Finality of admissibility rulings in extraordinary annulation appeals; no ordinary appeal against preliminary decisions under Art. 431 CPP

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 807 din data de 16 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 30 din data de 13 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2019, dispunându-se obligarea contestatorului la plata de cheltuielile judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 395 din data de 11 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Suceava, printre altele, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 C. pen. rap. la art. 234 alin. (1) lit. a), c) şi d) cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani, pedeapsă executabilă în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 41 C. pen., s-a constatat că fapta cercetată în cauză a fost săvârşită în termenul de încercare al liberării condiţionate din executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 660 din 01.11.2016 a Judecătoriei Dorohoi, definitivă prin Decizia penală nr. 28 din 13.01.2017 a Curţii de Apel Suceava.

În baza art. 104 alin. (2) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni anterior menţionată, urmând ca, în baza art. 43 alin. (1) C. pen., inculpatul să execute restul de 181 zile de închisoare alături de pedeapsa stabilită în cauză, adică, în total, pedeapsa de 5 ani şi 181 de zile de închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat art. 45 alin. (3) lit. b) şi art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) rap. la art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a acesteia.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului A..

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 5 ani şi 181 de zile de închisoare aplicată inculpatului, perioada reţinerii de la data de 19.06.2018, ora 19:00, până la 20.06.2018, ora 19:00, şi a arestării preventive de la data de 20.06.2018 la data de 08.03.2019 şi de la data de 07.04.2019 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a fost informat inculpatul A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x şi a accesoriile acestuia, respectiv: certificatul de înmatriculare, poliţă asigurare tip carte verde, rovignetă şi vignetă (identificate în autoturism), dar şi a cleştelui tip gură de lup folosit la comiterea faptei şi a celor două răngi metalice cu lungimea de 81 cm. şi, respectiv 65 cm, destinate a fi folosite la comiterea faptei.

În baza art. 162 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a restului bunurilor ridicate cu ocazia examinării criminalistice a autoturismului marca x, depuse la camera de corpuri delicte, potrivit dovezii ataşate la dosar, exceptând bunurile restituite persoanei vătămate şi cele pentru care s-a dispus confiscarea.

S-a constatat că persoanele vătămate B., C., D. şi E. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata către stat a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 500 RON - aferentă urmăririi penale.

În baza art. 275 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecăţii pentru inculpatul A., respectiv av. F. (868 RON conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie x/19.04.2019) să rămână în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Împotriva sentinţei anterior menţionate a formulat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 704 din data de 7 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 395 din data de 11 iunie 2019 a Judecătoriei Suceava, dispunându-se deducerea, din pedeapsa aplicată apelantului, a arestului preventiv de la data de 11 iunie 2019 la zi şi obligarea apelantului la plata către stat a sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva aceleiaşi sentinţe penale nr. 395 din data de 11 iunie 2019 a Judecătoriei Suceava inculpatul A. a formulat un nou apel, care a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 30 din data de 13 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a formulat contestaţie în anulare condamnatul A., invocând ca temei dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.

În contextul prezentat, procedând la examinarea, în condiţiile art. 431 C. proc. pen., a admisibilităţii în principiu a căii extraordinare de atac cu care a fost învestită, Curtea de Apel Suceava a constatat, în esenţă, că, deşi cererea formulată de condamnatul A. se referă la o hotărâre penală definitivă, este formulată în termen şi este întemeiată, în drept, pe cazul prev. art. 426 lit. b) C. proc. pen., nu îndeplineşte condiţia prev. de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, condamnatul nu a indicat nicio cauză de încetare a procesului penal care ar fi fost incidentă în cauză şi nici nu a invocat/depus dovezi în sprijinul motivului invocat, respectiv, în dovedirea împrejurării că a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la incidenţa vreuneia dintre situaţiile prev. de art. 16 C. proc. pen.

În consecinţă, constatând caracterul strict formal al invocării de către condamnat a cazului prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen. şi reţinând că, în concret, prin motivele de fapt invocate, acesta urmăreşte, în fapt, rejudecarea cauzei sub aspectul temeiniciei acuzaţiei penale ce a făcut obiectul judecăţii, Curtea a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..

Prin memoriul transmis Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 octombrie 2020 (data poştei), contestatorul A. a formulat "recurs" împotriva Deciziei penale nr. 807 din data de 16 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Cererea, iniţial trimisă administrativ la Curtea de Apel Suceava, a fost reînregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 9 noiembrie 2020, sub nr. x/2020.

La termenul fixat în cauză, 15 ianuarie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac ce formează obiectul cauzei, susţinând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi atacată cu apel.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea apelului formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 807 din data de 16 septembrie 2020 prin care, în procedura verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, prevăzută de art. 431 C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de aceeaşi parte împotriva Deciziei penale nr. 30 din data de 13 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2019.

Decizia apelată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condiţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. având în vedere următoarele argumente:

Dispoziţiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunţate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (reflectată, exemplificativ, în deciziile nr. 599/2014, nr. 392/A/2016, nr. 313/A/2017, nr. 319/A/2018, nr. 376/A/2019 şi nr. 251/A/2020, toate ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

Dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd că "sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr. 248/10.04.2015), a reţinut, mutatis mutandis, că "aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.

În consecinţă, indiferent de soluţia dispusă, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speţă, contestatorul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 627 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 807 din data de 16 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 627 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2021.

GGC - GV