Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Court of Appeal competent over Judicial Inspection resolution challenge.

Şedinţa publică din data de 12 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08.04.2019 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, desfiinţarea rezoluţiei de clasare din data de 08.01.2019, pronunţată de Inspecţia Judiciară în privinţa sesizării disciplinare nr. x formulate la adresa unor judecători ai Curţii de Apel Bucureşti cu atribuţii în materia repartizării aleatorii.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 137/2019 din data de 24 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că potrivit art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004:

"Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare (...)."

S-a mai reţinut că reclamanţii au înregistrat contestaţia la Curtea de Apel Constanţa, în temeiul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., ce prevede că în cazul cererii introduse împotriva unui judecător, care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

S-a apreciat că aceasta reprezintă o normă derogatorie de la regula competenţei teritoriale absolute şi că cererea reclamanţilor vizează procedura de repartizare aleatorie a dosarelor la Curtea de Apel Constanţa, suspectându-se o intervenţie neautorizată asupra repartizării dosarelor lor înregistrate sub nr. x/2018 şi y/2018, fără a se indica anumite persoane care ar fi implicate în procedura de repartizare.

Curtea de Apel Constanţa a mai reţinut că reclamanţii au precizat că nu înţeleg să cheme în judecată anumiţi judecători, fiind implicate 58 de persoane în repartizarea dosarelor la Curtea de Apel Bucureşti, iar pârâta a apreciat că nu se impune, în raport de aspectele învederate în sesizare, introducerea în cauză a persoanelor cu atribuţii în repartizarea aleatorie a dosarelor.

Prin urmare, instanţa a apreciat că ipoteza avută în vedere de textul derogatoriu al art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. nu se regăseşte în cauză, norma fiind de strictă interpretare, astfel că reclamanţii nu pot alege o altă instanţă decât cea căreia legiuitorul i-a acordat competenţa teritorială exclusivă.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 15 din data de 10.01.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, precum şi art. 127 alin. (2) C. proc. civ., dar a apreciat că, întrucât în procedura repartizării dosarelor la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sunt implicaţi şi judecători, chiar dacă aceştia nu au fost nominalizaţi în sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare, dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt aplicabile, de vreme ce raţiunile avute în vedere de legiuitor la edictarea acestui text de lege, şi anume înlăturarea competenţei de soluţionare a unei cauze în care este implicat cel puţin un judecător, se regăsesc în speţă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Reclamanţii A. şi B. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, desfiinţarea rezoluţiei de clasare din data de 08.01.2019, pronunţată de Inspecţia Judiciară în privinţa sesizării disciplinare nr. x formulate la adresa unor judecători ai Curţii de Apel Bucureşti cu atribuţii în materia repartizării aleatorii.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Examinând dispoziţiile legale în materia competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, Înalta Curte constată că acestea vizează ipotezele în care judecătorii au calitatea de reclamant sau de pârât.

Raţiunea acestei norme rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii şi asigurării "egalităţii de arme" între reclamant şi pârât, într-un litigiu în care reclamantul sau pârâtul judecător activează în cadrul instanţei învestite cu soluţionarea cauzei.

Astfel fiind, se constată că dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. instituie un caz de prorogare legală a competenţei teritoriale după calitatea persoanei, derogând, în mod expres, de la normele ce stabilesc competenţa teritorială în mod uzual pentru cauzele având un anumit obiect, din raţiuni ce privesc asigurarea imparţialităţii judecătorului chemat să soluţioneze cauza, raţiuni ce au prioritate, potrivit noii reglementări procedurale.

Or, în speţă, judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu au fost chemaţi în judecată, în calitate de pârâţi, astfel că nu se pune problema aplicării dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ.

O asemenea soluţie se impune şi din perspectiva caracterului derogatoriu al art. 127 C. proc. civ. de la norma comună în materie de competenţă teritorială, astfel că aplicarea sa este limitată strict la situaţiile avute în vedere de către legiuitor.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii B. şi A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2020.