Appellate jurisdiction for public procurement contract execution disputes: civil vs. administrative courts under amended Law 101/2016
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence by assigning jurisdiction to the Civil Section of the Bucharest Court of Appeal, determining that this section is competent to hear the appeal, while the underlying civil judgment from the lower instance remains the operative decision pending that appellate review. The dispute involved a company challenging the termination of a framework agreement with a public domain authority, where the case originated in administrative court but was transferred to civil court after the first instance determined the subject matter concerned the execution of a public procurement contract rather than its attribute or validity. The decisive legal basis rested on the principle that disputes arising from the execution of administrative contracts fall under the jurisdiction of ordinary civil courts pursuant to Article 8(2) of Law No. 554/2004 and Article 53(11) of Law No. 101/2016, and that the appellate court's competence is determined by the section of the first-instance court that pronounced the judgment, rather than the subject matter of the original claim, making the specialized administrative appeal provision in Article 55(3) inapplicable.
Legislator headnote
AI generatedart. 53 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, art. 68 din legea nr. 101/2016, art. 135 din C. proc. civ, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016; Appellate jurisdiction for public procurement contract execution disputes: civil vs. administrative courts under amended Law 101/2016: Pentru a pronunţa această hotărâre, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că există o necorelare între modificarea dispusă prin art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 şi art. 55 alin. (3) care a rămas neschimbat, însă dacă s-a schimbat competenţa de soluţionare a fondului în mod expres, rezultă că se aplică în privinţa căii de atac regulile generale ale C. proc. civ. şi că nu mai este necesară precizarea expresă a instanţei de control judiciar.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 martie 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22.11.2018, sub numărul de dosar x/2018, reclamanta A. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Domeniului Public Sector 1, contestaţie împotriva rezilierii acordului cadru nr. 80/28.12.2016, solicitând: anularea notificării nr. x/02.11.2018 şi a măsurii rezilierii acordului cadru nr. 80/2016; anularea adresei x/12.11.2018; constatarea valabilităţii acordului-cadru nr. 80/2016; obligarea pârâtei să reintre în legalitate executându-şi obligaţiile asumate prin acordul-cadru nr. 80/2016. A solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea de şedinţă din data de 07.02.2019 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi a trimis dosarul în cauza privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Domeniului Public Sector 1, la secţia a VI-a Civilă din cadrul Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1709/12.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI- civilă, în dosarul nr. x/2018, instanţa a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Domeniului Public Sector 1, ca nefondată şi a respins cererea reconvenţională.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. - Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 02.07.2019 sub nr. x/2018*.
În şedinţa publică de la data de 17.09.2019, Curtea a invocat excepţia necompetenţei sale procesuale, raportat la dispoziţiile art. 53 indice 1 şi art. 55 alin. (3) teza I din Secţiunea a II-a, Capitolul VI din Legea nr. 101/2016.
Prin încheierea nr. 51/17.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI- a civilă, în dosarul nr. x/2018, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a VI-a a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de recurenta-reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administraţia Domeniului Public Sector 1, în favoarea unui complet specializat în achiziţii publice din cadrul Secţiilor a VIII-a sau a IX-a ale Curţii de Apel Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Prin încheierea din data de 06 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI- civilă a Curţii de Apel Bucureşti.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că există o necorelare între modificarea dispusă prin art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 şi art. 55 alin. (3) care a rămas neschimbat, însă dacă s-a schimbat competenţa de soluţionare a fondului în mod expres, rezultă că se aplică în privinţa căii de atac regulile generale ale C. proc. civ. şi că nu mai este necesară precizarea expresă a instanţei de control judiciar.
Faţă de regulile generale legiuitorul nu a considerat necesar să prevadă expres că în privinţa litigiilor privind executarea contractului calea de atac ar trebui să fie soluţionată tot de instanţa de drept comun, pentru că oricum la art. 68 din legea nr. 101/2016 a prevăzut că dispoziţiile acestei legi se completează cu cele ale C. proc. civ. şi ale C. civ.
Regula de la art. 55 alin. (3) din lege este prevăzută în considerarea faptului că în cadrul instanţei de recurs, care judecă recursurile împotriva litigiilor privind atribuirea, nulitatea contractelor, precum şi acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, trebuie să existe complete specializate, spre deosebire de reglementarea anterioară, O.U.G. nr. 34/2006 care nu prevedea necesitatea existenţei unor complete specializate de achiziţii publice.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a civilă, pentru considerentele ce urmează:
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI - a civilă, îl constituie problema instanţei competente material/funcţional să soluţioneze cererea de recurs formulată de către recurenta-reclamnată S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1709 din data 12.06.2019, precum şi a încheierii din 28 mai 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bucureşti, secţia IV civilă
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Domeniului Public Sector 1 vizează anularea măsurii de reziliere a acordului cadru nr. 80/28.12.2016.
Instanţa învestită cu soluţionarea în fond a cererii de chemare în judecată, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VI -a civilă, ca instanţă de drept comun, a fost învesitită cu soluţionarea cauzei prin încheierea din data de 07 februarie 2019, prin care a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II - a de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, reţinându-se incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016.
Aşadar, recursul este formulat împotriva unei hotărâri civile prin care fost soluţionată o cerere ce priveşte executarea unui contract de achiziţie publică.
Din această perspectivă, se constată că, în cauză, sunt relevante prevederile art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:
"(2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".
Prin urmare, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competenţa instanţelor de drept comun, acesta fiind şi motivul pentru care prezentul litigiu a fost soluţionat, în primă instanţă, de secţia civilă a tribunalului.
Înalta Curte, astfel cum a reţinut şi secţia a IX - a de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, constată că dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei", reprezintă o necorelare legislativă cu noua reglementare, iar aplicarea lor ca atare ar echivala cu interpretarea greşită a normelor de competenţă astfel cum au fost configurate prin Legea nr. 212/2018.
Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prevedea că (şi) procesele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice.
Conform art. 55 alin. (3), hotărârea primei instanţe se ataca cu recurs la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, urmând a fi judecată în complet specializat în achiziţii publice.
Prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, abordarea legiuitorului a fost diferită, în ceea ce priveşte competenţa materială procesuală de soluţionare a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 101/2016, astfel încât forma actuală a dispoziţiilor art. 53 prevede că "(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice. (11) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".
Prin urmare, în competenţa instanţei de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziţii publice, sunt procesele şi cererile care privesc procedura de atribuire şi, respectiv, nulitatea sau anularea contractelor administrative, în vreme ce procesele şi cererile care rezultă din executarea acestora se află în competenţa de judecată a instanţei civile de drept comun.
Din interpretarea succesivă şi sistematică a modificărilor legislative intervenite, rezultă că atribuirea de competenţă materială în recurs priveşte doar procesele care se judecă în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, nu şi procesele care revin în primă instanţă în competenţa instanţelor civile de drept comun.
Atribuirea de competenţă prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 trebuie coroborată cu art. 53 alin. (1) şi (1)1 din acelaşi act normativ, aplicându-se doar cu privire la litigiile judecate în primă instanţă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalului.
De asemenea, este de reţinut şi faptul că în calea de atac, competenţa funcţională nu se stabileşte prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, ci prin raportare la secţia care a pronunţat sentinţa care formează obiectul căii de atac.
În această fază procesuală o eventuală necompetenţă (exceptând competenţa generală) a primei instanţe ar putea fi invocată doar prin intermediul căii de atac formulate, cu condiţia invocării anterioare, la fond, a respectivei excepţii.
Or, în cauză, problema competenţei a fost tranşată definitiv prin încheierea din data de 07 februarie 20109 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe recurenta A. S.R.L în contradictoriu cu intimata Administraţia Domeniului Public Sector 1 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI - a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2020.