Appeal annulled for failure to pay stamp duty, upholding suspension of tax order execution
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) annulled the appeal filed by the National Agency for Fiscal Administration, thereby upholding the lower court's order to suspend the execution of a specific administrative decision until the final resolution of the underlying litigation. The dispute arose from an action brought by a limited liability company against the tax authority to suspend the enforcement of an order issued by the agency's president; while the Court of Appeal had previously granted this suspension, the tax authority appealed on grounds of lack of interest and merit. The ICCJ did not rule on the merits but instead admitted the exception of nullity raised ex officio, determining that the appellant failed to comply with the mandatory requirement to attach proof of payment for the judicial stamp duty, despite being formally notified of the obligation and having its subsequent request for reexamination of the tax assessment rejected in a separate definitive proceeding. Under Article 486(2)-(3) of the Code of Civil Procedure, the failure to pay the required stamp duty renders the appeal null and void, resulting in the automatic cancellation of the recourse and the preservation of the first-instance judgment suspending the administrative act.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 486 alin. (3) din C. proc. civ; Appeal annulled for failure to pay stamp duty, upholding suspension of tax order execution: The dispute arose from an action brought by a limited liability company against the tax authority to suspend the enforcement of an order issued by the agency's president; while the Court of Appeal had previously granted this suspension, the tax authority appealed on grounds of lack of interest and merit. The ICCJ did not rule on the merits but instead admitted the exception of nullity raised ex officio, determining that the appellant failed to comply with the mandatory requirement to attach proof of payment for the judicial stamp duty, despite being formally notified of the obligation and having its subsequent request for reexamination of the tax assessment rejected in a separate definitive proceeding. Under Article 486(2)-(3) of the Code of Civil Procedure, the failure to pay the required stamp duty renders the appeal null and void, resulting in the automatic cancellation of the recourse and the preservation of the first-instance judgment suspending the administrative act.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe legal basis cited in the dispositive section for annulling the appeal due to the failure to pay the judicial stamp duty.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 ianuarie 2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea executării Ordinului preşedintelui ANAF nr. 3236/2018, până la data soluţionării definitive a acţiunii în anularea acestui ordin.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 27 din 25 februarie 2019, Curtea de Apel Suceava a respins excepţia nulităţii cererii, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a dispus suspendarea executării Ordinului preşedintelui ANAF nr. 3236/2018, până la pronunţarea instanţei de fond.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 pârâta Agenţia Naţională de Administrare a Fiscală a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca lipsită de interes, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
4. Apărările formulate în cauză
Legal citată, intimata-reclamantă A. S.R.L. nu a depus întâmpinare în cauză.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.
Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
În raport de motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru datorată de recurentă pentru soluţionarea recursului fiind în cuantum de 100 RON şi, întrucât taxa nu a fost ataşată la dosar odată cu recursul, Înalta Curte a apreciat că se impune ca recurenta să depună dovada timbrării recursului în cuantumul datorat.
La data de 19 iunie 2019, i s-a comunicat recurentei-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, iar împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, aceasta a formulat la data de 25 iunie 2019 o cerere de reexaminare, ce a fost respinsă prin încheierea din 3 octombrie 2019 a ÎCCJ-SCAF, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Înalta Curte constată că, până la această dată, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţia comunicată pentru primul termen de judecată din 15 ianuarie 2020, iar recurenta-pârâtă a uzitat de mijlocul procesual reglementat de norma specială a taxelor judiciare de timbru, respectiv a formulat o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă, soluţia fiind definitivă.
Înalta Curte constată că nici ulterior datei de 29.10.2019, când i-a fost comunicată soluţia dispusă în dosarul nr. x/2019 cu privire la soluţia de respingere a cererii de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, datorată pentru soluţionarea recursului declarat în cauză.
Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.
Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va anula recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 27 din 25 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2020.