Trademark re-registration dispute assigned to specialized IP tribunal, not administrative court

Şedinţa publică din data de 11 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 05 octombrie 2018, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x/2018, astfel cum a fost precizată prin cererea depusă la data de 19 noiembrie 2018, reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii C. S.R.L., prin lichidator judiciar CII D. şi prin administrator special E. S.R.L., Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi F., a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară, ca urmare a anulării contractului de cesiune marcă nr. x/08.12.2015, a deciziei OSIM nr. x/07.06.2016 şi a Deciziei OSIM nr. x/07.06.2016, în sensul obligării pârâtului OSIM să procedeze la reînscrierea mărcilor "G." nr. x şi "H." nr. x, astfel cum existau la data cesiunii anulate.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 712 din 07 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unui complet specializat în materie de proprietate intelectuală din cadrul secţiilor III - V ale Tribunalului Bucureşti.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 19 martie 2019, sub nr. x/2018.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1461 din 20 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Bucureşti a reţinut că acţiunea formulată de reclamant este întemeiată pe refuzul nejustificat al pârâtului OSIM, autoritate publică centrală, de a soluţiona o cerere referitoare la un interes legitim al reclamantei, fiind incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 834 din 22 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că cererea de repunere în situaţia anterioară, în sensul reînscrierii de către pârâtul OSIM a mărcilor în litigiu, reprezintă o măsură reparatorie subsecventă acţiunii în anularea contractului de cesiune şi a deciziilor emise de OSIM, iar competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei specializate potrivit Legii nr. 84/1998, respectiv Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, pentru următoarele considerente:

Problema care a generat conflictul de competenţă în cauză este subsumată concursului dintre dispoziţiile legii speciale în materia protecţiei dreptului la marcă, Legea nr. 84/1998 şi dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În motivarea hotărârii de declinare a competenţei, Tribunalul Bucureşti s-a raportat la calitatea de autoritate publică centrală a pârâtului Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, asimilând refuzul acestei autorităţi de reînscriere a mărcilor în registrul special unui refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, în condiţiile art. 2 alin. (1) lit. (i) din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere specificul acţiunii deduse judecăţii, constatând incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 84/1998, în raport de care competenţa de soluţionare a cauzelor vizând dreptul la marcă aparţine Tribunalului Bucureşti.

Această din urmă instanţă a stabilit în mod corect instanţa competentă material să soluţioneze prezenta cauză, în raport de pretenţiile reclamantului din cererea de chemare în judecată şi de dispoziţiile legale aplicabile litigiului.

Înalta Curte reţine că, deşi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci este un organ al administraţiei publice centrale, conform art. 96 din Legea nr. 84/1998, actele emise de acest pârât în exercitarea atribuţiilor legale ce-i revin, respectiv asigurarea protecţiei mărcilor şi indicaţiilor geografice pe teritoriul României, sunt supuse controlului judiciar în condiţiile prevăzute de acest act normativ, iar nu în condiţiile contenciosului administrativ prevăzut de Legea nr. 554/2004. În acest sens, vor fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Aceste argumente sunt aplicabile şi pentru situaţia în care OSIM refuză, în mod nejustificat, să soluţioneze o cerere formulată de orice persoană interesată în condiţiile Legii nr. 84/1998, legea specială fiind aplicabilă în toate cazurile în care se pune în discuţie protecţia dreptului la marcă.

Pe cale de consecinţă, în măsura în care litigiul dedus judecăţii se circumscrie dispoziţiilor Legii nr. 84/1998, reclamantul urmărind să asigure sau să prezerve protecţia legală asupra unei mărci, această împrejurare va atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, atât din punct de vedere material, cât şi teritorial, având în vedere dispoziţiile art. 46 alin. (1), art. 47 alin. (1), art. 53 alin. (1), art. 54, art. 60, art. 71, art. 85, art. 88 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.

Aplicând aceste considerente de ordin teoretic la speţa de faţă, Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară, ca urmare a anulării contractului de cesiune marcă şi a deciziilor OSIM nr. x/07.06.2016 şi nr. x/07.06.2016, prin sentinţa civilă nr. 4939 din 20.09.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

În acest sens, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului OSIM la reînscrierea mărcilor în litigiu în registrul special, cu titlu de repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de cesiune, scopul urmărit de reclamantă fiind acela de a obţine recunoaşterea şi protecţia drepturilor debitoarei aflate în insolvenţă asupra mărcilor în litigiu. Întrucât pretenţiile reclamantei privesc modalitatea de îndeplinire a atribuţiilor specifice ce revin OSIM conform Legii nr. 84/1998, în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 554/2004, care sunt înlăturate de la aplicare de existenţa legii speciale.

În ceea ce priveşte argumentul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în sensul că reclamanta nu a recurs, în prealabil, la procedura administrativă reglementată de art. 86 şi următoarele din Legea nr. 84/1998, Înalta Curte constată că această împrejurare nu are relevanţă în stabilirea competenţei instanţei de judecată, ceea ce interesează fiind doar legea aplicabilă litigiului, pe care judecătorul o stabileşte în condiţiile art. 22 alin. (1) C. proc. civ., conform pretenţiilor şi scopului urmărit de reclamantă prin promovarea cererii de chemare în judecată, chiar în condiţiile indicării de către aceasta a unui temei de drept eronat sau insuficient.

De altfel, procedura administrativă reglementată de art. 86 şi următoarele din Legea nr. 84/1998 priveşte înregistrarea mărcilor, prin definiţie a unor mărci noi, pe când în speţa de faţă se solicită reînscrierea unor mărci a căror înregistrare a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească.

Înalta Curte mai reţine că prezentul litigiu are o configuraţie atipică, datorită litigiilor purtate anterior, ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2017, având ca obiect cererea reclamantei de anulare a contractului de cesiune mărci şi a deciziilor OSIM subsecvente, soluţionat de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, precum şi a dosarului nr. x/2017, având ca obiect anularea înregistrării celor două mărci, litigiu judecat fără participarea reclamantei din prezenta cauză, soluţionat de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Se are în vedere împrejurarea că reclamanta nu a formulat cererea de repunere a părţilor în situaţia anterioară ca un capăt de cerere accesoriu în dosarul nr. x/2017, caz în care, conform art. 123 C. proc. civ., ar fi operat prorogarea de competenţă în favoarea instanţei specializate în cauze de insolvenţă, ci a ales să formuleze această cerere pe cale principală, într-un litigiu distinct, astfel încât instanţa competentă se determină conform dispoziţiilor Legii nr. 84/1998, care guvernează raportul de drept substanţial, iar nu conform Legii nr. 554/2004 şi nici conform Legii insolvenţei nr. 85/2006.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B. şi pe pârâţii C. S.R.L., prin lichidator judiciar CII D. şi prin administrator special E. S.R.L., Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi F., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Dată

Tip

Sursă

21/02/2017

Cerere de chemare în judecată

UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

26/07/2017

Cerere de recurs

Reclamant - UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

27/07/2017

Cerere de recurs

Reclamant - UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

09/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

09/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

12/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

Dată

Tip

Sursă

06/10/2017

Întâmpinare

Intimat - S.C. I. SRL

27/10/2017

Întâmpinare

Recurent - AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢIE PENTRU AGRICULTURĂ

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2020.