la 31.12.2015, poate fi făcută o singură dată. Ceea ce s-a reglementat expres a fost că perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018.

32. Pentru aceste motive, este nefondată şi susţinerea recurentei că instanţa a prezumat intenţia angajatorului, substituindu-se acestuia, şi a reinterpretat opţiunea acestuia într-un mod artificial, creând dreptul prevăzut de actul normativ, de a solicita încadrarea în condiţii deosebite de muncă, fără a avea şi obligaţiile corelative imperativ stabilite de lege.

33. Din faptul că art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015 prevede că perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018 nu rezultă, în situaţia în care reînnoirea s-a efectuat pentru un 1 an, că nu mai există posibilitatea ca angajatorul să obţină o nouă reînnoire, neexistând nicio prevedere în cuprinsul actului normativ care să interzică posibilitatea reînnoirii succesive a avizelor pe perioade mai scurte, în condiţiile în care măsurile cuprinse în planul de prevenire şi protecţie stabilit au fost realizate, însă nu au fost eliminaţi, în raport de specificul activităţii desfăşurate, factorii de risc profesional, şi este respectat termenul limită de 31.12.2018.

34. Este de observat şi faptul că, analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că, într-adevăr, în planul de prevenire şi protecţie pentru anul 2016 pentru cor şi orchestră s-au prevăzut două măsuri pentru normalizarea condiţiilor de muncă, respectiv măsurarea nivelului de zgomot, reducerea timpului de expunere la zgomot şi alternarea repetiţiilor cu pauze, măsuri constatate ca fiind realizate, conform procesului-verbal de control nr. x/26.01.2017 încheiat de ITM Cluj, însă, din documentaţia anexată cererii de reînnoire a avizului din 2016 rezultă că angajatorul, prin măsurile de protecţie asumate, nu a reuşit să asigure normalizarea condiţiilor de muncă ale salariaţilor, astfel că, în planul de prevenire şi protecţie pe perioada 2017-2018, au fost reluate măsurile asumate prin planul iniţial (măsurarea nivelului de zgomot, reducerea timpului de expunere la zgomot şi alternarea repetiţiilor cu pauze, măsuri care, evident, trebuie respectate şi asigurate anual), însă au fost incluse şi măsuri suplimentare. Având în vedere concluziile buletinului de determinare a noxelor profesionale şi raportul medical întocmit de medicul de medicina muncii, s-au prevăzut pentru cor şi orchestră măsuri suplimentare pentru normalizarea condiţiilor de muncă: obligativitatea purtării mijloacelor de protecţie auditive de către lucrători şi monitorizarea conformării la utilizarea dispozitivelor individuale de protecţie.

35. S-a constatat că însăşi pârâta, prin răspunsul la cererea de reînnoire a avizului, a recunoscut necesitatea acestor măsuri suplimentare de protecţie, a arătat că "în buletinele de determinare a zgomotului, determinarea expunerii efective a lucrătorului la zgomot nu este corelată cu atenuarea realizată de mijloacele individuale de protecţie auditivă acordate angajatorilor", însă această măsură suplimentară a fost asumată de reclamantă prin planul de protecţie pentru anul 2017-2018, deci ea nu este realizată, urmând a fi implementată pentru viitor, conform planului asumat, revizuit, întocmit conform art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1014/2015.

36. Contrar susţinerilor recurentei, din dispoziţiile art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 1014/2015, care prevăd că "Avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite îşi încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire şi protecţie sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3).", rezultă faptul că avizele îşi încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul sau la expirarea termenului limită, 31.12.2018, nu rezultă că nu poate fi solicitată o reînnoire a avizului, când condiţiile sunt îndeplinite, în interiorul termenului. De asemenea, din punctul de vedere invocat, exprimat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin adresa nr. x/31.08.2016, prin care se arată că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite a fost făcută la solicitarea angajatorului în raport cu termenele de îndeplinire a măsurilor cuprinse în planul de prevenire şi protecţie asumate de către acesta, motiv pentru care la finalizarea acestora, dar nu mai târziu de 3 decembrie 2018, locurile de muncă sunt încadrate în condiţii normale, nu rezultă o concluzie concretă în sens contrar.

37. Faptul că angajatorul şi-a asumat faptul că va normaliza condiţiile de muncă până la data de 31.12.2016, deşi ar fi avut posibilitatea de a-şi asuma un termen de 3 ani şi nu de un an, nu conduce la concluzia invocată de recurentă.

38. În caz contrar, rămân fără efecte şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum au fost modificate, în baza cărora a fost emisă şi H.G. nr. 1014/2015.

39. Prin O.U.G. nr. 65/2015, art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit căruia "(1) Sunt încadrate în condiţii deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora.", a fost completat şi au fost introduse alin. (11) şi (12), cu următorul cuprins: (11) Locurile de muncă pot fi menţinute în condiţii deosebite, prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligaţia de a normaliza condiţiile de muncă. (12) Perioada cuprinsă între data de 31 decembrie 2015 şi data reînnoirii avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite de muncă, pentru care angajatorii datorează, după caz, diferenţa dintre cota de contribuţie de asigurări sociale pentru condiţii deosebite de muncă şi cea declarată de către aceştia.".

40. S-au avut în vedere, în acelaşi sens fiind emisă apoi şi H.G. nr. 1014/2015, obligaţia angajatorilor care deţin avize de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite de a elabora planul de prevenire şi protecţie corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor, cuprinzând măsuri şi acţiuni eşalonate şi distribuite trimestrial, pe perioada 1 ianuarie-1 decembrie 2015, astfel încât, până cel târziu la data de 31 decembrie 2015, locurile de muncă să se încadreze în condiţii normale, şi faptul că, în urma controalelor efectuate la nivelul Inspecţiei Muncii s-a constatat că angajatorii sunt în curs de realizare a programelor de normalizare a condiţiilor de muncă, şi, luând în considerare termenul de 31 decembrie 2015, prevăzut de legislaţia în vigoare, H.G. nr. 1.173/2014 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, s-a estimat că, în contextul economic de la acea dată, măsurile propuse în planul de prevenire şi protecţie nu se pot realiza integral.

41. Pentru aceste motive, în condiţiile în care scopul adoptării H.G. nr. 1014/2015 nu a fost îndeplinit prin măsurile de protecţie asumate prin planul din 2016, realizarea măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă, actul normativ nu prevede interdicţia emiterii mai multor avize, având în vedere că termenul limită prevăzut actul normativ nu a fost depăşit, 31.12.2018, sentinţa recurată este legală, în mod corect instanţa de fond a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererii reclamantei şi a obligat pârâta la reînnoirea avizului nr. x/30.03.2016 şi a Anexei pentru încadrarea în condiţii deosebite a locurilor de muncă prevăzute în Planul de prevenire şi protecţie corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite pentru perioada 01 ianuarie 2017 - 31 decembrie 2018, cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor H.G. nr. 1014/2015.

VI Soluţia instanţei de recurs

42. Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenta pârâtă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Inspecţia Muncii împotriva sentinţei civile nr. 336/2017 din 23 octombrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2020.