Nullity of appeal for direct submission to the High Court instead of the court of first instance

Şedinţa publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Tineretului şi Sportului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli a solicitat:

1. Anularea în tot a Deciziei nr. 4/07.04.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice Fondurilor Europene - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli PODCA, şi

2. Anularea Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. 3/RNC/20.02.20I7 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice Fondurilor Europene - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli PODCA, cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata corecţiilor financiare aplicate.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 198 din data de 23.01.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul Ministerul Tineretului şi Sportului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli, ca nefondată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 198 din data de 23.01.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Tineretului şi Sportului, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 20 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 martie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, în raport de înscrisurile depuse la doar, Înalta Curte va constata nul recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte fiind învestită cu soluţionarea prezentei cereri de recurs va avea în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Recurentul-reclamant Ministerul Tineretului şi Sportului a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 4/07.04.2017 şi a Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. 3/RNC/20.02.20I7, emise de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice Fondurilor Europene - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli PODCA, cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata corecţiilor financiare aplicate.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii, ca nefondată, menţionând în mod expres că aceasta poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cerere ce va fi depusă la Curtea de Apel Bucureşti.

Potrivit art. 490 alin. (1) din C. proc. civ.: Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii, în condiţiile prevăzute la art. 83 alin. (3) şi art. 84.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, cererea de recurs a fost depusă direct la Înalta Curte, la data de 18.02.2018, cu încălcarea dispoziţiilor art. 490 alin. (1) C. proc. civ., iar prin adresa din data de 28.02.2018 s-a solicitat Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal înaintarea dosarului de fond.

Având în vedere garanţiile procedurale instituite de noul C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să îndeplinească anumite condiţii, printre care şi aceea a depunerii sale la instanţa a cărei hotărâre se atacă, iar nu la altă instanţă, chiar dacă instanţa respectivă ar fi competentă material să judece cererea de recurs.

Această obligaţie este justificată de necesitatea bunei administrări a justiţiei, deoarece, numai în acest fel s-ar putea evita judecarea separată şi pronunţarea unor soluţii diferite, în cazul în care în aceeaşi pricină s-ar formula mai multe cereri de recurs, iar acestea nu ar fi trimise instanţei superioare împreună cu dosarul de fond.

În temeiul art. 176 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nulitatea prevăzută de art. 490 alin (1) C. proc. civ. nu este condiţionată de existenţa unei vătămări, întrucât vizează cerinţe legale extrinseci actului de procedură.

7. Temeiul de drept al soluţie pronunţate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei nr. 198 din 23 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2020.