Motion for annulment over constitutional referral refusal inadmissible under art. 503(2) pt. 2; prior order stands final.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s motion for annulment (contestație în anulare) against its own interlocutory order of 25 September 2019, which had refused to refer a constitutional exception to the Constitutional Court, holding the motion inadmissible; the challenged order remains in force. The dispute arose in an administrative-law case in which the appellant sought annulment of a prior judgment (decision no. 3406/2018), invoking procedural error grounds under Code of Civil Procedure art. 503(2) pts. 1–4 and, separately, challenged the refusal to refer the constitutional exception, relying solely on art. 503(2) pt. 2 (material error). The Court ruled that art. 503(2) pt. 2 applies only to decisions resolving an appeal on the merits (recurs), not to interlocutory orders disposing of a referral request to the Constitutional Court, and that the alleged unjustified refusal does not constitute a material error; therefore, the statutory admissibility requirements were not cumulatively met, and the motion was dismissed as inadmissible and final.
Legislator headnote
AI generatedart. 489 din C. proc. civ, art. 34 din Legea nr. 303/2004, art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ, Art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ; Motion for annulment over constitutional referral refusal inadmissible under art. 503(2) pt. 2; prior order stands final: The dispute arose in an administrative-law case in which the appellant sought annulment of a prior judgment (decision no. 3406/2018), invoking procedural error grounds under Code of Civil Procedure art. 503(2) pts. 1–4 and, separately, challenged the refusal to refer the constitutional exception, relying solely on art. 503(2) pt. 2 (material error). The Court ruled that art. 503(2) pt. 2 applies only to decisions resolving an appeal on the merits (recurs), not to interlocutory orders disposing of a referral request to the Constitutional Court, and that the alleged unjustified refusal does not constitute a material error; therefore, the statutory admissibility requirements were not cumulatively met, and the motion was dismissed as inadmissible and final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the contestation in annulment, which the court found not to be satisfied, leading to the rejection of the contestation as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 martie 2020
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
1.1. Prin cererea înregistrată la data de 28 ianuarie 2019, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (actual Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei) a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3406 din 18 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, solicitând, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 1, pct. 2, pct. 3 şi pct. 4 din C. proc. civ., anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
1.2. Prin cererea înregistrată la data de 25 martie 2019, sub nr. x/2019/a1, contestatorul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35, art. 488 şi art. 489 din C. proc. civ., precum şi a art. 34 din Legea nr. 303/2004.
2. Soluţia pronunţată cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
Prin încheierea din 25 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de contestatorul A., privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35, art. 488 şi art. 489 din C. proc. civ. şi a art. 34 din Legea nr. 303/2004,.
3. Calea de atac exercitată împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale
Împotriva încheierii din 25 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, A. a formulat contestaţie în anulare, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (actual Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei).
Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., titularul cererii susţinând că, în cauză, completul învestit cu soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a refuzat în mod nejustificat să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate, nesocotind dispoziţiile Deciziei nr. 36/2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (actual Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei) nu a depus întâmpinare la contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând, cu prioritate, cerinţele de admisibilitate ale contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul A. este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., text de lege pe care contestatorul şi-a întemeiat cererea:
"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."
Pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existenţa unor erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată.
În prezenta cauză, nu este întrunit niciunul dintre elementele de admisibilitate anterior arătate. Contestaţia în anulare a fost declarată împotriva unei încheieri prin care s-a soluţionat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestatorul A., şi nu împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat calea de atac a recursului.
Totodată, motivele invocate în susţinerea contestaţiei în anulare nu privesc eventuale erori materiale, ci un pretins refuz nejustificat al instanţei de a se pronunţa asupra cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, ipoteză care nu se înscrie în textul de lege anterior citat.
Chiar în situaţia în care s-ar aprecia că motivele contestaţiei în anulare pot fi subsumate unor erori materiale, îndeplinirea acestei cerinţe nu este suficientă pentru admisibilitatea contestaţiei, atât timp cât nu este îndeplinită condiţia cumulativă referitoare la natura hotărârii atacate cu contestaţie în anulare, aceasta trebuind să fie pronunţată, astfel cum s-a arătat anterior, în soluţionarea recursului, iar nu a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, pentru care legiuitorul a prevăzut o cale de atac specială.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 25 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2020.