Judges' salary recalculation appeal allowed, action dismissed as moot due to subsequent ministerial salary orders

Şedinţa publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 18.04.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamantele A. şi B., judecătoare în cadrul Curţii de Apel Timişoara, au chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Timişoara, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor:

1) să emită noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanţi începând cu data de 09.04.2012, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia fiecăruia dintre reclamanţi îndeplinită în cadrul instanţei;

2) să recalculeze sporurile şi alte drepturi aferente diferenţei indemnizaţiei de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanţi începând cu data de 09.04.2012, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei;

3) să plătească actualizarea sumelor de plată cu rata inflaţiei, calculată de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar al reclamanţilor şi până la plata efectivă a acestuia;

4) să plătească dobânda legală calculată de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar al reclamanţilor şi până la plata efectivă a acestuia;

5) ca la emiterea ordinelor de salarizare să ţină cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, ce urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

La 24.03.2017, reclamantele A. şi B. au precizat acţiunea având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (11)-(14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016. prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, precum şi ordinul Ministrului Justiţiei nr. 219/C/01.02.2017 prin care s-a modificat Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, solicitând:

- obligarea pârâtului Ministrul Justiţiei să emită Ordin de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015:

- obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1309 din 11 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea astfel cum a fost precizată.

A fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită, pentru fiecare reclamant, ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

3. Cererile de recurs

3.1 Împotriva sentinţei civile nr. 1309 din 11 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia şi respingerea în integralitate a acţiunii.

În motivarea recursului a arătat că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de Ministerul Justiţiei prin întâmpinare, întrucât reclamanţii nu au contestat ordinele de salarizare în termenele prevăzute de lege.

Totodată, a solicitat recurentul-pârât admiterea excepţiei lipsei de obiect, arătând că la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016. Emiterea acestui ordin constituie cadrul general pentru emiterea ordinelor individuale pentru cei peste 4700 de judecători în funcţie, singura soluţie posibilă la momentul apariţiei Deciziei Curţii Constituţionale.

Recurentul-pârât a mai arătat că prima instanţă nu putea primi precizarea la acţiune ce privea anularea unui OMJ aplicabil de la 01.08.2016, reţinând o valoare de referinţă sectorială de 405 RON acordată de ÎCCJ ulterior, cu începere de la data de 01.10.2016, prin Ordinul nr. 283/2016, emis de Preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ministerul Justiţiei şi-a îndeplinit obligaţiile care îi incumbau în aceeaşi zi în care a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029/21.12.2016. prin emiterea OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, act administrativ emis în aplicarea acesteia şi ţinând cont de împrejurarea că la 1 august 2016 se aflau în plată unele indemnizaţii de încadrare brute lunare, stabilite potrivit Ordinelor ministrul justiţiei nr. 1561/2015, nr. 1562/2015 şi nr. 1563/2015, prin care, în baza unor hotărâri judecătoreşti, s-au acordat creşteri salariate de 5%, 2% şi 11%, indemnizaţii care reprezentau nivelul maxim în plată la aceea dată, iar nu la o valoarea de referinţă sectorială de 405 RON (anterior majorării de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015).

Ministerul Justiţiei şi-a îndeplinit obligaţiile, iar obligarea acestuia printr-o hotărâre judecătorească la emiterea ordinelor individuale s-ar fi justificat numai în ipoteza unei inacţiuni a Ministerului Justiţiei şi în măsura în care nu şi-ar fi luat angajamentul de a emite ordinele de încadrare individuale.

La data de 01.02.2017, a fost emis OMJ nr. 219/C/2017 prin care a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia prevăzându-se că: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (…)"

Aşadar, doar cu începere de la acest moment, 01.10.2016, putea fi avută în vedere o nouă valoare de referinţă sectorială, lucru care s-a şi realizat prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017, neexistând nici un temei pentru a acorda valoarea de referinţă sectorială de 405 în perioada anterioară.

A mai apreciat recurentul-pârât că în mod greşit a fost obligat la plata diferenţei drepturilor salariale şi a dobânzii legale, deoarece această obligaţie revine instanţei unde funcţionează intimatele-reclamante.

Totodată, a solicitat înlăturarea obligaţiei de plată a dobânzilor legale aferentei sumei reprezentând actualizarea debitului pentru că şi-a îndeplinit obligaţiile care îi incubau în aceeaşi zi în care a fost publicată decizia Curţii Constituţionale, prin emiterea Ordinului nr. 4680/C/21.12.2016.

3.2 Împotriva sentinţei a declarat recurs şi Curtea de Apel Timişoara, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive.

În motivare, recurenta a arătat că nu are atribuţii în emiterea ordinelor de salarizare a judecătorilor.

4. Apărările intimaţilor

Intimatele-reclamante au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că sunt fondate recursurile declarate în cauză, acţiunea reclamantelor urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Intimatele-reclamante au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea pârâţilor să emită noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanţi începând cu data de 09.04.2012, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia fiecăruia dintre reclamanţi îndeplinită în cadrul instanţei, să recalculeze sporurile şi alte drepturi aferente diferenţei indemnizaţiei de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanţi începând cu data de 09.04.2012, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, să plătească actualizarea sumelor de plată cu rata inflaţiei, calculată de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar al reclamanţilor şi până la plata efectivă a acestuia, să plătească dobânda legală calculată de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar al reclamanţilor şi până la plata efectivă a acestuia.

Totodată, au solicitat ca la emiterea ordinelor de salarizare să se ţină cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, ce urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

Ulterior, intimatele-reclamante au precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâtului Ministrul Justiţie să emită Ordin de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

La art. 2 din ordinul menţionat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Înalta Curte reţine că, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizaţiei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

De asemenea, pentru judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, din care fac parte şi intimaţii-reclamanţi, în baza O.U.G. nr. 57/2015, a Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1489/C/24.05.2017, prin care au fost stabilite indemnizaţiile de încadrare brută lunară şi cuantumul sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, precum şi cuantumul sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii.

Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2).

La art. 3 al aceluiaşi ordin, se prevede că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecători şi asistenţi judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).

Drept urmare, în aplicarea Ordinului nr. 2066/C/2018, ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 99/C/2019, prin care au fost recalculate drepturile judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, din care fac parte şi intimaţii-reclamanţi.

Rezultă astfel că, în cursul soluţionării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin urmare, întrucât prin Ordinele ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017 şi nr. 2066/C/2018, s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, din care fac parte şi intimatele-reclamante (OMJ nr. 1489/C/2017 şi OMJ nr. 99/C/2019), astfel cum s-a dispus prin sentinţa recurată, se constată că s-a răspuns pretenţiilor deduse judecăţii, aşa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 1309/2017 din 11 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 1309/2017 din 11 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2020.