European Arrest Warrant: Mandatory Detention and Prohibition of House Arrest Substitution Post-Definitive Surrender Judgment

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, în referire la art. 112 şi 113 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menţinută măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 26 decembrie 2020 până la data de 24 ianuarie 2021, inclusiv.

În baza art. 272 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu - avocat B. din cadrul Baroului Constanţa, în cuantum de 313 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, iar cheltuielile judiciare avansate de stat rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 167/P din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2020, s-a dispus admiterea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare privind persoana solicitată A.

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată şi completată în referire la art. 104 alin. (5) şi (6) şi din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată şi completată s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate A., la predarea sa către statul solicitant.

S-a dispus executarea Mandatului european de arestare nr. 439/2319 R.G.N.R. - 337/2019 R.G.GIP emis în data de 13 octombrie 2020 de Judecătorul pentru cercetările preliminare(Gip) din cadrul Tribunalului din Palmi(RC) - Italia, pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de omucidere, vătămare corporală gravă (0014.01), pentru care C. pen. Italian prevede pedeapsa maximă de 24 de ani închisoare, faptă incriminată în legea penală română în infracţiunea de omor, prev. şi ped. de art. 188 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi), faţă de persoana solicitată A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia, cu respectarea regulii specialităţii predării, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004 şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România, potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

S-a dispus menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 26 noiembrie 2020 până la data de 25 decembrie 2020, inclusiv.

Constată că persoana solicitată A. a fost reţinută provizoriu pentru 24 de ore, începând cu data de 10 noiembrie 2020, ora 15:45, până la data de 11 noiembrie 2020, ora 15:45.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a avut în vedere faptul că, la data de 10 noiembrie 2020, prin Adresa nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în temeiul disp. art. 103 şi urm. din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată, a înaintat documentele privind pe persoana solicitată A. în vederea punerii în executare a unei semnalări privind mandatul european de arestare nr. 439/2319 R.G.N.R. - 337/2019 R.G.JEEP emis în data de 30 octombrie 2020 de judecătorul de Primă Instanţă din cadrul Tribunalului din Palmi-Italia, pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de omucidere, vătămare corporală gravă (0014.01), pentru care C. pen. Italian prevede pedeapsa maximă de 24 de ani închisoare, faptă incriminată în legea penală română în infracţiunea de omor, prev. şi ped. de art. 188 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi).

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, în timp ce se afla în localitatea Palmi, Melicuccio - Italia, numitul A. a lovit victima cu un obiect în zona feţei şi pe corp, cauzându-i leziuni ale organelor interne, ce i-au provocat decesul.

În cauză a fost acordat termen de judecată la data de 11 noiembrie 2020, unde, după audierea persoanei solicitate, prin încheierea pronunţată în aceeaşi dată, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, iar în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de 15 zile, începând cu data de 11 noiembrie 2020 şi până la data de 25 noiembrie 2020, inclusiv a persoanei solicitate A. în vederea punerii în executare a unei semnalări privind Mandatul european de arestare nr. 439/2319 R.G.N.R. - 337/2019 R.G.JEEP emis în data de 30 octombrie 2020 de judecătorul de Primă Instanţă din cadrul Tribunalului din Palmi - Italia, pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de omucidere, vătămare corporală gravă(0014.01), pentru care C. pen. Italian prevede pedeapsa maximă de 24 de ani închisoare, faptă incriminată în legea penală română în infracţiunea de omor, prev. şi ped. de art. 188 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi).

Cu ocazia audierii persoanei solicitate, în data de 11 noiembrie 2020, i-a fost adus la cunoştinţă conţinutul semnalării privind Mandatul european de arestare nr. 439/2319 R.G.N.R.-337/2019 R.G.JEEP emis în data de 30 octombrie 2020 de judecătorul de Primă Instanţă din cadrul Tribunalului din Palmi-Italia, drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-i-se în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, iar acesta a declarat că este de acord cu predarea sa în vederea lămuririi situaţiei sale juridice, nu renunţă la regula specialităţii şi a înţeles caracterul irevocabil al opţiunii exprimate, în sensul consimţământului la predare.

Din descrierea succintă a faptelor pentru care se solicit predarea persoanei solicitate A., astfel cum se menţionează în mandatul european de arestare, respectiv faptul că, în data de 06 noiembrie 2018, în localitatea Melicucco, Italia, folosind un obiect contondent şi în parte tăios, l-ar fi atacat pe C., provocându-i multiple leziuni sângerânde ale feţei, multiple fracturi de coaste, precum şi dilacerarea organelor interne, pentru a-i provoca moartea, prin strangulare se constată că acestea sunt prevăzute în infracţiunilor de omucidere, vătămare corporală gravă(0014.01), pentru care C. pen. Italian prevede pedeapsa maximă de 24 de ani închisoare, faptă incriminată în legea penală română în infracţiunea de omor, prev. şi ped. de art. 188 C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de omor, prev. şi ped. de art. 188 C. pen., se constată că, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie o infracţiune pentru care se procedează la predare, fără a mai fi supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Ca urmare, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare italiene.

În prezenta cauză, ce vizează verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiaşi text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002."

Prin urmare, mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care a fost pus în aplicare principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare, care presupune că decizia unei autorităţi judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea şi predarea unei persoane, să fie recunoscută şi executată fără alte formalităţi în celelalte state membre.

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Potrivit art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată "(1) Mandatul european de arestare se soluţionează şi se execută în regim de urgenţă.

(2) În cazul prevăzut la art. 104 alin. (5), hotărârea asupra executării mandatului european de arestare trebuie pronunţată cel mai târziu în termen de 10 zile de la termenul de judecată la care persoana solicitată şi-a exprimat consimţământul la predare.

(3) În celelalte cazuri, hotărârea definitivă privind executarea mandatului european de arestare se pronunţă în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei solicitate.

(4) Când, pentru motive justificate, nu se poate pronunţa o hotărâre în termenele prevăzute la alineatele precedente, instanţa poate amâna pronunţarea pentru 30 de zile, comunicând autorităţii judiciare emitente această împrejurare, precum şi motivele amânării şi menţinând măsurile necesare în vederea predării.

(5) Când, din motive excepţionale, nu pot fi respectate termenele prevăzute în prezentul articol, autoritatea judiciară de executare română va informa Eurojust, precizând motivele întârzierii.

(6) Derularea procedurii prevăzute la art. 106 alin. (3) şi (4) nu afectează termenele prevăzute de prezentul articol".

Potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004, republicată, (1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.

De asemenea, potrivit art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată " Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.

(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Decizia-cadru2002/584/JAI din 13 iunie 2002 vizează introducerea unui nou sistem simplificat şi mai eficient de predare a persoanelor condamnate sau bănuite că au încălcat legea penală, să faciliteze şi să accelereze cooperarea judiciară, în scopul de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii de a deveni un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie întemeindu-se pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre(Hotărârea din 28 iunie 2012, West C/192/12/PPU, pct. 53).

De asemenea, dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, prevăd faptul că "În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită".

În contextul pandemic actual, Curtea a constatat că, la dosarul cauzei a fost înaintată Adresa nr. x din data de 2 decembrie 2020, prin care Biroul Naţional Sirene a solicitat prelungirea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., întrucât autorităţile italiene au informat cu privire la imposibilitatea realizării predării, în termenul stabilit, datorită măsurilor de siguranţă impuse în contextul evoluţiei pandemiei de COVID-19, solicitând prelungirea termenului de predare cu încă 30 de zile.

Prin urmare, s-a constatat că, din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu s-a putut efectua în termenul stabilit şi, de asemenea, că nu au fost depăşite termenele prevăzute de art. 113 din Legea nr. 302/2002, republicată, dată fiind pandemia la nivel european generată de virusul SARS-COV-19, dar şi măsurile necesare şi urgente instituite la nivelul statelor europene, printre care şi România şi Italia, în scopul împiedicării răspândirii şi îmbolnăvirii populaţiei.

Faţă de natura infracţiunii menţionate în mandatul european de arestare emis de autorităţile italiene, respectiv infracţiunea de omor, de gravitatea şi modalitatea concretă în care se presupune că a fost comisă, având în vedere şi durata pedepsei ce ar putea fi aplicată acestuia, s-a constatat că se impune menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării, în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, dar şi pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la baza principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În concluzie, având în vedere iminenta predare a persoanei solicitate, precum şi necesitatea identificării unor soluţii concrete în vederea preluării acestuia de către autorităţile italiene, în contextul pandemic actual, dar şi pentru faptul că, din adresa înaintată de Biroul Sirene reiese că autorităţile italiene încearcă organizarea unui zbor special în vederea preluării mai multor persoane din România, Curtea a apreciat că se impune menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 26 decembrie 2020 până la data de 24 ianuarie 2021, inclusiv, perioadă înlăuntrul căreia să se poate realiza predarea, conform art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva Încheierii din 17 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A., fără a prezenta motivele contestaţiei.

În cursul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a solicitat înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu arestul la domiciliu, apreciind că măsura preventivă propusă este suficientă pentru a se asigura buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevăd următoarele:

"(1)Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic, până la predarea efectivă, şi a cărei durată totală (formată din durata arestului în procedura de executare a mandatului european de arestare, la care se adaugă durata arestului în procedura subsecventă rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă) nu poate depăşi 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, prin adresa nr. x din data de 02.12.2020, Biroul Naţional Sirene a solicitat prelungirea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., întrucât autorităţile italiene au informat cu privire la imposibilitatea realizării predării, în termenul stabilit, datorită măsurilor de siguranţă impuse în contextul evoluţiei pandemiei de COVID-19, solicitând prelungirea termenului de predare cu încă 30 de zile.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia nu poate fi realizată până la data la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării, prima instanţă, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) şi (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din acelaşi act normativ, a dispus, prin încheierea contestată în cauză, menţinerea măsurii arestării faţă de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 26 decembrie 2020 şi până la data de 24 ianuarie 2021, inclusiv, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă temeinicia acestei soluţii, solicitând înlocuirea arestului provizoriu cu arestul la domiciliu.

Evaluând susţinerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte reţine, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situaţia dată, în care, prin sentinţă penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situaţie, întrucât predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul persoană solicitată A. prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de dispunere a unei măsuri preventive mai puţin intruzive, este, în mod evident, lipsită de temei legal.

Totodată, notează că, în condiţiile în care, ca efect al situaţiei epidemiologice internaţionale determinate de răspândirea infecţiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român şi cel italian, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate şi independent de voinţa autorităţilor române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată iniţial.

De asemenea, notează că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât şi sancţiunea care intervine în caz contrar, astfel încât, potrivit alin. (3) al acestui articol, persoana solicitată în cauză va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, iar persoana în cauză nu a fost primită de către statul emitent.

Prevederile de mai sus se completează, sub aspectul duratei măsurii preventive, cu dispoziţiile art. 104 alin. (10), teza finală Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora:

"În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile."

În acest context, Înalta Curte reţine că persoana solicitată A. a fost reţinută şi arestată în vederea predării, începând cu data de 10 noiembrie 2020 şi, prin Sentinţa penală definitivă nr. 167/P din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a încuviinţat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia şi s-a dispus menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 26 noiembrie 2020 până la data de 25 decembrie 2020, inclusiv.

În consecinţă, constată că măsura dispusă de prima instanţă este legală şi temeinică şi din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menţinerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică şi legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din 17 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului - persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din 17 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM