Compensation claim quashed as moot after Guarantee Fund issued partial award decision.

Şedinţa publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28.08.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor să emită decizia de soluţionare a cererii de despăgubire formulată la data de 17.10.2016 şi 11.05.2017.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 25 din data de 09.01.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor. A obligat pârâtul să soluţioneze cererea de despăgubire formulată de reclamant în data de 17.10.2016 şi în data de 11.05.2017 şi la plata sumei de 50 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 25 din data de 09.01.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât arată că hotărârea dată de prima instanţă este pronunţată cu nesocotirea prevederilor Legii nr. 213/2015 care nu impune ca FGA să soluţioneze o cerere de plată în termen de 30 de zile de la înregistrare, termen vădit nerealist pentru ca FGA să-şi îndeplinească atribuţiile legale de verificare şi analiză, eventual completare - a fiecărei cereri de plată - conform normei de drept material stabilită la art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 - în contextul unui volum atât de mare de dosare de daună (peste 100.000) preluate de la un asigurător în faliment şi de cereri de plată (cca. 110.000 la data de 15 februarie 2018) depuse la FGA ca urmare a deschiderii procedurii de faliment a unui asigurător.

Învederează faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 213/2015, Fondul (FGA), ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător.

Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător.

Conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 213/2015, Fondul asigură efectuarea plăţii - indemnizaţiilor/despăgubirilor din disponibilităţile sale, către creditorii de asigurări, având în vedere condiţiile şi plafonul de garantare stabilite de această lege, iar potrivit dispoziţiilor art. 13 din acelaşi act normativ, "de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului pronunţată împotriva unui asigurător, conform prevederilor art. 266 din Legea nr. 85/2014, Fondul este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispoziţiilor legale". Astfel, sunt neîntemeiate apărările intimatului-reclamant care afirmă că, în speţă, este vorba despre o nesoluţionare în termenul legal a cererilor de plată, precum şi argumentele reţinute de prima instanţă care apreciază că soluţionarea cererii de plată trebuia realizată în termenul de 30 de zile prevăzut de legea contenciosului administrativ şi că, în fapt, este vorba despre un "refuz nejustificat al FGA de a soluţiona cererea", fiind nesocotite dispoziţiile de drept material prevăzute la art. 2 alin. (j) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care definesc noţiunea de "refuz nejustificat" ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea".

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 20 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 11 martie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, învestită cu soluţionarea prezentei cereri de recurs va analiza cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de recurentul-pârât.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Intimatul-reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei decizii de soluţionare a cererii de despăgubire formulată la data de 17.10.2016 şi 11.05.2017.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor să soluţioneze cererea de despăgubire formulată de reclamant în data de 17.10.2016 şi în data de 11.05.2017.

Înainte de a proceda la expunerea şi analiza în concret a criticilor formulate de către recurentul-pârât, cât şi a legalităţii hotărârii pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte constată că, cererea de plată nr. x/15.05.2017 formulată de reclamantul A. prin care a solicitat să fie despăgubit din disponibilităţile F.G.A. cu suma de 110.000 RON daune morale, reprezentând prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier din data de 17.07.2016, a fost analizată, iar prin Decizia nr. 15766 din data de 12.07.2018 Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis cererea pentru suma de 36.000 RON daune morale şi a respins cererea de plată cu privire la diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată.

Cum obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea recurentului-pârât la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire formulată la data de 17.10.2016 şi 11.05.2017, iar această decizie a fost emisă, Înalta Curte va ţine cont de modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actul administrativ emis în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate, aspect faţă de care constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, va admite recursul fără a mai fi necesară analizarea celorlalte motive invocate şi va respinge cererea de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 25 din 09 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2020.