Supreme Court competence in corruption retrial triggered by Constitutional Court ruling on specialized panel establishment and loss of statutory personal status of co-defendants

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2012 din data de 25 iunie 2015 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpatului A., Secretar al Consiliului Local al Municipiului Paşcani la data săvârşirii faptelor, pentru săvârşirea:

- infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 309 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în calitate de Secretar al Consiliului Local al Municipiului Iaşi, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, - la data de 18 septembrie 2007 a întocmit şi avizat pentru legalitate proiectul de hotărâre ce viza scutirea la plată pentru sumele datorate la bugetul local de către SC "B." SA, înscrisul făcând parte din documentaţia pusă la dispoziţia membrilor Comisiei Economică, Buget, Finanţe şi respectiv Comisia juridică, dar şi consilierilor locali pentru şedinţa de plen din data de 19 septembrie 2007, când a fost adoptată H.C.L. nr. 145/2007 prin care a fost scutită la plată, în mod nelegal, debitul pe care SC "B." SA îl avea faţă de bugetul local al Municipiului Paşcani în baza contractului nr. x/6 octombrie 1997;- la data de 19 septembrie 2007 nu şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în legătură cu obligaţia de a nu contrasemna Hotărârea nr. 145 din 19 septembrie 2007, prin care s-a aprobat în mod ilegal "scutirea la plată pentru sumele datorate de SC "B." SA Paşcani, Judeţul Iaşi bugetului local al municipiului Paşcani reprezentând chiria datorată pentru anii 2002, 2003, 2005 şi 2007 şi a tuturor majorărilor de întârziere datorate pentru neplata în termen a obligaţiilor din contractul de închiriere nr. x/1997". Ulterior exercitării controlului de legalitate de către Prefectul Judeţului Iaşi, în cunoştinţă de cauză, responsabilii Consiliului Local Paşcani nu au repus pe rol debitul pe care SC "B." SA Paşcani, Judeţul Iaşi îl avea faţă de bugetul local, astfel încât, la data de 8 septembrie 2011 (data intervenirii termenului de prescriere a dreptului la acţiune pentru recuperarea debitului) societatea amintită a obţinut un folos necuvenit în cuantum total de 2.045.950 RON (echivalentul sumei de 481.887,56 euro la un curs de 4,2457 RON/euro valabil la data de 8 septembrie 2011), care constituie în acelaşi timp şi paguba adusă bugetului local Paşcani;

- participaţie improprie la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 309 din C. pen., constând în aceea că la data de 31 octombrie 2007, în calitate de Secretar al Consiliului Local al Municipiului Paşcani, în şedinţa Consiliul Local, cu intenţie, a indus în eroare pe inculpatul C. (ordonator principal de credite şi funcţionar însărcinat cu urmărirea veniturilor unităţii administrativ teritoriale pe care o reprezenta) informându-l că a notificat Serviciul Finanţe Publice Locale (dar şi Serviciul Financiar, Buget, Contabilitate) cu privire la suspendarea de drept a dispoziţiilor cuprinse în HCL nr. 145 din 19 septembrie 2007, deşi nu a făcut acest lucru, determinându-l astfel pe C. să nu dispună măsuri de urmărire a veniturilor pe care bugetul local al Municipiului Paşcani trebuia să le realizeze în baza contractului nr. x/6 octombrie 1997 încheiat cu SC "B." SA. Urmare a faptului că inculpatul A. nu a notificat Serviciul Finanţe Publice Locale cu privire la această situaţie de fapt, nu au fost dispuse măsuri de repunere pe rol şi de urmărire a debitului respectiv, iar la data de 8 septembrie 2011 s-a împlinit termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pe care îl avea Consiliul Local al Municipiului Paşcani faţă de debitorul SC "B." SA în baza contractului nr. x/1997, astfel încât, pe de o parte, bugetul local al Municipiului Paşcani a fost păgubit cu suma de 2.045.950 RON, din care 15.000 reprezentând debit curent şi 2.030.950 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform contractului menţionat, iar, pe de altă parte, SC "B." SA a obţinut un folos corelativ patrimonial necuvenit;

- instigare la fals intelectual, faptă prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în perioada aprilie - mai 2012, cu intenţie, a determinat pe inculpata D., inspector în cadrul Primăriei Municipiului Paşcani - Biroul Administraţie Publică - compartiment registratură să falsifice condica de evidenţă a corespondenţei Serviciului Finanţe Publice Locale Paşcani pentru a crea aparenţa comunicării către acest serviciu a adresei nr. x din 31 octombrie 2007, toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin Încheierea nr. 646 din 7 septembrie 2015, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi au fost respinse, ca nefondate, cererile şi excepţiile invocate, printre alţii, de inculpatul A..

A respins, ca inadmisibile, cererile formulate de inculpaţi, privind revocarea măsurilor asiguratorii, dispuse prin ordonanţele Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, la datele de 2 martie 2015, 3 martie 2015 şi 16 martie 2015, în dosarul penal nr. x/2012.

De asemenea judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Rechizitoriul nr. x/2012 emis la data de 25 iunie 2015 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

Prin Încheierea nr. 248/C din 20 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis contestaţia formulată, printre alţii, de inculpatul A. împotriva Încheierii nr. 646 din 7 septembrie 2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015.

S-a desfiinţat, în parte, încheierea atacată şi, rejudecând, s-a dispus anularea Procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale din 14 august 2015 orele 13:00, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi în dosarul nr. x/2012.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Prin Sentinţa penală nr. 89 din data de 22 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, printre altele, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A., din infracţiunile de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 309 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., participaţie improprie la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 309 din C. pen. şi instigare la fals intelectual, faptă prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. în infracţiunile de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., participaţie improprie la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., şi instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (2) din C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedepsele de:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu trimitere la art. 248 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu trimitere la art. 248 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi aplic. art. 5 din C. pen.

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. de art. 25 din C. pen. din 1969 rap. la art. 288 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen. a contopit pedepsele de câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 şi pedeapsa de 1 an închisoare aplicate anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 şi art. 862 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 6 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 863 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen. a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile care îi revin, astfel:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, la datele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile;

c) să comunice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen. referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei în caz de săvârşire de noi infracţiuni sau de nerespectare a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor impuse de instanţă sau a neexecutării obligaţiilor civile.

În baza dispoziţiilor art. 397 din C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă formulată de U.A.T. Paşcani şi a obligat pe inculpatul A., la plata despăgubirilor civile în cuantum de 132.544 RON, sumă la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie instituită prin Ordonanţa nr. 71/P/2012 din 2 martie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi pe numele inculpatului A. (proces-verbal de aplicare a sechestrului filele x) asupra unui teren intravilan, în suprafaţă de 1295 mp, situat în municipiul Paşcani, strada x nr. 19, judeţul Iaşi, având număr cadastral x, înscris în CF x UAT Paşcani - valoarea de piaţă estimată 13.000 euro; precum şi măsura popririi pe conturile identificate pe numele aceluiaşi inculpat la la SC "E.", SA F.

În temeiul art. 274 alin. (2) din C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii A. şi G. la plata sumei de câte 20.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 276 alin. (2) din C. proc. pen. a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 17.716,67 RON reprezentând cheltuieli de judecată către partea civilă Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Paşcani.

Prin Decizia penală nr. 119 din 4 iulie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2018, printre altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul A., desfiinţată în parte, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare, cu privire la acesta, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, în pedepsele componente de:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu trimitere la art. 248 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu trimitere la art. 248 alin. (1) C. pen. din 1969 şi aplic. art. 5 din C. pen.

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. de art. 25 din C. pen. din 1969 rap. la art. 288 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., inculpatul A. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu trimitere la art. 248 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969 a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 şi pedeapsa de 1 an închisoare aplicate prin sentinţa penală apelată, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 861 şi art. 862 din C. pen. din 1969, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei decizii.

S-a menţionat că, în temeiul art. 863 din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune Iaşi;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. din 1969 referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de săvârşire de noi infracţiuni sau de neîndeplinire cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere impuse de instanţă sau a neexecutării obligaţiilor civile.

Totodată, s-a dispus reducerea cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul A. de la 20.000 RON la 2.000 RON

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Totodată, prin decizia penală antemenţionată au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de inculpatul H. şi de partea civilă Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Paşcani împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva Deciziei penale nr. 119 din data de 4 iulie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018, contestatorul condamnat A. a formulat contestaţie în anulare, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. d), şi) art. 428 rap. la art. 281 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din C. proc. pen.

Prin Încheierea din data de 9 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători - Penal 2 - 2019 a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 119 din data de 4 iulie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia penală nr. 17 din 10 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători - Penal 2 - 2019, cu majoritate, s-a admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 119 din 4 iulie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018.

A fost desfiinţată decizia penală contestată numai cu privire la contestatorul inculpat A..

S-a dispus rejudecarea apelurilor declarate de inculpatul A., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie şi partea civilă UAT Municipiul Paşcani împotriva Sentinţei penale nr. 89 din 22 februarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi s-a fixat termen la 9 martie 2020, ora 9:00 Sala secţiei Penale.

Au fost anulate formele de executare dispuse cu privire la contestatorul inculpat A. în baza Deciziei penale nr. 119 din 4 iulie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia penală nr. 91 din data de 22 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2019, în dosarul nr. x/2019, cu majoritate, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpatul A. şi partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Paşcani împotriva Sentinţei penale nr. 89 din data de 22 februarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la inculpatul menţionat.

Totodată, s-a respins, ca inadmisibilă, cerere de suspendare a judecării prezentei cauze până la soluţionarea cauzelor preliminare conexate înregistrate pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sub nr. C-811/19 şi C-840/19, invocată din oficiu.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că, în timpul scurs de la pronunţarea Deciziei penale nr. 119 din 4 iulie 2018 şi până la data comunicării acesteia, 14 octombrie 2019, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 417/2019 din 3 iulie 2019 (publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 825/10.10.2019) prin care, cu majoritate, a admis sesizarea formulată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi a constatat că "a existat un conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, contrar celor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003", apreciind că "pentru perioada 21 aprilie 2003 - 22 ianuarie 2019 nu pot fi considerate toate completurile de 3 judecători ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca fiind specializate în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 astfel cum se acreditează prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 23 ianuarie 2019. Această hotărâre, prevăzând faptul că "aprobă funcţionarea în continuare a completurilor specializate", nu face altceva decât să înfiinţeze pentru viitor completuri specializate; în schimb, această hotărâre este de natură a induce în eroare justiţiabilii prin faptul că acreditează ideea potrivit căreia ar fi existat o constituire anterioară a acestor completuri pentru a susţine ideea de continuitate a lor, mai exact că ele ar fi existat şi în trecut, ceea ce, în mod evident, este fals (parag. 158), or "o asemenea poziţionare instituţională a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie afectează rolul şi competenţa Parlamentului, fiind contrară art. 61 alin. (1) şi art. 126 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie" (parag. 155).

Totodată, instanţa de control constituţional a reţinut în considerente, cu referire la aceeaşi perioadă, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "a nesocotit prevederile constituţionale ale art. 61 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (1),(2) şi (4) şi implicit, ale art. 1 alin. (4), iar modul atipic de poziţionare a instanţei supreme faţă de Parlament denotă o nesocotire atât a obligaţiei de respectare a legilor, prevăzută de art. 1 alin. (5) din Constituţie, cât şi a exigenţelor statului de drept, reglementate de art. 1 alin. (3) din Constituţie, mai exact a loialităţii constituţionale - element intrinsec al acestuia - de care instanţa supremă trebuie să dea dovadă" (parag. 161) şi (...) prin neconstituirea completurilor specializate în domeniul judecării, în primă instanţă, a infracţiunilor reglementate de Legea nr. 78/2000 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încălcat prevederile art. 29 din Legea nr. 78/2000, astfel încât completurile care s-au considerat competente să judece astfel de cauze nu au fost constituite potrivit legii, nesocotindu-şi misiunea constituţională prevăzută de art. 126 alin. (4) din Constituţie, ceea ce în planul drepturilor fundamentale echivalează cu o încălcare a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, sens în care devin aplicabile cele statuate de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, cu privire la reglementarea prin lege a instanţei judecătoreşti. În consecinţă, judecarea în primă instanţă a cauzelor subsumate Legii nr. 78/2000 aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către completuri de judecată nespecializate prin translarea proprio motu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a acestei competenţe de judecată către completurile cu competenţă generală reprezintă, în principal, un act de opunere la lege, ceea ce înseamnă că, sub aspectul judecării în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000, completul astfel rezultat nu a fost stabilit prin lege, ci prin voinţa contra legem a puterii judecătoreşti, reprezentată, în cazul de faţă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie." (parag. 167).

În cuprinsul motivelor de apel (depuse la data de 22 iunie 2020) inculpatul A. a solicitat, în esenţă, să se constate că Decizia nr. 417/2019 din 3 iulie 2019 a Curţii Constituţionale este obligatorie şi produce efecte asupra hotărârii apelate, întrucât completul de trei judecători care a pronunţat Sentinţa penală nr. 89 din 22 februarie 2017 în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi, secţia penală, nu a fost specializat în materie de corupţie, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ceea ce atrage, în interpretarea dată de Curtea Constituţională, sancţiunea nulităţii absolute a sentinţei atacate.

Instanţa supremă a reţinut că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Textul constituţional nu distinge în funcţie de tipul de decizie sau în funcţie de atribuţia în exercitarea căreia a fost pronunţată. Ca urmare, şi deciziile prin care Curtea Constituţională soluţionează un conflict juridic de natură constituţională au acelaşi regim juridic stabilit de norma juridică mai sus enunţată.

Aşadar, în raport cu considerentele şi dispozitivul deciziei instanţei de control constituţional mai sus-menţionate, în opinie majoritară, s-a constatat că Sentinţa penală nr. 89 din 22 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015 a fost dată de un complet nespecializat, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători Penal 2-2019, în majoritate, a apreciat necesară iterarea câtorva consideraţii teoretice cu privire la natura şi efectele juridice pe care le produce decizia penală de trimitere spre rejudecare pronunţată de instanţa de control judiciar.

Astfel, potrivit art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., instanţa, admiţând apelul, dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă. Din redactarea normei anterior menţionate, precum şi din interpretările doctrinare reiese că nulitatea absolută, prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen., poate fi invocată ca motiv de apel numai dacă încălcările acestor dispoziţii au avut loc în faţa instanţei de judecată, după ce s-a parcurs procedura camerei preliminare.

Potrivit dispoziţiilor art. 424 alin. (4) din C. proc. pen., "când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să îşi reia cursul, în caz contrar toate actele procedurale fiind desfiinţate de drept", prin urmare, s-a constatat că în urma desfiinţării hotărârii atacate în integralitatea sa, au fost desfiinţate de drept şi toate actele procedurale întocmite, precum şi actele şi măsurile procesuale pe care acestea le reflectau, inclusiv măsura procesuală a citirii actului de sesizare a instanţei.

În acest context, s-a menţionat că rejudecarea cauzei va începe de la faza procesuală imediat următoare finalizării camerei preliminare, această din urmă etapă fiind epuizată prin rămânerea definitivă a Încheierii penale nr. 646 din data de 7 septembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, ca urmare a admiterii, prin Încheierea nr. 248 din 20 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 2 judecători de cameră preliminară în dosarul nr. x/2015 a contestaţiilor formulate de inculpaţii I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., C., S., SC "B." SA Paşcani, T., U., V. şi A. împotriva Încheierii nr. 646 din 7 septembrie 2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, desfiinţării, în parte, a încheierii atacate şi anulării procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale din 14 august 2015 orele 13:00, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi în dosarul nr. x/2012.

În plus, procedura de cameră preliminară este o fază distinctă a procesului penal şi nu o etapă a judecăţii, astfel că rejudecarea nu va putea avea în vedere decât reluarea acestei din urmă faze procesuale. Funcţiile judiciare distincte (funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată şi funcţia de judecată) corespund unor faze procesuale separate, finalizate cu hotărârile subsumate dublului grad de jurisdicţie, ce intră în puterea lucrului judecat.

Totodată, s-a menţionat că instanţa de fond va avea în vedere împrejurarea că împotriva Deciziei penale nr. 119 din 4 iulie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018 a formulat contestaţie în anulare doar inculpatul A., astfel că soluţiile dispuse cu privire la inculpaţii G., H., W., I., J., X., K., L., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., M., N., O., P., Q., R., C., GG., S., SC B. SA Paşcani, T., U., HH., V. şi II. au intrat în puterea lucrului judecat, dispoziţiile menţionate fiind definitive.

Principiul autorităţii de lucru judecat, astfel cum se desprinde din prevederile legii procesual-penale şi din jurisprudenţa constituţională, cu trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, se opune ca hotărârea care se bucură de asemenea autoritate să facă obiectul oricăror rectificări din partea judecătorului în cadrul judecăţii în primă instanţă sau al căilor ordinare de atac.

Astfel, prin Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014 (parag. 38 - 40), Curtea Constituţională a reţinut că:

"rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii şi poartă denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunţării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ, în sensul că împiedică o nouă urmărire şi judecată pentru faptele şi pretenţiile astfel soluţionate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritatea lucrului judecat."

Prin urmare, judecarea cauzei în fond va privi exclusiv faptele reţinute în sarcina inculpatului A., astfel cum au fost descrise prin Rechizitoriul nr. x din data de 25 iunie 2015 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi.

Referitor la competenţa după calitatea persoanei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în opinie majoritară, a considerat că stabilirea instanţei competente, în funcţie de dispoziţiile art. 38, art. 40, art. 41 şi art. 48 C. proc. pen., presupune analizarea unor împrejurări suplimentare cu privire la competenţa primei instanţe, inclusiv din perspectiva calităţii inculpatului, survenite ulterior judecării cauzei în primul ciclu procesual, urmând a fi analizate de completul specializat căruia îi va fi repartizată cauză spre rejudecare, acesta având obligaţia de a îşi verifica propria competenţă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 26 ianuarie 2021, pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2015*, fixându-se prim termen de judecată la data de 28 ianuarie 2021.

La termenul din data de 11 februarie 2021, apărătorul ales al inculpatului A. a invocat excepţia de necompetenţă a instanţei supreme după calitatea persoanei.

Examinând, în conformitate cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi (2) şi art. 48 din C. proc. pen., excepţia necompetenţei după calitatea persoanei invocată de inculpatul A., prin apărător ales, Înalta Curte o va admite şi va trimite cauza pendinte spre competentă soluţionare Tribunalului Iaşi, în considerarea următoarelor argumente:

Conform dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."

Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, absolute sau după caz, relative. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen. necompetenţa materială sau după calitatea persoanei a instanţei inferioare celei competente potrivit legii atrage sancţiunea nulităţii absolute, excepţia de necompetenţă putând fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive, în timp ce necompetenţa materială sau după calitatea persoanei a instanţei superioare celei competente potrivit legii atrage nulitatea relativă, excepţie ce poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti.

Legiuitorul a statuat, în conţinutul art. 48 din C. proc. pen., un caz de prorogare legală a competenţei în caz de schimbare a calităţii inculpatului, astfel: alin. (1) "când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului;

b) s-a dat citire actului de sesizare a instanţei."

Înalta Curte reţine că prin Decizia penală nr. 91 din data de 22 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2019, în dosarul nr. x/2019, prin care au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpatul A. şi partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Paşcani împotriva Sentinţei penale nr. 89 din data de 22 februarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numai cu privire la inculpatul A.. În ceea ce priveşte soluţiile dispuse cu privire la inculpaţii G., H., W., I., J., X., K., L., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., M., N., O., P., Q., R., C., GG., S., SC B. SA Paşcani, T., U., HH., V. şi II. s-a menţionat că au intrat în puterea lucrului judecat, dispoziţiile menţionate fiind definitive.

Se reţine preliminar că obiectul judecăţii în primul ciclu procesual a fost cel conturat prin actul de sesizare, iar competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost atrasă, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., de calitatea de deputat în Parlamentul României, a inculpatului C., precum şi de calitatea de senator în Parlamentul României, a inculpatului AA.. În acelaşi timp, se constată că de la data sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dosarul nr. x/2015, respectiv la data de 25 iunie 2015, inculpatul AA. şi-a pierdut calitatea de senator, iar inculpatul C. a decedat.

Totodată, se observă că, reluarea judecăţii în faţa primei instanţe în cel de-al doilea ciclu procesual este una limitată, rejudecarea vizând exclusiv acuzaţiile aduse inculpatului A.. Astfel, prin decizia prin care care s-a dispus rejudecarea cauzei în primă instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a reţinut că judecarea cauzei în fond va privi exclusiv faptele reţinute în sarcina inculpatului A., astfel cum au fost descrise prin Rechizitoriul nr. x din data de 25 iunie 2015 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că potrivit art. 47 alin. (2) din C. proc. pen. excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei a instanţei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti, situaţie existentă ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, prin Decizia penală nr. 91 din data de 22 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2019 fiind desfiinţate de drept toate actele procedurale întocmite, precum şi actele şi măsurile procesuale pe care acestea le reflectau, inclusiv măsura procesuală a citirii actului de sesizare a instanţei.

În acelaşi timp, se impune analiza excepţiei de necompetenţă ridicată de inculpatul A., prin apărător ales, şi prin raportate la cele statuate asupra competenţei de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, care prin decizia prin care s-a dispus rejudecarea cauzei în primă instanţă s-a menţionat că "stabilirea instanţei competente, în funcţie de dispoziţiile art. 38, art. 40, art. 41 şi art. 48 din C. proc. pen., presupune analizarea unor împrejurări suplimentare cu privire la competenţa primei instanţe, inclusiv din perspectiva calităţii inculpatului, survenite ulterior judecării cauzei în primul ciclu procesual, urmând a fi analizate de completul specializat căruia îi va fi repartizată cauză spre rejudecare, acesta având obligaţia de a-şi verifica propria competenţă."

Înalta Curte, examinând conţinutul dispoziţiilor art. 40, art. 48 alin. (1) din C. proc. pen., în raport cu baza factuală descrisă în actul de sesizare, precum şi reţinerea în drept a pretinselor fapte săvârşite de inculpat, constată că niciunul dintre cele două cazuri nu este incident în prezenta cauză, astfel încât nu există motive pentru prorogarea competenţei după calitatea persoanei în favoarea instanţei supreme.

Astfel, în examinarea condiţiei statuate în art. 48 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea:

- infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 309 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în calitate de Secretar al Consiliului Local al Municipiului Iaşi, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, - la data de 18 septembrie 2007 a întocmit şi avizat pentru legalitate proiectul de hotărâre ce viza scutirea la plată pentru sumele datorate la bugetul local de către SC "B." SA, înscrisul făcând parte din documentaţia pusă la dispoziţia membrilor Comisiei Economică, Buget, Finanţe şi respectiv Comisia juridică, dar şi consilierilor locali pentru şedinţa de plen din data de 19 septembrie 2007, când a fost adoptată H.C.L. nr. 145/2007 prin care a fost scutită la plată, în mod nelegal, debitul pe care SC "B." SA îl avea faţă de bugetul local al Municipiului Paşcani în baza contractului nr. x/06 octombrie 1997;- la data de 19 septembrie 2007 nu şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în legătură cu obligaţia de a nu contrasemna Hotărârea nr. 145 din 19 septembrie 2007, prin care s-a aprobat în mod ilegal "scutirea la plată pentru sumele datorate de SC "B." SA Paşcani, Judeţul Iaşi bugetului local al municipiului Paşcani reprezentând chiria datorată pentru anii 2002, 2003, 2005 şi 2007 şi a tuturor majorărilor de întârziere datorate pentru neplata în termen a obligaţiilor din contractul de închiriere nr. x/1997". Ulterior exercitării controlului de legalitate de către Prefectul Judeţului Iaşi, în cunoştinţă de cauză, responsabilii Consiliului Local Paşcani nu au repus pe rol debitul pe care SC "B." SA Paşcani, Judeţul Iaşi îl avea faţă de bugetul local, astfel încât, la data de 8 septembrie 2011 (data intervenirii termenului de prescriere a dreptului la acţiune pentru recuperarea debitului) societatea amintită a obţinut un folos necuvenit în cuantum total de 2.045.950 RON (echivalentul sumei de 481.887,56 euro la un curs de 4,2457 RON/euro valabil la data de 8 septembrie 2011), care constituie în acelaşi timp şi paguba adusă bugetului local Paşcani;

- participaţie improprie la abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată cu trimitere la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 309 din C. pen., constând în aceea că la data de 31 octombrie 2007, în calitate de Secretar al Consiliului Local al Municipiului Paşcani, în şedinţa Consiliul Local, cu intenţie, a indus în eroare pe inculpatul C. (ordonator principal de credite şi funcţionar însărcinat cu urmărirea veniturilor unităţii administrativ teritoriale pe care o reprezenta) informându-l că a notificat Serviciul Finanţe Publice Locale (dar şi Serviciul Financiar, Buget, Contabilitate) cu privire la suspendarea de drept a dispoziţiilor cuprinse în HCL nr. 145 din 19 septembrie 2007, deşi nu a făcut acest lucru, determinându-l astfel pe C. să nu dispună măsuri de urmărire a veniturilor pe care bugetul local al Municipiului Paşcani trebuia să le realizeze în baza contractului nr. x/6 octombrie 1997 încheiat cu SC "B." SA. Urmare a faptului că inculpatul A. nu a notificat Serviciul Finanţe Publice Locale cu privire la această situaţie de fapt, nu au fost dispuse măsuri de repunere pe rol şi de urmărire a debitului respectiv, iar la data de 8 septembrie 2011 s-a împlinit termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pe care îl avea Consiliul Local al Municipiului Paşcani faţă de debitorul SC "B." SA în baza contractului nr. x/1997, astfel încât, pe de o parte, bugetul local al Municipiului Paşcani a fost păgubit cu suma de 2.045.950 RON, din care 15.000 reprezentând debit curent şi 2.030.950 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform contractului menţionat, iar, pe de altă parte, SC "B." SA a obţinut un folos corelativ patrimonial necuvenit;

- instigare la fals intelectual, faptă prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în perioada aprilie - mai 2012, cu intenţie, a determinat pe inculpata D., inspector în cadrul Primăriei Municipiului Paşcani - Biroul Administraţie Publică - compartiment registratură să falsifice condica de evidenţă a corespondenţei Serviciului Finanţe Publice Locale Paşcani pentru a crea aparenţa comunicării către acest serviciu a adresei nr. x din 31 octombrie 2007, toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

Totodată, se constată că inculpatul A. nu are vreo calitate care să atragă competenţa de judecată în primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile ce reglementează competenţa după calitatea persoanei fiind de strictă interpretare şi aplicare, constituind excepţii, iar în cauza de faţă nu este incidentă nicio normă procesual penală care să instituie o prorogare legală de competenţă. Totodată, dispoziţiile art. 48 din C. proc. pen. care instituie un caz de prorogare legală a competenţei în caz de schimbare a calităţii inculpatului, nu sunt incidente în cauză întrucât, rejudecarea nu priveşte acuzaţiile aduse inculpaţilor ce au atras competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Or, nici condiţia prevăzută la lit. b) a art. 48 din C. proc. pen. nu este îndeplinită prin decizia de retrimitere a cauzei fiind desfiinţată inclusiv măsura procesuală a citirii actului de sesizare a instanţei.

Ca atare, evaluând cauza prin prisma acestor consideraţii teoretice, precum şi având în vedere că în materie penală prorogarea de competenţă trebuie prevăzută expres de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că excepţia de necompetenţă invocată este fondată, astfel că nu mai există motive în sensul păstrării competenţei după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa revenind Tribunalului Iaşi.

În acest sens, se reţine că, potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. "Tribunalul judecă în primă instanţă: infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau Direcţia Naţională Anticorupţie, dacă nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe ierarhic superioare."

În ceea ce priveşte competenţa pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, prevăzută în art. 41 din C. proc. pen., potrivit ordinii de preferinţă cronologică instituite de legiuitor în condiţiile de la alin. (1) lit. a) locul săvârşirii faptei, al normei menţionate şi din descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpatului şi prezentate în actul de sesizare a instanţei, se reţine că locul săvârşirii faptei este Municipiul Paşcani ce se situează în circumscripţia teritorială de competenţă a Tribunalului Iaşi.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 50 din C. proc. pen., art. 36 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei invocată de apărătorul ales al inculpatului A. şi va trimite cauza privind pe inculpatul A., spre competentă soluţionare, la Tribunalul Iaşi.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 250 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei invocată de apărătorul ales al inculpatului A..

Trimite cauza privind pe inculpatul A., spre competentă soluţionare, la Tribunalul Iaşi.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 250 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2021.

GGC - CL