Competence for execution challenge: first-instance court vs. appellate court that modified the original judgment

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 215 din 12 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele:

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a şi alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., cu reţinerea art. 47 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen.. s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul - condamnat A. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, instanţa care a pronunţat în apel hotărârea ce se execută.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19 octombrie 2020 sub nr. x/2020, contestatorul - condamnat A. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 148 din 10 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 32/A din 7 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, solicitând în temeiul art. 599 alin. (4) C. proc. pen.. anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/7 februarie 2019 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu consecinţa eliberării sale din detenţia nelegală în sensul art. 5 parag. 4 din Convenţia europeană a drepturilor omului, urmând a se face aplicarea art. 77 sau art. 74 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, cu consecinţa exercitării de către condamnat a dreptului de a părăsi România în 45 de zile de la data punerii în libertate.

În subsidiar, a solicitat repunerea sa în situaţia anterioară, cu consecinţa transferului pe teritoriul Republicii Madagascar, urmând a fi parcursă din nou procedura de extrădare prev. de Cap. II din Titlul II al Legii nr. 302/2004.

A solicitat o nouă punere în executare conform art. 511 alin. (1) teza I C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile cuprinse în Capitolul II din Titlul II al Legii nr. 304/2004.

La termenul de judecată din 12 noiembrie 2020, din oficiu, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale, în raport de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.. şi art. 598 alin. (2) teza, partea finală.

După pronunţarea soluţiei au fost depuse note scrise de către contestator şi procuror în legătură cu excepţia invocată din oficiu.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiei necompetenţei materiale invocate, Curtea a reţinut următoarele:

În fapt, prin Sentinţa penală nr. 148/F din 10 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare (punctele A, D şi E din rechizitoriu).

În baza art. 64 C. pen., art. 65 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, toate pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi a fost stabilit un termen de încercare de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecţie a victimelor şi reintegrară socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 864 C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori obligaţiile care îi revin pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 238 C. proc. pen.. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute din art. 17 Legea nr. 78/200 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2).

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) şi (8) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., cu aplic. art. 121 - 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. (punctele "A", "D" şi "E" din rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.. l-a achitat pe inculpatul A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 32/A din 7 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admis, printre altele, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, fiind respins apelul declarat de A..

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. A, B1, B2, C, D, E şi F - rechizitoriu).

În baza art. 67 alin. (1) şi (2) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În baza art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (2) C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Instanţa de executare, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală,, a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/7 februarie 2019. Pedeapsa a început la data de 20 mai 2019, urmând să expire la 19 mai 2028.

În drept, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo împiedicare la executare. În cauză, contestatorul susţine că ar fi incident acest caz de contestaţie la executare.

Conform art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută (prima partea a textului referindu-se la celelalte cazuri de contestaţie la executare art. 598 alin. (1) lit. a), b) şi d) - situaţie în care competenţa revine, după caz, fie instanţei de executare, fie instanţei egale în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere).

În opinia Curţii de Apel Bucureşti, hotărârea care se execută este, în ceea ce-l priveşte pe contestator, Decizia penală nr. 32/A din 7 februarie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Dispoziţiile art. 551 C. proc. pen.. se referă la rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe, situaţia din prezenta cauză neîncadrându-se în niciuna dintre ipotezele de la pct. 1 - 4 (data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului; data expirării termenului de apel; data retragerii apelului; data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul). În schimb, potrivit art. 552 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel.

În condiţiile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis apelul procurorului în ceea ce-l priveşte pe contestatorul din prezenta cauză, desfiinţând pe latură penală practic în integralitate hotărârea primei instanţe în ceea ce-l priveşte, după cum s-a arătat anterior, hotărârea care se execută este cea a instanţei de apel, iar nu a primei instanţe (instanţa de executare).

A interpreta altfel, înseamnă a goli de conţinut ultima parte a tezei I art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. şi a pune semnul egal între instanţa de executare (care conform art. 553 alin. (1) C. proc. pen.. este de regulă prima instanţă) şi instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Or, este evident în opinia instanţei că nu întotdeauna instanţa de executare este şi instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, precum în speţa de faţă, iar legiuitorul a făcut o delimitare clară sub acest aspect.

De altfel, dacă s-ar fi invocat vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută pe latură penală, este evident că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi fost competentă să soluţioneze o astfel de contestaţie la executare, deci aceasta ar fi fost instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută. Or, din perspectiva competenţei, între teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) şi teza a II-a a art. 598 alin. (1) lit. c) nu există nicio diferenţă.

Conform art. 47 alin. (1) C. proc. pen., excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive.

Fiind respectat termenul de invocare a excepţiei necompetenţei materiale a instanţei inferioare celei competente potrivit legii, văzând şi considerentele expuse anterior, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a şi alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., cu reţinerea art. 47 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu.

Cauza privind contestaţia la executare formulată de condamnatul A. a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2020.

Verificându-şi competenţa de soluţionare a cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în mod greşit a fost sesizată, impunându-se trimiterea contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. la Curtea de Apel Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., invocate în contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo împiedicare la executare.

Conform art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, în cauză, instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută este Curtea de Apel Bucureşti, întrucât a pronunţat Sentinţa penală nr. 148/F din 10 iulie 2017, prin care a fost soluţionată acţiunea penală exercitată faţă de A., neavând relevanţă faptul că pedeapsa aplicată acestuia de instanţa de fond a fost modificată prin decizia instanţei de apel.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trimite contestaţia la executare formulată de condamnatul A., spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Bucureşti.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite contestaţia la executare formulată de condamnatul A., spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Bucureşti.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.

GGC - CL