Appeal against final fiscal ruling held inadmissible under Article 457 CPC

Şedinţa publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 15.02.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2015, a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A., ca tardivă. De asemenea, a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva încheierii din data de 17.02.2015, prin care s-a respins cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată sub numărul de dosar x/2016, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 15.02.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2015

În motivare, s-a arătat, în esenţă, că încheierea respectivă este nelegală şi netemeinică, fiind dată de instanţă cu efectul unor grave greşeli materiale vizând interpretarea şi aplicarea legii. A mai invocat că instanţa nu a avut în vedere înscrisurile de la dosar, astfel că în mod eronat a considerat că cererea sa nu îndeplinea condiţiile pentru a fi admisă.

Prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu la data de 20.04.2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a II a - contencios administrativ si Fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA SECTOR 5 A FINANTELOR PUBLICE, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii pronunţată de Tribunalul Bucureşti la data de 20.04.2017, reclamantul A. a declarat apel solicitând modificarea soluţiei instanţei în sensul admiterii cererilor sale de reexaminare.

Prin decizia nr. 162 din data de 14.12.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva încheierii de şedinţă din data de 20.04.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, ca inadmisibil, reţinând următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 15.02.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2015, a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A. ca tardivă. De asemenea, a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva încheierii din data de 17.02.2015, prin care s-a respins cererea reclamantului de acordare a ajutorului public judiciar, ca neîntemeiată.

Faţă de obiectul prezentei cereri de revizuire şi dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., care reglementează în mod limitativ obiectul şi motivele de revizuire, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, prevăzute de legiuitor pentru această calea de atac extraordinară.

În acest sens, a observat că încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 15.02.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2015, nu intră în categoria hotărârilor pronunţate asupra fondului litigiului sau care evocă fondul, iar din motivarea cererii de revizuire nu rezultă că argumentele invocate pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de revizuire, prevăzute în mod limitativ de legiuitor la art. 509 din C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de cele reţinute, în mod corect Tribunalul Bucureşti a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă.

Curtea de Apel a constat astfel că cererile de reexaminare formulate de către A. au fost respinse în mod definitiv, potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 şi potrivit art. 15 din O.U.G. nr. 15/2008, astfel încât în lipsa unor căi de atac care să poată fi promovate împotriva acestora, se constată inadmisibilitatea cererii de revizuire, dar şi a apelului promovat împotriva încheierii prin care a fost soluţionată cererea de revizuire.

Prin cererea formulată la data de 25.01.2018, petentul-apelant A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul deciziei civile nr. 162/14.12.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

În motivarea cererii petentul-apelant a solicitat desfiinţarea acestei decizii precum şi a celorlalte hotărâri menţionate în cuprinsul cererii, şi pronunţarea unei alte hotărâri de admitere, apreciind că în mod eronat instanţa a reţinut că împotriva încheierii de şedinţă din 15.02.2017 nu există posibilitatea formulării unor cai de atac.

A apreciat că i s-a încălcat liberul acces la judecata propriei cauze.

A invocat, totodată, excepţia de neconstituţionalitate a art. 442 din Noul C. proc. civ. şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu această excepţie şi suspendarea judecăţii, pe cale de consecinţă.

2. Hotărârea Curţii de Apel.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15.02.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în decizia civilă nr. 162 din data de 14.12.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 şi în raport de dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ. a constatat că excepţia inadmisibilităţii cererii de îndreptare a erorii materiale primează faţă de orice alte excepţii care vizează analiza pe fond a cererii, a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte nici cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992.

3. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 15.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, înaintea unei cereri de lămurirea conţinutului deciziei civile nr. 162 din data de 14.12.2017, instanţa trebuia să citeze părţile în litigiu, ceea ce nu a făcut.

Instanţa a încălcat art. 29 din Legea nr. 47/1992 deoarece excepţia prevăzută de această normă juridică impune soluţionarea sa cu prioritate fiind o excepţie dirimantă şi de ordine publică. În acest sens sunt şi normele art. 248 C. proc. civ.

Învederează că a formulat cerere de îndreptare a greşelii materiale, solicitând să se lămurească această hotărâre, urmând să fie menţionată nulitatea exercitării căii de atac a recursului.

4. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte o va admite şi pe cale de consecinţă va respinge, ca inadmisibilă cererea de recurs.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

5. Temeiul de drept al soluţiei.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care recursul declarat de recurentul-reclamant va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă din 15 februarie 2018 şi a sentinţei nr. 162 din 14 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2020.