Quashing of EU fund financial correction challenge due to inadequate lower-court reasoning on qualification requirements

Şedinţa publică din data de 12 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.12.2015 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal - cerere la care a fost conexată acţiunea înregistrată ulterior sub nr. x/2016 -, reclamantul Municipiul Braşov prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, anularea Deciziei nr. 2154/12.02.2016 emise de pârât, admiterea contestaţiei nr. 23996/16.10.2015 formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.09.2015 şi anularea acestei note, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 117/2016 din 13 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Braşov prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate AM POS CCE, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, atât în dosarul de faţă, cât şi în dosarul conexat nr. x/2016

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 117/2016 din 13 iulie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Municipiul Braşov prin Primar, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea cererilor de chemare în judecată conexate, respectiv: anularea Deciziei nr. 2154/12.02.2016 emise de pârât, admiterea contestaţiei nr. 23996/16.10.2015 formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.09.2015 şi anularea acestei note, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului susţine că aprecierea asupra proporţionalităţii cerinţelor impuse de autoritatea contractantă nu a fost motivată de către instanţa de fond.

Mai arată că autoritatea contractantă nu a impus o anumită certificare, ci a indicat faptul că aceasta trebuie să se refere la domeniul "arhitecturilor de tip enterprise", adică la arhitectura unor sisteme mari, destinate întreprinderilor.

De asemenea, consideră că sunt justificate cerinţele de calificare pentru coordonatorul tehnic, având în vedere că aceasta este persoana responsabilă pentru coordonarea întregii echipe tehnice, fiind, de altfel, esenţial ca toate persoanele implicate în managementul activităţilor proiectului să deţină cunoştinţele necesare derulării metodologice a proiectului.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice, a formulat note scrise, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul Municipiul Braşov prin Primar a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, anularea Deciziei nr. 2154/12.02.2016 de soluţionare a contestaţiei, emise de pârât, admiterea contestaţiei nr. 23996/16.10.2015 şi anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.09.2015.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că, deşi recurentul-pârât a invocat în mod expres doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate prin cererea de recurs se circumscriu şi motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat din această perspectivă.

Analizând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte constată că, în speţă, acestea conţin doar împrejurări de fapt ale cauzei şi redarea anumitor texte de lege, fără a fi arătate în concret împrejurările ce au stat la baza soluţiei pronunţate şi nici elementele logico-juridice ce au condus instanţa la pronunţarea acestei soluţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurentul-reclamant urmează a fi avută în vedere de instanţa de fond, care va soluţiona cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Municipiul Braşov prin Primar împotriva sentinţei nr. 117/2016 din 13 iulie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Municipiul Braşov prin Primar împotriva sentinţei nr. 117/2016 din 13 iulie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2020.