Exclusive territorial competence in administrative litigation: domicile of represented union members supersedes union seat

Şedinţa publică din data de 12 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 15.03.2019 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G. şi H., a chemat în judecată pe pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Vest Timiş - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Hunedoara, solicitând obligarea pârâtului să stabilească salariile reclamanţilor, începând cu data de 01 martie 2016 la nivelul maxim al salariului de bază la nivelul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, stabilite prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, şi aceleaşi condiţii de studii, care să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive şi să fie obligat pârâtul să acorde reclamanţilor diferenţele salariale dintre salariile stabilite potrivit capătului de cerere nr. x şi cele acordate efectiv în perioada 1 martie 2016 - 30 iunie 2017, sume actualizate, plus dobânda legală.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinta nr. 846/2019 din data de 29 mai 2019, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele sentinţei instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 109 din Legea 188/1999, potrivit cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţiile prevăzute de lege, precum şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în actuala redactare, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamanţilor, indiferent dacă cererea introductivă este promovată personal sau prin reprezentant.

Totodată, a reţinut că Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu mai prezintă relevanţă juridică sub aspectul invocat de Sindicat, fiind conturată, în urma modificării Legii nr. 554/2004, o altă soluţie legislativă referitoare la competenţă.

Cum domiciliul reclamanţilor se află în judeţul Hunedoara şi faţă de dispozitiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Hunedoara.

2.2. Hotărârea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 1485/CA/2019 din data de 11 decembrie 2019 Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G. Şi H., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Vest Timiş - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Hunedoara, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, sens în care a constatat ivit conflictul de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că reclamanţii sunt membrii ai Sindicatului Administraţiei Publice "Forţa Legii", care potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, are calitate procesuală activă, putând formula acţiune în justiţie pentru apărarea drepturilor membrilor săi, precum şi Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauzele în care sindicatele au calitatea de reclamant sunt cele de la sediul organizaţiei sindicale, or, sediul Sindicatului Administraţiei Publice "Forţa Legii" este situat în localitatea Craiova, jud. Dolj.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei dedusă judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G. şi H. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Vest Timiş - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Hunedoara, obligarea pârâtului să stabilească salariile reclamanţilor, începând cu data de 01 martie 2016 la nivelul maxim al salariului de bază la nivelul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, stabilite prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, şi aceleaşi condiţii de studii, care să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive şi să fie obligat pârâtul să acorde reclamanţilor diferenţele salariale dintre salariile stabilite potrivit capătului de cerere nr. x şi cele acordate efectiv în perioada 1 martie 2016 - 30 iunie 2017, sume actualizate, plus dobânda legală.

Înalta Curte reţine că reclamanţii, membri de sindicat, au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fiind vorba de drepturi cu caracter salarial.

Înalta Curte constată că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" în numele membrilor de sindicat, funcţionari publici cu statut special, în calitate de reprezentant al acestora, fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.

În privinţa competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 15.03.2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" în numele membrilor de sindicat, funcţionari publici cu statut special şi în calitate de reprezentant al acestora, aşadar nu în calitate de reclamant, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 15.03.2019.

Textul de lege menţionat instituie o competenţa teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speţă domiciliile reclamanţilor fiind pe raza judeţului Hunedoara.

În acelaşi sens, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011:

"În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres."

Această interpretare este confirmată şi de dispoziţiile art. 30 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat.

Prin urmare, având în vedere că acţiunea a fost formulată în numele membrilor de Sindicat, faptul că aceştia nu au fost conceptaţi şi citaţi în cauză, nu are relevanţă, câtă vreme din formularea acţiunii rezultă că Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" a acţionat în numele membrilor săi, reprezentându-i pe aceştia în scopul obţinerii drepturilor reclamate.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privinţa art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competenţe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunţată în interpretarea şi aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competenţa de soluţionare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincţie.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Vest Timiş - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Hunedoara în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2020.