Succession share dispute; suspension of proceedings for failure to request judgment in default
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court rejected the appellant’s appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal’s decision to suspend proceedings. The dispute originated from a civil action seeking the annulment of a prior judgment and the payment of a share in a succession, which was initially referred to a civil section by the first-instance court due to a ruling on functional incompetence; upon appeal, the parties failed to appear at the hearing. The decisive legal basis for the suspension was Article 411(1)(2) of the Code of Civil Procedure, which mandates the suspension of trial when none of the legally cited parties appear and have not filed a written request for a default judgment, a procedural requirement supported by Article 223(3) of the same code.
Legislator headnote
AI generatedart. 223 alin. (3) C. proc. civ, art. 223 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Succession share dispute; suspension of proceedings for failure to request judgment in default: Împotriva acestei încheieri a declarat recurs apelanta-reclamantă A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 martie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea din data de 20.01.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II -a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unei secţii civile a Tribunalului Bucureşti şi a dispus trimiterea dosarului secţiei specializate competente.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamanta A..
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din data de 07.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata apelului declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva încheierii pronunţate la data de 20.01.2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., C. şi Primăria Corbeanca, pentru lipsa părţilor.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs apelanta-reclamantă A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a invocat o serie de critici cu privire la modul în care este soluţionată cererea sa având ca obiect anularea sentinţei civile nr. 4447/2013 a Judecătoriei Giurgiu şi obligarea pârâţilor la plata către reclamantă a unei sulte rezultată dintr-o dezbatere succesorală.
4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând criticile expuse de recurent, în raport cu dispoziţiile incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Din actele şi lucrările dosarului se constată că recurentul-reclamant nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 223 alin. (3) C. proc. civ.
Conform art. 223 C. proc. civ.:
"Art. 223. - (1) Lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.
(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfăţişează numai una dintre părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii prezente,se va pronunţa pe temeiul dovezilor administrate, examinând şi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."
Instanţa de fond a reţinut cu just temei faptul că niciuna dintre părţile cauzei nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, aşa cum impun dispoziţiile citate ale art. 223 alin. (3) teza finală C. proc. civ., precum şi cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.
Or, atâta timp cât niciuna dintre părţi, legal citate, nici nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei şi nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă, în mod corect a fost reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 411. - (1) Judecătorul va suspenda judecata: […] 2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".
Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine că încheierea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. prin mandatar D. împotriva încheierii din data de 7 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2020.