Mandatory detention for European Arrest Warrant surrender: prohibition of substituting preventive custody with a milder measure after the final order of execution

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 105 din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în consecinţă:

În baza art. 104 alin. (7), art. 109 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 15 octombrie 2020 de autorităţile judiciare din Marea Britanie - Tribunalul Magistraţilor Luton, pe numele persoanei solicitate A., deţinut în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă Deva.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Marea Britanie.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.

În baza art. 104 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant începând cu 18 decembrie 2020 şi până la data de 16 ianuarie 2021 ora 24:00

A fost revocată măsura arestării provizorii în vederea predării dispusă prin Încheierea penală nr. 135 din 6 decembrie 2020 în Dosarul nr. x/2020 (Mandat de arestare provizorie nr. 61/2020 emis de Curtea de Apel Alba Iulia).

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi apoi arestată provizoriu în vederea predării începând cu 5 decembrie 2020 ora 16:20 şi până la data de 18 decembrie 2020.

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat persoanei solicitate, în cuantum de 2.024 de RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a achitat suma de 352,38 RON reprezentând onorariul interpretului de limbă engleză urmând ca acesta, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., să rămână în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut următoarele:

I. Prin sesizarea formulată în Dosarul nr. x/2020 din 5 decembrie 2020, înregistrată sub nr. x/2020 la data de 5 decembrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A. având în vedere semnalarea introdusă la data de 4 decembrie 2012 de Biroul SIRENE naţional din Marea Britanie privind mandatul european de arestare emis la 15 octombrie 2020 pe numele persoanei solicitate A. prin care se solicită arestarea, în vederea predării către autorităţile judiciare ale acestui stat, a persoanei solicitate.

În motivarea sesizării s-a arătat că din cuprinsul semnalării rezultă că persoana solicitată A. este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de viol (2 fapte), prev. de Secţiunea 1 din Sexual Offence Act 2003 din C. pen. englez pentru care pedeapsa maximă este detenţiunea pe viaţă, fapte care se regăsesc în art. 218 alin. (1) C. pen. român, pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani, reţinându-se în fapt în sarcina acesteia că:

- 1. La data de 13 octombrie 2018, în timp ce persoana vătămată a ieşit dintr-o casă, la ora 03:02 a.m., fiind surprinsă de camerele de luat vederi şi s-a deplasat la o staţie de autobuz din centrul oraşului Luton, persoana vătămată a fost observată de persoana solicitată care a agresat-o, lovind-o cu pumnul în faţă, iar apoi persoana solicitată a tras-o pe persoana vătămată într-un şanţ şi a violat-o. Ulterior, persoana solicitată a fugit de la faţa locului, victima fiind descoperită de un trecător care a anunţat organele de poliţie la ora 06:39 a.m.

2. La data de 2 noiembrie 2018, a doua persoana vătămată a raportat faptul că se afla în centrul oraşului Luton când persoana solicitată a abordat-o şi i-a cerut o ţigară. Persoana vătămată i-a dat o ţigară şi s-a îndepărtat. Persoana solicitată a urmărit-o pe victimă până când aceasta a intrat într-o parcare subterană, unde a lovit-o cu pumnul în faţă, i-a muşcat faţa, a lovit-o cu pumnul în stomac, după care persoana solicitată şi-a tras pantalonii în jos şi şi-a pus prezervativ. După aceea persoana solicitată a violat victima care plângea şi îi cererea autorului să se oprească. Persoana solicitată a încercat să o sărute pe victimă şi i-a muşcat din nou faţa, şi a încercat să îşi introducă degetele în vaginul victimei, după care a ejaculat pe picioarele şi haina victimei, iar apoi a fugit de la faţa locului.

Anexat sesizării au fost înaintate Curţii de Apel, următoarele: adresa Biroul Naţional SIRENE nr. x/SIRENE/RTR din 4 decembrie 2020, prin care a fost înaintat mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Marea Britanie pe numele persoanei solicitate A., în vederea arestării şi predării către acest stat a persoanei solicitate; Procesul-verbal nr. x/II/5/2020 întocmit la data de 5 decembrie 2020; Ordonanţa de reţinere nr. 7096/II/5/2020 emisă la data de 5 decembrie 2020; - Proces-verbal de depistare întocmit de Serviciul de Investigaţii Criminale Hunedoara; fişa de cazier judiciar a persoanei solicitate şi proces-verbal de informare cu privire la drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare.

La termenul judecată din 6 decembrie 2020 instanţa a amânat judecarea cauzei la data de 18 decembrie 2020 pentru când s-a pus în vedere reprezentantului Ministerului Public să depună la dosar mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, precum şi traducerea acestuia în limba română şi s-a solicitat cu adresă autorităţii emitente a mandatului european de arestare date suplimentare privind decizia care stă la baza emiterii mandatului european de arestare întrucât la dosar la lit. b) privind decizia în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare, se menţionează doar mandat de arestare fără, a fi indicate date concrete în ceea ce priveşte data emiterii, dosarul în care a fost emis şi autoritatea emitentă a mandatului naţional de arestare preventivă despre care se susţine că stă la baza mandatului european de arestare.

II. Prin Încheierea penală nr. 135 din 6 decembrie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 instanţa a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în consecinţă, în baza 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 6 decembrie 2020 şi până la data de 20 decembrie 2020 ora 24:00.

În motivarea acestei încheieri s-au reţinut, verificând sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin prima dispoziţiilor legale incidente în materie (art. 102 din Legea nr. 302/2004), următoarele:

La data de 4 decembrie 2020 a fost înregistrată semnalarea introdusă de SIRENE Marea Britanie privind mandatul european de arestare din 15 octombrie 2020 emis pe numele persoanei solicitate: A., solicitându-se de către autorităţile judiciare ale acestui stat arestarea în vederea predării întrucât persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de viol (2 fapte), prev. de Secţiunea 1 din Sexual Offence Act 2003 din C. pen. englez pentru care pedeapsa maximă este detenţiunea pe viaţă, fapte care se regăsesc în art. 218 alin. (1) C. pen. român cu aplic.art. 5 C. pen., pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani, reţinându-se, în fapt în sarcina acestuia că:

- 1. La data de 13 octombrie 2018, în timp ce persoana vătămată a ieşit dintr-o casă, la ora 03:02 a.m., fiind surprinsă de camerele de luat vederi şi s-a deplasat la o staţie de autobuz din centrul oraşului Luton, persoana vătămată a fost observată de persoana solicitată care a agresat-o, lovind-o cu pumnul în faţă, iar apoi persoana solicitată a tras-o pe persoana vătămată într-un şanţ şi a violat-o. Ulterior, persoana solicitată a fugit de la faţa locului, victima fiind descoperită de un trecător care a anunţat organele de poliţie la ora 06:39 a.m.

2. La data de 2 noiembrie 2018, a doua persoana vătămată a raportat faptul că se afla în centrul oraşului Luton când persoana solicitată a abordat-o şi i-a cerut o ţigară. Persoana vătămată i-a dat o ţigară şi s-a îndepărtat. Persoana solicitată a urmărit-o pe victimă până când aceasta a intrat într-o parcare subterană, unde a lovit-o cu pumnul în faţă, i-a muşcat faţa, a lovit-o cu pumnul în stomac, după care persoana solicitată şi-a tras pantalonii în jos şi şi-a pus prezervativ. După aceea persoana solicitată a violat victima care plângea şi îi cererea autorului să se oprească. Persoana solicitată a încercat să o sărute pe victimă şi i-a muşcat din nou faţa, şi a încercat să îşi introducă degetele în vaginul victimei, după care a ejaculat pe picioarele şi haina victimei, iar apoi a fugit de la faţa locului.

S-a arătat că semnalarea Biroului SIRENE are la bază mandatul european de arestare emis la data de 15 octombrie 2020 de către autorităţile judiciare din Marea Britanie.

Curtea a constatat că semnalarea în vederea arestării provizorii echivalează cu un mandat european de arestare (conform art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004), iar, potrivit celor menţionate în sesizarea întocmită de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în semnalarea pe numele persoanei solicitate, persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea a două infracţiuni de viol prev. de Secţiunea 1 din Sexual Offence Act 2003 din C. pen. englez pentru care pedeapsa maximă este detenţiunea pe viaţă, fapte care se regăsesc în art. 218 alin. (1) C. pen. român cu aplic.art. 5 C. pen., pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani, infracţiunea de viol regăsindu-se totodată printre infracţiunile care dau loc la predare fără verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, conform art. 97 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată a luat la cunoştinţă despre motivul prezentării sale în faţa instanţei şi nu a formulat obiecţiuni cu privire la identitate. Persoana solicitată a învederat instanţei că este de acord cu luarea măsurii arestării provizorii în vederea prezentării mandatului european de arestare.

În legătură cu faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare, persoana solicitată a arătat că este vinovată doar în ce priveşte prima faptă, fiind nevinovată în ce priveşte a doua faptă.

Curtea a constatat că din cuprinsul semnalării rezultă că persoana solicitată este urmărită penal pentru infracţiunile menţionate şi a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru arestarea provizorie, această măsură fiind proporţională cu gravitatea faptelor pentru care este cercetată.

Curtea a reţinut că la acest moment este sesizată strict cu luarea unei măsuri provizorii faţă de persoana solicitată pe o durată de maxim 15 zile în vederea prezentării mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare britanice, neputând analiza temeinicia sau legalitatea soluţiei de arestare preventivă dispusă de autorităţile britanice.

Raportat la gravitatea faptelor pentru care s-a emis mandatul european de arestare şi s-a introdus semnalarea, la împrejurarea că se solicită arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, la faptul că faţă de persoana solicitată s-a luat măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani prin Sentinţa penală nr. 89/2015 a Judecătoriei Orăştie, pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol în formă calificată asupra unui minor şi a unei infracţiuni de furt calificat, fiind eliberat la termen la data de 17 iunie 2017, după care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 13/2020 a Judecătoriei Orăştie la pedeapsa amenzii pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe săvârşită împreună cu cel puţin alte două persoane şi împreună cu un minor, ţinând seama şi de faptul că persoana solicitată a părăsit teritoriul Marii Britanii şi nu a mai putut fi găsită în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, Curtea a apreciat că este justificată luarea măsurii arestării provizorii, nefiind suficientă luarea unei măsuri preventive mai blânde, o astfel de măsură nefiind de natură a prezenta suficiente garanţii care să asigure prezenţa sa în faţa autorităţilor judiciare şi care să înlăture orice risc de sustragere de la derularea procedurilor în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare sau de comitere a unor noi infracţiuni.

III. La data de 10 decembrie 2020 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus la dosar mandatul european de arestare emis la 15 octombrie 2020 de autorităţile judiciare din Marea Britanie - Tribunalul Magistraţilor Luton, pe numele persoanei solicitate A. şi traducerea acestuia în limba română în două exemplare.

Mandatul european de arestare a fost comunicat persoanei solicitate la locul de deţinere.

La data de 17 decembrie 2020 autoritatea emitentă a mandatului european de arestarea comunicat instanţei informaţiile suplimentare solicitate.

IV. Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este întemeiată şi a admis-o pentru următoarele considerente:

Faţă de cetăţeanul român A., se efectuează cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de viol (2 fapte), prev. de Secţiunea 1 din Sexual Offence Act 2003 din C. pen. englez pentru care pedeapsa maximă este detenţiunea pe viaţă. La data de 15 octombrie 2020 judecătorul de pace din Marea Britanie a emis un mandat de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate, iar la data de 15 octombrie 2020 în acelaşi dosar a fost emis de judecătorul de pace în şedinţa instanţei de la Tribunalul Magistraţilor Luton mandatul european de arestare a cărui executare se solicită în prezenta cauză.

În mandatul european de arestare s-a reţinut în fapt că:

- 1. La data de 13 octombrie 2018, în timp ce persoana vătămată a ieşit dintr-o casă, la ora 03:02 a.m., fiind surprinsă de camerele de luat vederi şi s-a deplasat la o staţie de autobuz din centrul oraşului Luton, persoana vătămată a fost observată de persoana solicitată care a agresat-o, lovind-o cu pumnul în faţă, iar apoi persoana solicitată a tras-o pe persoana vătămată într-un şanţ şi a violat-o. Ulterior, persoana solicitată a fugit de la faţa locului, victima fiind descoperită de un trecător care a anunţat organele de poliţie la ora 06:39 a.m.

2. La data de 2 noiembrie 2018, a doua persoana vătămată a raportat faptul că se afla în centrul oraşului Luton când persoana solicitată a abordat-o şi i-a cerut o ţigară. Persoana vătămată i-a dat o ţigară şi s-a îndepărtat. Persoana solicitată a urmărit-o pe victimă până când aceasta a intrat într-o parcare subterană, unde a lovit-o cu pumnul în faţă, i-a muşcat faţa, a lovit-o cu pumnul în stomac, după care persoana solicitată şi-a tras pantalonii în jos şi şi-a pus prezervativ. După aceea persoana solicitată a violat victima care plângea şi îi cererea autorului să se oprească. Persoana solicitată a încercat să o sărute pe victimă şi i-a muşcat din nou faţa, şi a încercat să îşi introducă degetele în vaginul victimei, după care a ejaculat pe picioarele şi haina victimei, iar apoi a fugit de la faţa locului.

La data de 4 decembrie 2020 prin Centrul de Cooperare Poliţienească Interpol - Biroul Sirene Bucureşti s-a transmis o semnalare cu privire la darea în urmărire internaţională în vederea arestării şi predării către autorităţile judiciare italiene a persoanei solicitate.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Având în vedere aceste principii, Legea nr. 302/2004 limitează în procedura de executare de către autorităţile române a unui mandat european de arestare rolul instanţei la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată, şi la stabilirea existenţei sau inexistenţei vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, neexistând o competenţă a instanţei de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi de a verifica existenţa faptelor de săvârşirea cărora este acuzată persoana solicitată.

În cauză, instanţa a constatat că mandatul european de arestare emis în baza mandatului de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate conţine toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată a fost prezentă în faţa instanţei prin intermediul videoconferinţei, fiindu-i verificată identitatea şi neexistând obiecţii privitoare la acesta, şi i s-a înmânat anterior şedinţei de judecată o copie a mandatului european de arestare în limba română, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 instanţa a adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 (dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă, dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii), efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Persoana solicitată a declarat în faţa instanţei că nu consimte la predarea sa, fiind întocmit procesul-verbal în acest sens, conform art. 105 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată a precizat că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii.

Instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 97 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 302/2004, infracţiunea de viol pentru care a fost emis mandatul european de arestare făcând parte din categoria infracţiunilor pentru care nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări. Totuşi instanţa arată că aceste fapte se regăsesc în art. 218 alin. (1) C. pen. român şi sunt pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Instanţa a mai constatat că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004.

Pe cale de consecinţă, instanţa, a constatat îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege şi a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

De asemenea, în baza art. 104 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant începând cu 18 decembrie 2020 şi până la data de 16 ianuarie 2021 ora 24:00 instanţa apreciind că măsura preventivă asigură executarea efectivă a mandatului european de arestare şi predarea în cel mai scurt termen a persoanei solicitate.

Instanţa a constatat că în cauză, în vederea depunerii mandatului european de arestare şi a traducerii acestuia în limba română, a fost luată măsura arestării provizorii în vederea predării prin Încheierea penală nr. 135 din 6 decembrie 2020 în Dosarul nr. x/2020, pe o perioadă de 15 zile, începând cu 6 decembrie 2020 până la 20 decembrie 2020 ora 24:00 (fiind emis Mandatul de arestare provizorie nr. 61/2020 de Curtea de Apel Alba Iulia), iar la acest moment instanţa a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării. Având în vedere că, pe de o parte, scopul pentru care a fost dispusă măsura arestării provizorii a fost realizat, iar, pe de altă parte, faptul că arestarea provizorie în vederea predării nu poate coexista cu arestarea în vederea predării, instanţa a revocat cea dintâi măsură, urmând a-şi produce efectele numai cea de-a doua.

Împotriva Sentinţei penale nr. 105 din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a prezenta motivele contestaţiei, solicitând înlocuirea măsurii preventive cu una mai blândă pentru a fi alături de familie cu ocazia sărbătorilor.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare engleze, respectiv de judecătorul de pace din Marea Britanie care a emis un mandat de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate la data de 15 octombrie 2020 iar la data de 15 octombrie 2020 în acelaşi dosar a fost emis de judecătorul de pace în şedinţa instanţei de la Tribunalul Magistraţilor Luton mandatul european de arestare a cărui executare se solicită în prezenta cauză.

Înalta Curte constată că faţă de persoana solicitată se efectuează cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de viol (2 fapte), prev. de Secţiunea 1 din Sexual Offence Act 2003 din C. pen. englez pentru care pedeapsa maximă este detenţiunea pe viaţă. Astfel, faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare sunt:

1. La data de 13 octombrie 2018, în timp ce persoana vătămată a ieşit dintr-o casă, la ora 03:02 a.m., fiind surprinsă de camerele de luat vederi şi s-a deplasat la o staţie de autobuz din centrul oraşului Luton, persoana vătămată a fost observată de persoana solicitată care a agresat-o, lovind-o cu pumnul în faţă, iar apoi persoana solicitată a tras-o pe persoana vătămată într-un şanţ şi a violat-o. Ulterior, persoana solicitată a fugit de la faţa locului, victima fiind descoperită de un trecător care a anunţat organele de poliţie la ora 06:39 a.m.

2. La data de 2 noiembrie 2018, a doua persoana vătămată a raportat faptul că se afla în centrul oraşului Luton când persoana solicitată a abordat-o şi i-a cerut o ţigară. Persoana vătămată i-a dat o ţigară şi s-a îndepărtat. Persoana solicitată a urmărit-o pe victimă până când aceasta a intrat într-o parcare subterană, unde a lovit-o cu pumnul în faţă, i-a muşcat faţa, a lovit-o cu pumnul în stomac, după care persoana solicitată şi-a tras pantalonii în jos şi şi-a pus prezervativ. După aceea persoana solicitată a violat victima care plângea şi îi cererea autorului să se oprească. Persoana solicitată a încercat să o sărute pe victimă şi i-a muşcat din nou faţa, şi a încercat să îşi introducă degetele în vaginul victimei, după care a ejaculat pe picioarele şi haina victimei, iar apoi a fugit de la faţa locului.

Înalta Curte constată că infracţiunea de viol pentru care a fost emis mandatul european de arestare face parte din categoria infracţiunilor pentru care nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări, însă chiar şi în aceste condiţii se constată că faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare, respectiv infracţiunile de viol îşi găsesc corespondentul în legislaţia penală naţională în art. 218 alin. (1) C. pen. român şi sunt pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Prin urmare, cunoscând şi o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fondul ei, cererea este întemeiată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispoziţiile legale sus menţionate, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi apreciază că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Înalta Curte aminteşte că din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la eventualele motive de refuz a predării. Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Evaluând şi cererea formulată de contestatorul persoană solicitată prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, reiterată şi de acesta din urmă în ultimul cuvânt, de dispunere a unei măsuri preventive mai puţin intruzive, Înalta Curte o constată neîntemeiată.

Potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanţa dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.

Dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, iar nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 105 din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 5 alin. (1) lit. b) din Protocolul încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei, privind plata onorariilor apărătorilor desemnaţi din oficiu, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1.012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 105 din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1.012 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM