Jurisdictional competence for judicial salary reclassification claims: Labor dispute under Labor Code vs. special administrative procedure under Law No. 153/2017

Şedinţa publică din data de 12 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, reclamanţii A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Ministerul Justiţiei au solicitat obligarea pârâţilor la:

- reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente la nivelul indemnizaţiilor procurorilor DNA şi DIICOT, prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii, începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare, pentru viitor;

- repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la calcularea, plata şi alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 327 din 31 mai 2019, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Neamţ a avut în vedere faptul că reclamanţii funcţionează ca judecători în cadrul Tribunalului Iaşi, iar în aceste condiţii devin incidente dispoziţiile din Anexa 5, art. 7 din cadrul Capitolului VIII - "Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei" - al Legii nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,(cu raportare şi la dispoziţiile cuprinse la art. 7, Cap. VIII din Anexa VI din Legea nr. 284/2010.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 710 din data de 30.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunlului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că reclamanţii nu au contestat acte administrative de stabilire a drepturilor salariale ori vreo hotărâre dată în soluţionarea contestaţiilor salariale, pentru modalitatea de stabilire a drepturilor salariale reglementate de dispoziţiile Legii nr. 153/2017, spre a fi atrasă în cauză competenţa instanţei prevăzută de art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, toate pretenţiile reclamanţilor fiind întemeiate, printre altele, pe prevederile Codului muncii.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a I civilă şi de contencios administrativ, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect, în esenţă, obligarea pârâţilor la reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente la nivelul procurorilor DNA şi DIICOT, prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii, începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare, pentru viitor.

Potrivit prevederilor art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti."

Înalta Curte constată că art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017 reglementează o procedură specială în situaţia personalului din justiţie care contestă ordinul angajatorului prin care i-au fost stabilite drepturile salariale.

În cauză, reclamanţii nu au urmat procedura prevăzută de art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, respectiv nu au formulat contestaţie împotriva modului de calcul al drepturilor salariale la Colegiile de conducere ale Curţii de Apel Iaşi şi Tribunalului Iaşi, ci s-au adresat instanţei de judecată cu o acţiune ce vizează obligarea pârâţilor recalcularea indemnizaţiilor de încadrare.

În acest sens este de reţinut că reclamanţii au indicat, printre temeiurile de drept invocate, şi dispoziţiile art. 166 din Codul muncii.

Obiectul şi temeiul juridic al cererii de chemare în judecată sunt esenţiale pentru corecta determinare a normelor de competenţă materială incidente în litigiu, cu respectarea principiului disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă numai în limitele investirii.

În cauză, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit în mod corect că litigiul dedus judecăţii se referă la un conflict de muncă, având ca obiect plata unor drepturi salariale pe care reclamanţii le consideră cuvenite şi neplătite şi deci competenţa de soluţionare în primă instanţă revine secţiilor specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul tribunalelor.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Ministerul Justiţiei, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2020.