Tax assessment annulment: quashing for lack of reasoned judgment under Civil Procedure Code motivation requirements
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the lower court's judgment dismissing the administrative action, and remanded the case to the same first-instance court for retrial, thereby granting procedural relief to the taxpayer-plaintiff. The dispute centered on a tax assessment imposing liabilities of approximately 1.66 million RON, where the taxpayer challenged the annulment of the administrative decision and the tax imposition order, arguing that the trial court failed to provide adequate reasoning by merely reiterating the tax authority's arguments without addressing the plaintiff's specific legal and factual defenses. The court’s decisive legal basis was Article 425(1)(b) of the Civil Procedure Code, which mandates that judicial decisions must contain clear logical-legal reasoning and address all party submissions to ensure judicial control and prevent arbitrariness, a violation that rendered the appealed judgment invalid despite the plaintiff's additional arguments regarding prescription periods that were left unexamined pending the retrial.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 425 alin. (1) C. proc. civ, art. 330 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ; Tax assessment annulment: quashing for lack of reasoned judgment under Civil Procedure Code motivation requirements: De asemenea, critică aprecierea instanţei în sensul că reclamanta nu a propus proba cu expertiza contabilă pentru a dovedi starea de fapt şi, mai mult, faptul că nu a studiat înscrisurile şi apărările formulate, iar dacă instanţa aprecia că este necesară proba cu expertiza, o putea dispune din oficiu, în baza art. 330 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 martie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.10.2016 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. (în prezent S.C. B. S.R.L.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 494/04.08.2016 emise de pârâta D.G.R.F.P. Braşov - Serviciul Soluţionare Contestaţii 1 şi a deciziei de impunere nr. x/18.12.2015 emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Braşov, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii de plată în sumă de 1.659.573 RON, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 34/2017 din 16 februarie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (în prezent S.C. B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâtele D.G.R.F.P. Braşov şi A.J.F.P. Braşov.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 34/2017 din 16 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. SRL), solicitând, în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost completată.
Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea recurată nu este motivată cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., nu arată motivele şi probele avute în vedere la pronunţarea soluţiei, astfel că nu se poate exercita controlul judiciar, considerentele acesteia fiind insuficiente pentru a justifica soluţia din dispozitiv.
Susţine că prima instanţă doar a reiterat toate motivele din actele administrative fiscale ale celor pârâte.
De asemenea, critică aprecierea instanţei în sensul că reclamanta nu a propus proba cu expertiza contabilă pentru a dovedi starea de fapt şi, mai mult, faptul că nu a studiat înscrisurile şi apărările formulate, iar dacă instanţa aprecia că este necesară proba cu expertiza, o putea dispune din oficiu, în baza art. 330 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocă, în esenţă, interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale referitoare la prescripţia vizând dreptul la acţiune al părţilor şi prescripţia dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale.
4. Apărările intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, precum şi respingerea cererii de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. SRL) a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 494/04.08.2016 emise de D.G.R.F.P. Braşov - Serviciul Soluţionare Contestaţii 1 şi a deciziei de impunere nr. x/18.12.2015 emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Braşov, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii de plată în sumă de 1.659.573 RON.
Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. SRL) a întemeiat-o în drept şi pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea recurată urmând a fi analizată din această perspectivă.
Examinând hotărârea recurată din perspectiva acestui motiv de casare, Înalta Curte constată că, în speţă, prin considerentele hotărârii recurate au fost redate integral susţinerile din întâmpinarea formulată de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în primă instanţă şi depusă în vol. II al dosarului de fond, de la fila x la fila x, fără a cuprinde elementele logico-juridice ce au condus instanţa la pronunţarea soluţiei date.
Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a răspuns nici argumentelor şi susţinerilor reclamantei formulate prin cererea de chemare în judecată şi prin celelalte înscrisuri depuse la dosar.
Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:
"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.
Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurent, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.
Faţă de soluţia dată recursului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă urmează a fi avută în vedere de instanţa de fond, care va soluţiona cauza în rejudecare.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. SRL) împotriva sentinţei nr. 34/2017 din 16 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. SRL) împotriva sentinţei nr. 34/2017 din 16 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2020.