Loss of object of salary recalculation claim for judges due to subsequent ministerial orders implementing maximum reference values.

Şedinţa publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016 la data de 06.10.2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti, au solicitat solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea ordinelor de salarizare în aplicarea O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 347,10 RON şi obligarea ambilor pârâţi la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit O.U.G. nr. 20/2016 şi venitul efectiv plătit, inclusiv ca efect al aplicării O.U.G. nr. 43/2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectoriala de 391,98 RON, suma care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legala penalizatoare.

De asemenea, reclamanţii au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 43/2016 prin raportare la art. 115 alin. (4), art. 115 alin. (6) din Constituţie, a dispoziţiilor art. 31 alin. (1)1 - 14 din O.U.G. nr. 57/2015 astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016, prin raportare la art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie.

La data de 27.01.2017 reclamanta Z. a formulat cerere adiţională arătând că înţelege să renunţe la sesizarea Curţii Constituţionale şi solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a Tribunalului Dolj, iar la data de 27.01.2017 reclamanţii au depus cerere adiţională arătând că înţeleg să renunţe la sesizarea Curţii Constituţionale şi solicitând obligarea Ministerului Justiţiei ca, în aplicarea O.U.G. nr 20/2016, sa emită ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, respectiv a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, majorate cu 10% începând cu data de 01.12.2015, conform Legii nr. 293/2015 pana la încetarea raporturilor de serviciu al fiecărui reclamant cu paratul şi obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectoriala menţionata anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizata cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 720 din 3 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea modificată, în parte, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Dolj.

S-a luat act de renunţarea la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

A fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare în mod legal, raportat la Decizia nr. 23/2016 a ICCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia CCR nr. 794/2016 si Ordinul MJ nr. 219/C/01.02.2017.

Au fost obligaţi paraţii să plătească sumele rezultate actualizate cu inflaţia şi dobânda legală de la scadenţa până la plata efectivă.

Prin încheierea din 06.10.2017 a fost admisă cererea de lămurire formulată de reclamantul A., a fost lămurit dispozitivul sentinţei în sensul că pârâtul MJ să emită ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015.

3. Cererile de recurs

3.1 Împotriva sentinţei civile nr. 720 din 3 martie 20177 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Tribunalul Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei în sensul respingerii pretenţiilor formulate în contradictoriu cu Tribunalul Bucureşti ca fiind neîntemeiate.

În motivarea recursului a arătat că, în speţă, nu se poate reţine vreo culpă a Tribunalului Bucureşti, având în vedere că acesta are atribuţii legale numai în privinţa achitării drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, drepturi salariale care sunt stabilite, în mod exclusiv, de Ministerul Justiţiei prin acte administrative.

Totodată, instanţa de fond nu a luat în considerare dispoziţiile art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 500/2002, conform cărora angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, instanţa de fond nefundamentând impactul financiar al obligaţiilor stabilite asupra bugetului de stat.

3.2 Împotriva sentinţei a declarat recurs şi Ministerul Justiţiei, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, recurentul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut refuzul Ministerului Justiţiei de a emite ordin de salarizare pentru stabilirea drepturilor salariale ale intimaţilor-reclamanţi.

Astfel, la data de 21.12.2016 a fost emis Ordinul mj nr. 4680 în baza art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (1)2

din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus ca, începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Totodată, art. 2 din ordinul menţionat prevede că începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci şi 5%, 2% şi\11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Ulterior, prin Or. mj nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat Or mj nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) prevăzându-se ca: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare bruta lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 Iei, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)."

Fără a ţine cont de art. 1 alin. (2) din Ordinul mj nr. 4680/C/2016 care statuează că emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariate, potrivit alin. (1) şi plata acestora se vor realiza după finalizarea calculelor, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari şi terţiari de credite, instanţa de fond a reţinut refuzul Ministerului Justiţiei de a emite noi ordine de salarizare pentru intimaţii-reclamanţi.

Totodată, la nivelul anului 2015 nu exista în sistemul justiţiei o indemnizaţie calculată funcţie de un VRS de 405 RON, astfel încât nu există niciun temei legal sau de fapt care să conducă la o raportare a salariilor în plată la această valoare începând cu anul data de 9.04.2015.

Având în vedere că Decizia nr. 794/2016 a CCR face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcţie, pe familie ocupaţională, valoarea de 405 RON a fost acordată la nivelul ÎCCJ începând cu 1 octombrie 2016, urmare adoptării Ordinului Preşedintelui ICCJ 283/25.10.2016, astfel încât doar începând cu această dată se poate face raportarea la un salariu în plată pe familie ocupaţională (respectiv la un VRS de 445,5 RON), lucru care s-a realizat, aşa cum am arătat mai sus, prin emiterea Or. mj nr. 219/2017.

În mod greşit instanţa de fond a obliga Ministerul Justiţiei la plata diferenţelor salariale.

Având în vedere Decizia nr. 13 din 13.06.2016 pronunţată în recursul în interesul legii în Dosarul nr. x/2016, recurentul a arătat că formularea unor cereri având ca obiect pretenţii de ordin bănesc de către personalul instanţelor de judecată nu poate să atragă de plano obligarea Ministerului Justiţiei la plata acestor sume, numai prin prisma calităţii de ordonator principal de credite a ministrului justiţiei.

Atribuţia ministrului justiţiei este de a stabili indemnizaţia de încadrare potrivit art. 8 alin. (2) din Anexa VI a Legii nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, concretizată prin emiterea de ordine de salarizare, iar a Ministerului Justiţiei de a vira banii, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 punctul VII subpunctul 3 din cuprinsul H.G.. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, şi nu de a efectua plata în concret a diferenţelor salariale solicitate. Prin urmare, dat fiind faptul că această obligaţie excedează atribuţiilor acestui pârât, dispozitivul sentinţei nu poate fi pus în executare sub aspectul plăţii drepturilor salariale ale intimaţilor-reclamanţi.

În concluzie, recurentul a arătat că raportul obligaţional care are ca obiect plata salariului se desfăşoară între intimaţii-reclamanţi şi Tribunalul Bucureşti, respectiv Tribunalul Dolj, în timp ce Ministerul Justiţiei este parte a unui raport juridic financiar, care implică ordonatorii de credite, potrivit atribuţiilor prevăzute de Legea finanţatelor publice nr. 500/2002, act normativ ce reglementează cadrul general pentru utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar.

Ministerul Justiţiei a declarat recurs şi împotriva încheierii din 06.10.2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea acesteia.

În motivare, recurentul a arătat că instanţa de fond a trecut la soluţionarea cererii de lămurire formulate de intimatul-reclamant A. fără a dispune însă şi comunicarea acesteia.

Totodată, instanţa de fond a dispus în mod greşit admiterea cererii de lămurire formulată de intimatul-reclamant A., întrucât nemulţumirea intimatului-reclamant cu privire la faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de obligare a pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea ordinelor de salarizare cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială 405 tei începând cu data de 9.04.2015, respectiv cu valoarea de referinţă sectorială 405 RON majorată cu 10% începând cu data de 1.12.2015, nu intră în sfera de aplicare a art. 443 alin. (1) C. proc. civ.

3.3 Împotriva sentinţei a declarat recurs şi Tribunalul Dolj, solicitând admiterea recursului şi schimbarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, recurentul a arătat că în mod nelegal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Totodată, a arătat că OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost emis ţinând cont de toate dispoziţiile legale şi a apreciat că instanţa nu poate să dispună plata drepturilor băneşti solicitate, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi dobânda legală, în situaţia în care Tribunalul Dolj, ca instituţie bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-reclamanţi nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că sunt fondate recursurile declarat în cauză, acţiunea urmând să fie respinsă ca rămasă fără obiect.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea ordinelor de salarizare în aplicarea O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 347,10 RON şi obligarea ambilor pârâţi la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit O.U.G. nr. 20/2016 şi venitul efectiv plătit, inclusiv ca efect al aplicării O.U.G. nr. 43/2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectoriala de 391,98 RON, suma care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legala penalizatoare.

Ulterior, la data de 27.01.2017 reclamanţii au depus cerere adiţională, solicitând obligarea Ministerului Justiţiei ca. în aplicarea O.U.G. nr. 20/2016. sa emită ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, respectiv a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, majorate cu 10% începând cu data de 01.12.2015 conform Legii nr 293/2015 pana la încetarea raporturilor de serviciu al fiecărui reclamant cu paratul şi obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectoriala menţionata anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizata cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar pâna la data plăţii efective.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

La art. 2 din ordinul menţionat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Înalta Curte reţine că, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizaţiei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2).

La art. 3 al aceluiaşi ordin, se prevede că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecători şi asistenţi judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).

Drept urmare, în aplicarea Ordinului nr. 2066/C/2018, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 90/C/2019, prin care au fost recalculate drepturile judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, din care fac parte şi intimaţii-reclamanţi.

Rezultă astfel că, în cursul soluţionării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin urmare, întrucât prin Ordinele ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017 şi nr. 2066/C/2018, s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, din care fac parte şi intimaţii-reclamanţi, astfel cum s-a dispus prin sentinţa recurată, se constată că s-a răspuns pretenţiilor deduse judecăţii, aşa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Dolj împotriva sentinţei civile nr. 720 din 03 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva încheierii de şedinţă din data de 06.10.2017, va casa sentinţa şi încheierea atacate şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Dolj împotriva sentinţei civile nr. 720 din 03 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva încheierii de şedinţă din data de 06.10.2017.

Casează sentinţa şi încheierea atacate şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2020.