Inadmissibility of appeal against appellate dismissal of exception of annulment based on finality of admissibility-stage decisions

Asupra apelului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 682/AP din data de 23.11.2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din 07.07.2017 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2016

A fost obligat contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a reţinut, în esenţă, că la data de 11.09.2020 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. x/2020, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei nr. 623 din 07.07.2017 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2016

În susţinerea cererii contestatorul condamnat a arătat, în esenţă, că decizia instanţei de apel s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională şi pe probe ce au fost nelegal administrate. A arătat că în dosarul penal nr. x/2016, în care a fost condamnat, deşi a solicitat să se facă aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016 şi să elimine probele obţinute în mod ilegal, cererea i-a fost respinsă în mod nejustificat.

Curtea de apel a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 1128/9.06.2016, pronunţată în Dosar nr. x/2016, Judecătoria Braşov a dispus, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru comiterea cărora inculpatul A. a fost trimis în judecată din şantaj, prevăzută şi pedepsită de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată B.) şi şantaj, prevăzută şi pedepsită de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată C.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.) şi şantaj, prevăzută şi pedepsită de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată C.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din data de 03.09.2015), prevăzută şi pedepsită de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) şi art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată C.).

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută şi pedepsită de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată B.).

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele anterior stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare (compusă din pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă principală, respectiv 1/3 din 3 ani închisoare, adică 1 an închisoare).

În baza art. 72, alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii/arestării preventive/arestului la domiciliu, respectiv de la 09.11.2015 - la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestului la domiciliu instituită împotriva inculpatului în prezenta cauză.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 450 euro şi 3.250 RON, consemnate la J. cu chitanţa nr. x din 12.11.2015 şi recipisa x, respectiv chitanţa nr. x din 12.11.2015 şi recipisa nr. x .

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) şi alin. (5) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpat a diferenţei dintre suma totală de 7.000 euro şi sumele anterior menţionate (450 euro şi 3.250 RON).

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 623 din data de 07.07.2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, părţile civile D., E., F. şi inculpatul B. împotriva Sentinţei penale nr. 1.128 din 9.06.2016 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în Dosar nr. x/2016, care a fost desfiinţată în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului A., soluţionarea laturii civile şi greşita reţinere a stării de recidivă faţă de inculpatul B.

Rejudecând în aceste limite; a fost descontopită pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din data de 03.09.2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) şi art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată C.);

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată B.), şi înlătură sporul de 1 an închisoare.

Au fost majorate pedepsele aplicate faţă de inculpat, după cum urmează: de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din data de 03.09.2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) şi art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată C.); de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată B.).

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă principală, respectiv 1/3 din 4 ani închisoare, adică 1 şi 4 luni închisoare, în final inculpatul execută pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare. S-a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată perioada de arest la domiciliu de la 10.06.2016 la 20.01.2017 şi de arest preventiv de la 18.02.2017 la zi.

Au fost obligaţi inculpaţii B., A., G., H. şi I. la plata de despăgubiri civile către părţile civile D., E. şi F., după cum urmează: echivalentul în RON la data plăţii la cursul BNR a sumei de 67.000 euro plus dobânda legală calculată de la data de 30.08.2015 la data plăţii; suma de 3300 RON plus dobânda legală calculată de la data de 30.08.2015 la data plăţii cu titlu de daune materiale.

Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare formulată de condamnatul A., în conformitate cu dispoziţiile art. 431 C. proc. pen., Curtea a constatat că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că, motivul de contestaţie în anulare invocat, respectiv neaplicarea unei decizii a Curţii Constituţionale în cauza în care a fost condamnat contestatorul, nu se încadrează în cazurile exprese de contestaţie în anulare prevăzute de C. proc. pen. (s-ar putea analiza incidenţa articolului 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., dar în alt cadru procesual, nu în judecarea unei contestaţii în anulare). Nu se poate susţine nici că ne aflăm în prezenţa unui caz de încetare a procesului penal, din moment ce Decizia CCR nr. 51/2016 viza nelegalitatea unor mijloace de probă aflate la dosarul cauzei, iar aplicarea acestei decizii ar fi avut ca efect înlăturarea unor mijloace de probă, iar nu pronunţarea în mod obligatoriu a unei soluţii de încetare a procesului penal.

Pe de altă parte, conform Deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ce soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de a apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal. Or, la fila nr. x din Decizia penală nr. 623 din 07.07.2017, instanţa de apel a analizat şi s-a pronunţat pe cererea formulată de contestator de aplicare a Deciziei CCR nr. 51/2016, cu consecinţa înlăturării proceselor-verbale de redare a comunicărilor de la dosar, respingând motivat această cerere.

Astfel, Curtea a observat, în primul rând, că aplicarea acestei decizii a Curţii Constituţionale nu reprezintă un caz de încetare a procesului penal şi, în al doilea rând, că instanţa de apel, prin Decizia penală nr. 623 din 07.07.2017, a analizat şi s-a pronunţat pe această cerere a contestatorului, formulată cu ocazia judecării apelului. Or, pe calea contestaţiei în anulare nu este posibilă a rejudecare a cererii formulate de contestator în procesul penal în care s-a dispus condamnarea sa, cerere de excludere a convorbirilor telefonice interceptate, în baza Deciziei CCR nr. 51/2016.

Instanţa de apel a considerat că, prin decizia atacată în acest dosar, că probele sunt legal administrate şi nu se impune constatarea nulităţi lor, în acest cadru procesual reprezentat de judecarea unei contestaţii în anulare, nu este posibilă o rejudecare a cererii contestatorului de anulare a acelor mijloace de probă întrucât legea procesual penală (art. 426 C. proc. pen.) nu permite încălcarea autorităţii de lucru judecat a Deciziei penale nr. 623 din 07.07.2017 decât în cazurile expres prevăzute de art. 426 C. proc. pen., cazuri ce nu se regăsesc în prezenta speţă.

Astfel, în baza art. 431 C. proc. pen. Curtea a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din 07.07.2017 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2016

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul A.

La termenul din data de 10 martie 2021 Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului formulat.

Examinând excepţia inadmisibilităţii apelului invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Astfel, căile de atac pot fi exercitate de către părţi atunci când sunt prevăzute de lege şi în condiţiile stabilite de lege.

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. Apelul este o cale ordinară de atac prevăzută de lege care devoluează fondul cauzei.

Hotărârea atacată de condamnatul A. este o decizie pronunţată de instanţa de apel, care a soluţionat o cale extraordinară de atac, de retractare, respectiv contestaţia în anulare formulată de acelaşi condamnat împotriva deciziei prin care a fost soluţionată în fond acţiunea penală exercitată împotriva sa de către parchet.

Decizia prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată împotriva unei decizii pronunţate de instanţa de apel este definitivă şi deci nu mai poate fi supusă căii de atac a apelului, pentru simplul fapt că numai hotărârile prevăzute de art. 408 C. proc. pen. pot fi supuse apelului, iar decizia pronunţată de instanţa de apel, prin care a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare, nu se încadrează printre acestea.

Dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora "sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt aplicabile în procedura de judecare a contestaţiei în anulare, în cazul admiterii acesteia, al desfiinţării hotărârii şi al rejudecării apelului sau al rejudecării cauzei după desfiinţare, deci numai după parcurgerea examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare şi după admiterea acesteia.

De altfel, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a reţinut că hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Prin urmare, văzând că decizia împotriva căreia s-a exercitat apel în prezenta cauză este o hotărâre definitivă, care nu mai este supusă apelului, potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil apelul declarat contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 682/AP din data de 23 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 682/AP din data de 23 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 martie 2021.

GGC - ED