Public official conflict of interest from signing insurance policies with entities where spouse is director and shareholder

Şedinţa publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 07 noiembrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/14.10.2016, întocmit de pârâtă.

1.2. Prin încheierea din 05 mai 2017, instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în ceea ce priveşte contestarea pct. 3 din raportul de evaluare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 216 din 12 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 216 din 12 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivare, recurentul arată că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei juridice din speţa respectiv art. 79 alin. (1) lit. c) raportat la art. 70 si art. 71 din Legea 161/2003 întrucât, aplicarea acestora trebuia făcută raportat la alte dispoziţii legale complementare şi care interesează în speţă, respectiv O.U.G. nr. 34/2006, Ordinul nr. 1209/2011, Ordinul nr. 522/2003, Hot. 355/2007, Legea contabilităţii nr. 82/1991, Legea finanţelor publice nr. 500/2002, precum si toate celelalte acte normative de care s-a făcut vorbire în susţinerea contestaţiei.

În acest sens, o primă critică vizează faptul că nu s-a analizat ansamblul relaţiilor si atribuţiilor sale de serviciu, ci hotărârea s-a pronunţat limitându-se la analiza unor acte juridice terţe, respectiv Contractul de mandat pentru intermedierea asigurărilor nr. 443/06.05.2010 si Contractul de management nr. x/18.05.20111, încheiate între B. S.A. şi Societatea C. Agent de Asigurări S.R.L.

Deşi faptele ce îi sunt imputate de către ANI se refereau la presupuse nerespectari ale dispoziţiilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de fond nu a analizat raporturile sale legale faţă de modalitatea şi atribuţiile încheierii poliţelor de asigurare, ci s-a rezumat să facă vorbire despre raporturile contractuale ale soţiei D. cu B. S.A.

În opinia recurentului, instanţa de fond a schimbat în mod nelegal obiectul judecăţii, pronunţând soluţia strict din perspectiva unor presupuse venituri din muncă şi comerciale obţinute de sotia sa, în calitate de asociat şi administrator al Societăţii C. Agent de Asigurare S.R.L., de la B. S.A.

Faptul că Societatea C. Agent de Asigurare S.R.L. a obţinut venituri din activitatea prestata către B. S.A. nu poate duce la concluzia că se probează existenţa conflictului de interese în persoana sa.

Scopul oricărui agent economic este să-şi deruleze activitatea ce constituie obiectul de activitate şi să obţină venituri. Nu poate fi imputată obţinerea de venituri de către un agent economic.

În speţă, nu s-a probat ca veniturile obţinute de Societatea C. Agent de Asigurare S.R.L. din raporturile contractuale cu B. S.A. aveau legătura cu poliţele încheiate de DSVSA Sălaj cu Societatea B. S.A.

Faptul ca D. era unul dintre asociaţii Societăţii C. Agent de Asigurări S.R.L. nu presupune automat că toate veniturile societăţii au fost beneficii nete ale asociatului.

Or, concluzia indirectă pe care instanţa o trage precum că soţia sa, D., ar fi obţinut sumele care au fost plătite către Societatea C. Agent de Asigurare S.R.L. de către B. S.A. nu este susţinută nici cu probe, nici din punct de vedere al regulilor de funcţionare a societăţilor comerciale.

Faţă de toate acestea, recurentul consideră că instanţa nu a analizat dacă, raportat la faptele ce îi sunt imputate, sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a exista conflictul de interese.

Astfel, recurentul arată că, prin Raportul de Evaluare a Conflictului de Interese nr. x, Agenţia Naţionala de Integritate a constatat că ar fi fost identificate elemente în sensul unui conflict de interese constând in aceea că, în calitate de director executiv al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Animalelor Sălaj:

- ar fi încheiat 51 de poliţe de asigurare atât cu B. S.A., la care soţia sa, D., are calitatea de director de sucursala, cât si cu reprezentantul Societăţii B. S.A., Societatea C. Agent de Asigurare S.R.L., la care soţia sa are calitatea de asociat şi administrator în perioada 06.05.2010 - 30.07.2013 şi ar fi semnat documentele care au stat la baza încheierii acestora, în temeiul cărora Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor Sălaj a achitat suma totala de 143.773 iei către B. S.A. şi Societatea C. Agent de Asigurare S.R.L., încălcându-se dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

- ar fi participat la luarea unor decizii (încheierea a 48 de poliţe de asigurare atât cu B. S.A., la care soţia sa, D., are calitatea de director de sucursală, cât şi cu reprezentantul Societăţii B. S.A., Societatea C. Agent de Asigurare S.R.L., la care soţia sa are calitatea de asociat şi administrator, în perioada 06.05.2010 - 30.-7.2013).

- ar fi îndeplinit acte prin care s-au realizat foloase patrimoniale pentru soţia sa (încasarea sumei de 124.140 RON), ceea ce a condus la creşterea cifrei de afaceri şi a profitului Societăţii B. S.A. şi Societăţii C. Agent de Asigurare S.R.L., ceea ce ar constitui infracţiunea de conflict de interese, prevăzuta de art. 301 alin. (1) C. pen.

Pornind de la prevederile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 61/2003, recurentul arată că, în calitate de directorul executiv, nu a luat el decizia de a încheia acele poliţe de asigurare, aşa cum învederează Agenţia Naţionala de Integritate, întrucât directorul executiv este ordonator terţiar de credite şi gestionează bugetul anual de venituri şi cheltuieli al DSVSA, iar decizia acestuia este rezultatul final a unui mecanism de verificare a legalităţii plăţilor în baza unor proceduri şi numai atunci când există buget, atât din subvenţii de la stat, cât şi din veniturii proprii şi sunt urmarea desfăşurării unei proceduri de achiziţie publica conform O.U.G. nr. 34/2006.

În ceea ce priveşte achiziţiile publice, susţine că directorul executiv nu are responsabilitate directă în promovarea şi desfăşurarea lor, acestea făcându-se de structuri specializate din cadrul DSVSA, în baza unui plan anual al achiziţiilor publice şi în baza existenţei unui buget de angajament sau buget alocat în acest sens. Arată că toate achiziţiile au respectat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006, iar pentru fiecare categorie de asigurare încheiată, s-a emis o Notă justificativă din care reies, atât interesul instituţiei (DSVSA Sălaj) pentru a încheia asigurarea, cât si oportunitatea financiara a încheierii acestei asigurări şi respectarea criteriilor prevăzute de lege (pentru modalitatea respectivă de achiziţie) pentru angajarea unei cheltuieli publice.

Poliţele de asigurări s-au încheiat în vedere urmăriri unui interes public al instituţiei, ceea ce scoate actele ordonanţate de recurent din sfera urmăririi unui interes personal. Interesul public, în speţa de faţă, a depăşit spectrul pericolului potenţial şi s-a concretizat în daune pe care bunurile instituţiei le-a suferit şi care, în lipsa poliţelor, ar fi generat costuri instituţiei.

Recurentul mai arată că plata contravalorii poliţelor de asigurare a respectat toate etapele de verificare conform prevederilor legale şi nu s-a ordonanţat nici o plata fără viza CFP, BUN DE PLATA, semnătura şefului serviciului economic şi responsabil contabilitate.

De asemenea, mai susţine că B. S.A., dat fiind anvergura şi competitivitatea preţurilor, era prezentă în ofertele făcute la toate instituţiile publice din judeţul Sălaj.

Mai menţionează că DSVSA Sălaj a încheiat poliţe de asigurare tot cu B. S.A. şi în perioada în care nu el se afla la conducerea Direcţiei, ceea ce denotă că singurul criteriu avut în vedere pentru opţiunea pentru oferta B. era dat de oportunitatea financiară şi de risc consacrată la nivelul acestei societăţi de asigurări.

O altă critică vizează faptul că poliţele de asigurarea nu au fost încheiate de DSVSA Salaj cu Societăţii C. Agent de Asigurare S.R.L., sens în care arată că DSVSA Salaj nu a efectuat nicio plată în contul acestei societăţi, întrucât aceasta nu a intermediat niciun contract de asigurare cu DSVSA Salaj şi nu a emis nicio factura către aceasta instituţie.

Motivarea instanţei de fond nu dovedeşte legătura de cauzalitate între cele 51 de poliţe încheiate de DSVSA Sălaj cu B. S.A. şi obţinerea de venituri de către soţia sa, D., în calitate de asociat al Societăţii C. Agent de Asigurare S.R.L.precum si director al sucursalei Societăţii B. S.A. Zalău.

Dacă B. S.A. avea o politică de retribuire a angajaţilor în funcţie de numărul de poliţe încheiate, o face pe spezele acesteia şi nu pe spezele DSVSA Sălaj.

Mai mult decât atât, sumele pe care ANI le avansează şi care au fost reţinute şi de instanţa de fond ca încasate de Societatea C. Agent de Asigurare S.R.L. (suma de 244.719,07 RON în temeiul contractului de mandate pentru intermedierea asigurărilor nr. 443/06.05.2010 şi suma de 240.048,29 RON în temeiul Contractului de Management nr. x/18.05.2011) reprezintă în mare parte bani pentru combustibil încasaţi de la B. S.R.L., care nu se confundă cu B. S.R.L., emitentul poliţelor.

În concluzie, în opinia recurentului, nu există relaţie cauza-efect pentru presupusa relaţie de semnare poliţe de către DSVSA Sălaj si generare venituri de către B. S.A. către D., fiind vorba de 2 tipuri de relaţii ce fac parte dintr-un alt registru si răspund unor mecanisme şi raţionamente diferite.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 05 ianuarie 2018, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Se arată astfel că, în urma evaluării efectuate în lucrarea nr. 10766/S/II/14.03.2014 privind pe A., director executiv în cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Sălajau fost identificate elemente în sensul existenţei unui conflict de interese, întrucât, având un interes personal de natură patrimonială, a încheiat 51 poliţe de asigurare atât cu B. S.A. (la care soţia sa deţine funcţia de director sucursală) cât şi prin reprezentant B. - S.C. C. Agent de Asigurare S.R.L. (societate la care soţia sa deţine calitatea de asociat şi a deţinut funcţia de administrator în perioada 06.05.2010 - 30.07.2013) şi a semnat documentele care au stat la baza încheierii acestora. în temeiul cărora Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sălaj a plătit suma totală de aproximativ 143.773 RON.

Deşi avea obligaţia să se abţină de la luarea deciziei, A. a încheiat poliţele de asigurare şi a semnat documentele care au stat la baza încheierii acestora fără a informa şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct în vederea măsurilor care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice.

În temeiul acestor poliţe încheiate, B. S.A. şi Societatea C. Agent de Asigurare S.R.L. au încasat de la Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sălaj suma totală de aproximativ 143.773 RON.

Astfel, în opinia intimatei, recurentul a încălcat dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Faptele recurentului reprezintă şi elemente de încălcare a legislaţiei penale, în sensul dispoziţiilor art. 10 lit. f) din Legea nr. 176/2010

Cu privire la motivul de recurs invocat de recurent şi prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform căruia instanţa nu a analizat ansamblul relaţiilor si atribuţiilor de serviciu ale recurentului şi nici condiţiile legale pentru existenţa conflictului de interese, intimata arată că, analiza coroborată a dispoziţiilor legale enunţate anterior (art. 70, art. 71 şi art. 79. alin. (1). lit. c) din Legea nr. 161/2003) existenţa conflictului de interese este condiţionată de existenţa cumulată a trei elemente, care se regăsesc în speţă, fapt care a atras conflictul de interese în sarcina recurentului.

Astfel, interesul patrimonial al recurentului precum şi al soţiei sale, în sensul prevederilor art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 este incident ca urmare a calităţilor pe care le deţinea soţia recurentului în cele două societăţi cu care s-au încheiat poliţele de asigurare, din acestea decurgând şi conflictul de interese în care s-a aflat recurentul în exercitarea funcţiei.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, elementul definitoriu al unui conflict de interese îl reprezintă existenţa unui interes personal de natură patrimonială pe care un funcţionar public îl urmăreşte prin conduita pe care o manifestă în exercitarea funcţiei sale, interes care îl poate privi pe respectivul funcţionar sau pe soţul său.

În speţă, interesul personal patrimonial urmărit de către recurent este evident, întrucât, în urma încheierii poliţelor de asigurare, B. S.A. şi Societatea C. Agent de Asigurare S.R.L. au încasat de la Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sălaj suma totală de aproximativ 143.773 RON.

Deşi acţiunile recurentului ar putea fi considerate, aşa cum acesta susţine, ca reprezentând executarea unor atribuţii specifice funcţiei, totuşi, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, recurentul A. având obligaţia de a se abţine de la îndeplinirea acestor atribuţii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic.

Semnarea poliţelor de asigurări de către recurentul A., chiar dacă acestea a avut la baza note justificative emise de către Compartimentul Achiziţii Investiţii din cadrul Direcţiei SanitarVeterinare şi Pentru Siguranţa Alimentelor Sălaj nu transformă aceste semnări într-o simplă formalitate sau o obligaţie a directorului chiar dacă prin aceasta s-ar încălca dispoziţiile legii.

Concluzionând, intimata pârâtă arată că, în speţa de faţă existenţa conflictului de interese în care se găseşte recurentul A. este evidentă fiind întrunite dispoziţiile 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cât priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiată, sentinţa fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Astfel, prin raportul de evaluare întocmit la data de 14.10.2016, Agenţia Naţională de Integritate a concluzionat că reclamantul a încălcat regimul juridic al conflictului de interese întrucât, în calitate de director executiv al Direcţiei Sanitar Veterinare si pentru Siguranţa Animalelor Sălaj, a încheiat 51 poliţe de asigurare atât cu B. S.A. (la care soţia reclamantului deţine funcţia de director sucursală) cât şi prin reprezentantul B. - Societatea C. Agent de Asigurare S.R.L. (societatea la care soţia reclamantului deţine calitatea de asociat şi a deţinut funcţia de administrator în perioada 06.05.2010-30.07.2013) şi a semnat documentele care au stat la baza încheierii acestora, în temeiul cărora Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Sălaj a plătit suma totală de aproximativ 143.773 RON.

S-a susţinut de către Agenţia Naţională de Integritate încălcarea prevederilor art. 70, art. 71 şi art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Prin acelaşi raport de evaluare, s-a dispus şi sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău cu privire la existenţa unor indicii referitoare la săvârşirea de către reclamant a infracţiunii de conflict de interese.

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond în cadrul analizei conflictului de interese de natură administrativă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Potrivit art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, funcţionarul public este în conflict de interese dacă se afla în una dintre următoarele situaţii:...interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenta deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.

De asemenea, în temeiul art. 71 din acelaşi act normativ, principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, ceea ce presupune că, persoanele care deţin funcţii publice sunt obligate să manifeste o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă faţă de interesele lor de orice natură, acestor persoane fiindu-le interzis să abuzeze în orice, fel de poziţiile pe care le deţin şi să obţină anumite beneficii pentru ei, soţi, rude sau alte persoane, în considerarea funcţiei lor.

Totodată, art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 impune un anumit comportament al funcţionarului public pentru respectarea principiilor prevăzute mai sus arătând că, în cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă.

În cauză, este de necontestat faptul că, la momentul intervenirii pretinsului conflict de interese, recurentul-reclamant exercita funcţia de director executiv al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Animalelor Sălaj, iar soţia sa, deţinea funcţia de director sucursală la B. S.A., dar şi calitatea de asociat şi administrator în perioada 06.05.2010 - 30.07.2013 la Societatea C. Agent de Asigurare S.R.L.

Înalta Curte nu poate reţine criticile recurentului referitoare la modalitatea de încheiere şi atribuţiile care îi reveneau cu privire la poliţele de asigurare.

În primul rând, trebuie remarcat faptul că textul art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 face trimitere nu doar la interesele personale ale funcţionarului public, ci şi ale soţului sau rudelor sale de gradul I, aşa încât, suţinerile potrivit cărora instanţa de fond a analizat doar raporturile contractuale ale soţiei sale, D., cu B. S.A. sau că a schimbat în mod nelegal obiectul judecăţii, pronunţând soluţia strict din perspectiva unor presupuse venituri din muncă şi comerciale obţinute de sotia sa, în calitate de asociat si administrator al Societăţii C. Agent de Asigurare S.R.L., de la B. S.A., nu pot fi reţinute.

Într-adevăr, faptul că Societatea C. Agent de Asigurare S.R.L. a obţinut venituri din activitatea prestata către B. S.A. nu poate duce, în sine, la concluzia că se probează existenţa conflictului de interese în persoana recurentului, însă în momentul în care aceste venituri (sau o parte din acestea) sunt obţinute ca urmare a unor poliţe de asigurare semnate de acesta, în calitatea sa de director executiv al DSVSA Sălaj, sunt incidente dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, contrar susţinerilor recurentului potrivit cărora această societate nu a intermediat niciun contract de asigurare cu DSVSA Salaj, din cele 51 de poliţe de asigurare încheiate de recurent cu B. S.A., un număr de 23 dintre ele au fost încheiate prin intermediul agentului de asigurări Societatea C. Agent de Asigurări S.R.L., aspect care reiese din înscrisurile aflate la filele x vol. II.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile potrivit cărora DSVSA Salaj nu a efectuat nicio plată în contul Societăţii C. Agent de Asigurare S.R.L., câtă vreme această societate a încheiat poliţele pentru B. S.A. în baza contractului de mandat pentru intermedierea asigurărilor nr. 443/06.05.2010, plăţile fiind făcute direct în contul Societăţii B. S.A., iar ulterior, în baza contractului de mandat, Societatea C. Agent de Asigurare S.R.L. a obţinut venituri în urma intermedierii încheierii acestor poliţe de asigurare.

De asemenea, aceeaşi societate la care soţia recurentului era asociat cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 90%, Societatea C. Agent de Asigurări S.R.L., avea încheiat cu B. S.A. şi Contractul de management nr. 10942/18.05.201, iar în urma serviciilor prestate în baza acestor contracte, B. S.A. a achitat Societăţii C. Agent de Asigurări S.R.L. suma de 244.791,07 RON, conform contractului de mandat, respectiv suma de 240.048,29 RON, conform contractului de management.

Critica vizând neanalizarea faptelor prin prisma atribuţiilor de serviciu pe care le avea recurentul nu poate fi nici ea reţinută, fiind nefondate susţinerile recurentului referitoare la atribuţiile de ordonator terţiar de credite a directorului executiv, la legalitatea plăţilor şi a procedurii de achiziţie publică, respectiv la existenţa unor note justificative pentru încheierea poliţelor de asigurare.

Chiar dacă, anterior încheierii poliţelor de asigurare, s-au parcurs mai multe etape specifice procedurii achiziţiei publice, iar în procesul decizional au fost implicate mai multe compartimente ale DSVSA Sălaj, în sarcina recurentului-reclamant subzista obligaţia prevăzută de art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, de a se abţine de la semnarea poliţelor de asigurare şi de a-l informa pe şeful ierarhic superior de existenţa conflictului de interese generat de existenţa unui interes patrimonial aparţinând soţiei sale, vizând potenţialele beneficii pe care aceasta le-ar obţine din semnarea poliţelor, interes de natură a influenţa decizia pe care reclamantul trebuie să o ia în exercitarea funcţiei publice de director executiv. Parcurgerea procedurii de achiziţie publică nu poate avea semnificaţia unei obligaţii necondiţionate a recurentului de a semna poliţele de asigurare, cu ignorarea regimului conflictelor de interese, întrucât semnarea poliţelor de către organul executiv de conducere nu reprezintă o pură formalitate, ci actul prin care voinţa instituţiei este angajată în raporturile contractuale cu asigurătorul şi care generează drepturi şi obligaţii de natură patrimonială în sarcina părţilor contractante.

Nu poate fi primit nici argumentul conform căruia, anterior deţinerii funcţiei de director executiv de către reclamant, DSVSA Sălaj mai avusese astfel de poliţe încheiate cu B. S.A., întrucât verificările derulate de intimata-pârâtă cu privire la respectarea regimului conflictului de interese se raportează strict la persoana verificată (în speţă, reclamantul), la atribuţiile acesteia de serviciu şi la interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor de gradul I ale acestuia, conform art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, iar nu la practicile administrative şi la raporturile contractuale anterioare ale instituţiei pe care o conduce.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este rezultatul unui raţionament juridic corect, judicios argumentat şi bazat pe probele existente la dosar.

Concluzionând, raportul de evaluare întocmit de intimata pârâtă este legal şi temeinic, recurentul, în calitate de director executiv al DSVSA Sălaj, a încheiat 51 poliţe de asigurare atât cu B. S.A (la care soţia sa deţine funcţia de director sucursală) cât şi prin intermediar Societatea C. Agent de Asigurare S.R.L. (societate la care soţia sa deţine calitatea de asociat şi administrator în perioada 06.05.2010 - 30.07.2013) şi a semnat documentele care au stat la baza încheierii acestora şi în temeiul cărora DSVSA Sălaj a plătit suma totală de aproximativ 143.773 RON, deşi avea obligaţia să se abţină de la luarea deciziei şi să informeze şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct în vederea măsurilor care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice.

Pentru considerentele expuse, constatând că soluţia primei instanţe reflectă o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

21/02/2017

Cerere de chemare în judecată

UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

26/07/2017

Cerere de recurs

Reclamant - UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

27/07/2017

Cerere de recurs

Reclamant - UNITATEA ADM. TERITORIALA MUNICIPIUL ARAD

09/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

09/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

12/10/2017

Întâmpinare

Intimat - MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

Dată

Tip

Sursă

06/10/2017

Întâmpinare

Intimat - S.C. E. SRL

27/10/2017

Întâmpinare

Recurent - AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢIE PENTRU AGRICULTURĂ

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 216 din 12 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2020.