Inadmissibility of appeal against final decision in preliminary admissibility stage of anularea

Asupra căii de atac pendinte, constată următoarele:

1. Prin Decizia penală nr. 321/A din data de 3 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 230 din data de 11 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Decizia penală nr. 230 din data de 11 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 723 din data de 27 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dispunându-se obligarea apelantului la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În argumentarea acestei hotărâri s-a reţinut că, prin Decizia penală nr. 723 din data de 27 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva Încheierii nr. 305 din 21.11.2019 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2019, prin care, în temeiul art. 68 C. proc. pen. cu referire la art. 64 alin. (3) şi art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de abţinere formulată în cauză de doamna judecător B..

S-a mai reţinut că această hotărâre fiind pronunţată în calea de atac a apelului, este definitivă, nefiind susceptibilă a fi supusă unei căi ordinare de atac.

Împotriva Deciziei penale nr. 230 din data de 11 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18 septembrie 2020, sub nr. x/2020.

Astfel învestită, procedând, la termenul din 3 noiembrie 2020, la examinarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare cu care a fost învestită, instanţa supremă a constatat că, în condiţiile în care hotărârea contestată nu cuprinde o soluţie pe fondul cauzei, aceasta nu poate fi supusă căii extraordinare de atac prev. de art. 426 şi următoarele C. proc. pen.

Ca urmare, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..

2. La data de 11 noiembrie 2020, contestatorul A. a formulat "contestaţie în anulare pentru tergiversare proces-odată cu fondul cauzei" împotriva Deciziei penale nr. 321/A din data de 3 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, fără a indica temeiul de drept al demersului său judiciar.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 11 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, ca şi "contestaţie în anulare-apel".

La termenul fixat în cauză, 13 noiembrie 2020, constatându-se că nu a fost ataşat dosarul împreună cu decizia contestată, Înalta Curte a amânat cauza la data de 15 ianuarie 2021.

La acest din urmă termen, luând act de ataşarea dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Înalta Curte, în lipsa contestatorului A., care, deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei, a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac ce formează obiectul cauzei, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea căii de atac exercitate de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 321/A din data de 3 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, prin care, în procedura verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, prevăzută de art. 431 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de aceeaşi parte împotriva Deciziei penale nr. 230 din data de 11 septembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

Denumirea dată de contestator căii sale de atac este pur formală, de vreme ce cererea este îndreptată împotriva unei decizii pronunţate în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

Decizia astfel contestată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condiţiile art. 4251 sau art. 432 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.: "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".

Dispoziţiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunţate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (reflectată, exemplificativ, în Deciziile nr. 599/2014, nr. 392/A/2016, nr. 313/A/2017, nr. 319/A/2018, nr. 376/A/2019 şi nr. 251/A/2020, toate ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

Dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd că "sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr. 248/10.04.2015) reţinându-se explicit aplicabilitatea prevederilor art. 432 C. proc. pen. numai în cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei, după admiterea acesteia în principiu.

În consecinţă, indiferent de soluţia dispusă, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speţă, contestatorul A. a atacat o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 321/A din data de 3 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2021.

GGC - GV