Territorial jurisdiction for union-filed public service salary claims: application of exclusive domicile rule for claimants versus union representative's seat

Şedinţa publică din data de 12 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 15 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Pedologie şi Agrochimie (SNLPA), în numele şi în interesul membrilor săi, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Agricolă Judeţeană Cluj (DAJ) şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, acordarea sporului de 35% din salariul de bază, începând cu data de 30.01.2018 şi în continuare, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin sentinţa civilă nr. 2443/2019 din data de 20 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 15 iulie 2019, precum şi dispoziţiile art. 28 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 62/2011, ce conferă calitate procesuală activă organizaţiilor sindicale, respectiv calitatea de reclamant.

În consecinţă, a considerat că membrii de sindicat în numele cărora reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată nu pot fi consideraţi reclamanţi şi nici nu a operat transmiterea calităţii procesuale active de la sindicat la membrii săi, în condiţiile art. 38 C. proc. civ., astfel că prin efectul legii membrii sindicatului reclamant nu pot prelua calitatea procesuală activă a sindicatului.

A mai apreciat că este irelevant domiciliul reclamanţilor membri de sindicat, competenţa teritorială fiind determinată în raport de sediul sindicatului.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 16/2020 din data de 29 ianuarie 2020, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea acţiunii formulate de reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Pedologie şi Agrochimie, în numele şi în interesul membrilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Cluj şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Cluj, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se respectă şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, aşa încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Cluj, instanţa de la domiciliul reclamanţilor, competenţa determinându-se în funcţie de domiciliul reclamanţilor funcţionari şi nu de sediul persoanei juridice de drept public sau privat care a promovat cererea în numele sau pentru funcţionari.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei dedusă judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Pedologie şi Agrochimie (SNLPA) a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în numele şi în interesul membrilor săi, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., acordarea sporului de 35% din salariul de bază, începând cu data de 30.01.2018 şi în continuare, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte reţine că reclamanţii, membri de sindicat, au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fiind vorba de drepturi cu caracter salarial.

Înalta Curte constată că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Pedologie şi Agrochimie (SNLPA) în numele membrilor de sindicat, funcţionari publici, în calitate de reprezentant al acestora, fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.

În privinţa competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 15.07.2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Pedologie şi Agrochimie (SNLPA) în numele membrilor de sindicat, funcţionari publici şi în calitate de reprezentant al acestora, aşadar nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 15.07.2019.

Textul de lege menţionat instituie o competenţa teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speţă domiciliile reclamanţilor fiind pe raza judeţului Cluj.

În acelaşi sens, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011:

"În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres."

Această interpretare este confirmată şi de dispoziţiile art. 30 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat.

Prin urmare, având în vedere că acţiunea a fost formulată în numele membrilor de Sindicat, faptul că aceştia nu au fost conceptaţi şi citaţi în cauză, nu are relevanţă, câtă vreme din formularea acţiunii rezultă că Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Pedologie şi Agrochimie (SNLPA) a acţionat în numele membrilor săi, reprezentându-i pe aceştia în scopul obţinerii drepturilor reclamate.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privinţa art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competenţe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunţată în interpretarea şi aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competenţa de soluţionare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincţie.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Pedologie şi Agrochimie, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Agricolă Judeţeană Cluj şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2020.