Acquittal for organized criminal group quashed and remanded with conviction under lex mitior for organizing a criminal group, continued fraud, and forgery

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 62 din 14 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. x/2007, a fost admisă cererea formulată de D.I.I.C.O.T. - B.T. Sibiu de schimbare a încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de înşelăciune în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în complicitate la infracţiunea de înşelăciune în forma continuată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. faţă de inculpata A., şi din infracţiunile de înşelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile de înşelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. faţă de inculpaţii B., C. şi D.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpata A. a fost achitată pentru comiterea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., aceeaşi inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea participaţiei improprii la infracţiunea de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei A. reţinerea de 24 ore din 19 aprilie 2006 şi perioada arestării preventive din 21 aprilie 2006 - 17 iunie 2006.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 863 C. pen., s-a stabilit că pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 863 alin. (4) C. pen. s-a încredinţat supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor stabilite de instanţă Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În baza art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 864 C. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării executării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare, sporită la 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul C. a fost achitat pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. inculpatul C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 2 luni închisoare, sporită la 3 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpata D. a fost achitată pentru comiterea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., inculpata D., a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. aceeaşi inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. pedepsele aplicate a fost contopite, urmând ca inculpata D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare, sporită la 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpaţilor B., C., D. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. din pedeapsa aplicată fiecăruia dintre inculpaţii B. şi C., a fost dedusă durata de 24 ore a reţinerilor din 7 decembrie 2006.

S-au respins excepţiile şi cererile formulate de inculpaţi.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. inculpata A. a fost obligată la plata sumelor de 4.281,63 RON, 4.034,25 RON către partea civilă E. cu sediul în Luxemburg, prin reprezentant F. SRL cu sediul în Bucureşti, Calea x.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. inculpata A. a fost obligată la plata sumelor de 3.721,60 RON, 3.739,53 RON, 3.404,02 RON, 3.352,11 RON plus dobânda legală calculată până la data stingerii debitelor către partea civilă G. SA, cu sediul în Bucureşti, str. x, şi cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea civilă de avocaţi "H." din Bucureşti, str. x. J, pentru partea civilă G. Sibiu - Sucursala Sibiu.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar: inculpaţii B., C., D. la plata sumelor de 4.508,39 RON, 3.855,96 RON, 4.511,15 RON, pe inculpaţii B., D. la plata sumelor de 3.943,79 RON, 4.769,78 RON, 4.378,00 RON, 3.603,03 RON, inculpaţii B., C. la plata sumelor de 4.263,62 RON, 4.616,50 RON, iar inculpatul C. a fost obligat la plata sumei de 5.113,37 RON, toate către partea civilă E. cu sediul în Luxemburg, prin reprezentant F. S.R.L. cu sediul în Bucureşti, Calea x, 6 şi 7, sector 3 a.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar inculpaţii B., D. la plata către părţile civile I. mbH, J. prin reprezentant K. SRL cu sediul în Bucureşti, Bd. x. A, a sumei de 5.950,18 RON, iar inculpata D. a fost obligată la plata sumei de 5.637,53 RON.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar inculpaţii B., C. la plata sumei de 2009,68 RON către partea civilă L. S.A. cu adresa de contact Bucureşti, cu sediul social în Bucureşti.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar inculpaţii B., D. la plata sumei de 4.511,52 şi a sumei de 4.797,77 RON către partea civilă M. S.A. cu sediul social în Bucureşti, Şos. x, Complexul comercial N., clădirea F, etajele 4 şi 7, inculpata D. a fost obligată la plata sumei de 4.651,20 RON către partea civilă M. S.A., şi inculpatul B. a fost obligat la plata sumei de 6.212,73 RON către partea civilă M. SA.

S-au respins ca tardive pretenţiile civile de 4.844,51 RON formulate de partea civilă E. prin reprezentant F. S.R.L şi de 5.986,54 RON formulate de părţile civile I. mbH, J. prin reprezentant K. SRL.

A fost respinsă cererea formulată de partea civilă E. prin reprezentant F. SRL de acordare a pretenţiilor civile în cuantumuri de 4.658,99 RON, 4.703,90 RON.

Au fost respinse cererile de despăgubiri formulate de părţile civile O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X.

S-a constatat că părţile vătămate Y., Z., AA., BB. nu au formulat pretenţii civile în cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen. au fost desfiinţate înscrisurile falsificate indicate în considerente.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. fiecare dintre inculpaţii B., C., D. şi A. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au formulat apel Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sibiu, precum şi inculpaţii A., B. şi C.

Prin Decizia penală nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul penal nr. x/2007, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sibiu, precum şi inculpaţii A., B. şi C., împotriva Sentinţei penale nr. 62 din 14 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2007.

Împotriva Deciziei penale nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia precum şi inculpaţii B. şi A.

Prin motivele de recurs reformulate şi susţinute, Parchetul a criticat soluţia de achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în sensul că, în mod greşit, instanţa nu a examinat incidenţa art. 8 din Legea nr. 39/2003. Sub acest aspect a învederat că este evident că nu e vorba de art. 7 pentru că înşelăciunea nu a produs consecinţe deosebit de grave, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Faţă de situaţia de fapt reţinută şi de omisiunea evidentă a instanţei de apel care nu a examinat dacă în cauză nu era cumva incidentă vreo altă infracţiune, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului declarat de Parchet, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. sau de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi condamnarea inculpaţilor la pedepse egale cu minimul special de 3 ani închisoare, cu păstrarea modalităţilor de executare stabilite de către instanţa de fond şi instanţa de apel, respectiv cu suspendare sub supraveghere pentru recurenta intimată inculpată A. şi, faţă de pedepsele mai mari, pentru ceilalţi inculpaţi aplicate pentru înşelăciune, cu executare.

Suplimentar, prin invocarea în favoarea inculpaţilor a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Parchetul a solicitat instanţei să observe că infracţiunile de fals au fost săvârşite în perioada decembrie 2004 - ianuarie 2005, or, faţă de termenul de prescripţie de 7 ani şi 6 luni, răspunderea penală pentru aceste infracţiuni s-a prescris ulterior pronunţării hotărârii instanţei de apel, respectiv în luna iulie 2013.

Prin urmare, a solicitat încetarea procesului penal pentru aceste infracţiuni.

Prin Decizia penală nr. 353 din 30 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. x/2007, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpaţii B. şi A.

A fost casată, în parte, Decizia penală nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Sentinţa penală nr. 62 din 14 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu, şi rejudecând:

În baza art. 334 din C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică cu privire la inculpaţii A., B., C. şi D. din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 2, 4, 5 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la inculpata D., instanţa de recurs a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată acesteia, a înlăturat sporul de 2 luni închisoare şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 3 ani şi 4 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

- 1 an şi 2 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) din C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen. inculpata D. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din C. pen., au fost contopite pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen. cu pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., urmând ca inculpata D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului iar onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, în cuantum de câte 300 RON, s-au suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva Deciziei penale nr. 353 din data de 30 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2007, D. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. anterior.

Prin Decizia penală nr. 706 din data de 3 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă contestaţia în anulare formulată de contestatoare, a fost desfiinţată în parte Decizia penală nr. 353 din 30 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2007, şi s-a dispus rejudecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, numai cu privire la inculpata D.

Au fost anulate formele de executare dispuse în baza Sentinţei penale nr. 62 din 14 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. x/2007, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 353 din 30 ianuarie 2014, numai în ceea ce o priveşte pe inculpata D.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

A fost fixat termen pentru judecarea recursului la data de 24 noiembrie 2020.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei în anulare au rămas în sarcina statului.

Examinând cauza în limitele stabilite prin Decizia penală nr. 706 din data de 3 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, instanţa de recurs constată că recursul declarat de Ministerul Public, astfel cum a fost precizat, este fondat, pentru următoarele considerente:

Ministerul Public a criticat decizia instanţei de apel sub aspectul greşitei achitări pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât probatoriul administrat a relevat faptul că inculpata, împreună cu ceilalţi inculpaţi cercetaţi în prezenta cauză, a constituit un grup infracţional organizat în scopul realizării unor beneficii materiale din comiterea unor infracţiuni de înşelăciune, atribuţia inculpatei, în cadrul acestui grup, fiind aceea de a completa în fals adeverinţe de salariat, în baza cărora băncile acordau credite de consum.

Ministerul Public a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu raportare la art. 323 din vechiul C. pen., în vigoare la momentul săvârşirii faptelor.

Criticile au fost subsumate cazului de recurs prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.

Sub aspectul aplicării art. 5 C. pen., a apreciat că legea penală mai favorabilă este noul C. pen., întrucât pentru infracţiunile reţinute în sarcina acesteia se prevăd limite de pedeapsă mai reduse.

Inculpata D. a trimis un înscris prin care a precizat că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că sub aspectul situaţiei de fapt, în sarcina inculpatei s-a reţinut că în cursul anului 2004, împreună cu inculpaţii A., B. şi C. au constituit într-un grup infracţional alături de inculpaţii CC., DD., EE., FF., cunoscut pe raza municipiului Mediaş din judeţul Sibiu ca fiind "GG.". Grupul organizat a avut o structură bine definită, formată din mai mulţi membri având sarcini, atribuţii şi responsabilităţi în funcţie de pregătirea şi abilitatea specifică a fiecăruia, existând o legătură permanentă între membri grupului.

În cadrul acestui grup, inculpata D. avea ca şi atribuţie completarea în fals de adeverinţe de salariat prin care atesta în mod mincinos că persoanele racolate de ceilalţi membri ai grupului organizat, erau angajate ale unor societăţi comerciale. Pe baza acestor adeverinţe, băncile aprobau creditul de consum, iar bunurile care trebuiau ridicate de aceste persoane, devenite fără voia lor debitori bancari, erau ridicate de inculpaţii B., C. şi D. care le valorificau prin vânzare obţinând astfel venituri ilicite.

Instanţa de apel a stabilit că valoarea prejudiciului total cauzat prin activitatea infracţională a grupului nu depăşeşte suma de 200.000 RON.

Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a dispus achitarea sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât infracţiunea scop pentru care s-a constituit grupul infracţional, respectiv infracţiunea de înşelăciune nu a avut consecinţe deosebit de grave. Instanţa de apel a confirmat această soluţie, constatând că în mod legal instanţa de fond a reţinut că latura obiectivă a infracţiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu se poate realiza dacă grupul infracţional nu a săvârşit infracţiuni cu consecinţe deosebit de grave, prejudiciul total cauzat prin activitatea infracţională nefiind mai mare de 200.000 RON, însă nu a analizat dacă faptele astfel cum au fost reţinute a fi comise realizează conţinutul constitutiv al unei alte infracţiuni.

În aceste condiţii, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre contrară legii.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar "grupul infracţional organizat" era definit în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 ca fiind grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Aşadar, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, era necesară îndeplinirea cerinţelor privind numărul persoanelor care formează grupul şi care trebuie să fie minim 3, perioada în care acţionează, modul coordonat de lucru, natura infracţiunii pentru săvârşirea căreia s-a constituit grupul (infracţiune scop), în sensul că trebuie să fie una gravă (şi nu în ultimul rând, grupul să fi urmărit obţinerea unui avantaj financiar sau material.

Înalta Curte observă că faptele de care este acuzată inculpata nu se înscriu în modelul instituit de norma de incriminare prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nefiind îndeplinită condiţia prev. de art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, şi anume infracţiunile contra patrimoniului, care au constituit scopul grupului, nu au produs consecinţe deosebit de grave.

În acelaşi timp, Înalta Curte constată că acţiunile care constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunilor prev. de art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003, dar şi art. 323 din C. pen. - iniţiere, constituire, aderare, sprijinire - sunt identice, diferenţa constând în aceea că în sfera de incidenţă a art. 8 din Legea nr. 39/2003 intră pluralitatea constituită în vederea săvârşirii altor infracţiuni decât cele prevăzute în art. 2 lit. b) din aceeaşi lege, şi că aceasta include săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, care reprezintă infracţiunile scop în prezenta cauză.

În conformitate cu art. 8 din Legea nr. 39/2003, iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte după caz, potrivit art. 167 sau art. 323 din C. pen.

Faptele care corespund acuzaţiei vizând săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrunesc, prin raportare la modalitatea faptică concretă de comitere, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen., motiv pentru care va dispune condamnarea inculpatei, pentru această din urmă infracţiune.

Având în vedere că de la momentul comiterii infracţiunilor de care este acuzată inculpata şi până în prezent în spaţiul normativ a intervenit o modificare legislativă de substanţă prin intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, a unei noi legi penale generale, respectiv noul C. pen., Înalta Curte va face o analiză comparativă a celor două legi penale succesive pentru identificarea şi determinarea legii penale mai favorabilă inculpatei.

Astfel, potrivit vechii reglementări, infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 din C. pen. anterior sancţiona fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri cu închisoarea de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.

În actuala reglementare, art. 367 din C. pen. sancţionează (1) iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni."

Fapta de înşelăciune, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpată, continuă să fie incriminată în noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare.

Astfel, la momentul comiterii faptei de înşelăciune, în modalitatea descrisă, aceasta era incriminată în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. anterior, iar potrivit noului C. pen., se încadrează în art. 244 alin. (1) şi (2).

Potrivit alin. (1) al art. 215 C. pen. anterior, "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani."

Alin. (2) stipulează că "înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni."

Alin. (3) prevede o variantă specială a modalităţii tip, şi anume:

"inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate."

În noul C. pen., în prezent în vigoare, înşelăciunea este incriminată în art. 244, după cum urmează:

"(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală."

Potrivit C. pen. anterior, falsul în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C. pen. anterior, era sancţionat cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Conţinutul normei de incriminare a fost preluat în dispoziţiile art. 322 din noul C. pen. care sancţionează falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Din compararea limitelor de pedeapsă din cele două legi succesive rezultă că, în mod evident, legea nouă este mai favorabilă inculpatei.

Ca atare, tratamentul sancţionator ce urmează a fi aplicat inculpatei D. este dat de noul C. pen.

În ceea ce priveşte prescripţia răspunderii penale, invocată de apărătorul inculpatei pentru toate faptele de care este acuzată aceasta, Înalta Curte reaminteşte că pronunţarea unei decizii definitive de condamnare şi ulterior desfiinţarea acesteia ca urmare a admiterii unei căi extraordinare de atac cu consecinţa rejudecării cauzei, atrage incidenţa dispoziţiilor art. 156 alin. (1) C. pen. De la momentul pronunţării Deciziei penale nr. 353 din data de 30 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2007 şi până la data de 3 noiembrie 2020 când Înalta Curte a pronunţat Decizia nr. 706, în Dosarul x/2020, prin care s-a dispus rejudecarea recursului, a operat o cauză de suspendare a termenului prescripţiei răspunderii penale. Caracterul definitiv al hotărârii judecătoreşti pronunţată de instanţa de recurs, conferit de dispoziţiile art. 417 C. proc. pen. anterior, împiedică în mod evident organele judiciare să mai acţioneze şi să continue procesul penal. După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a curs termenul de prescripţie a executării pedepsei prev. de art. 161, art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen., iar cursul prescripţiei răspunderii penale s-a reluat de la data de 3 noiembrie 2020.

Astfel potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani, iar potrivit art. 155 alin. (4) din acelaşi cod, termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

Infracţiunile prev. de art. 367 alin. (1) şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. sunt sancţionate cu închisoarea a cărei limită maximă este de câte 5 ani închisoare, iar infracţiunea prev. de art. 322 C. pen. are limita maximă de 3 ani închisoare.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite în formă continuată, în perioada decembrie 2004 - ianuarie 2006, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, calculat potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. d) raportat la art. 155 alin. (4) C. pen., este de 10 ani pentru fiecare din cele trei infracţiuni şi s-ar fi împlinit în februarie 2016 dacă nu ar fi intervenit nicio cauză care să suspende cursul acestei prescripţii.

Cum termenul de prescripţie a răspunderii penale a fost suspendat în perioada 30 ianuarie 2014 - 3 noiembrie 2020, se constată că nu a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru niciuna dintre faptele de care este acuzată inculpata. În speţa de faţă, termenul de prescripţie a răspunderii penale este compus din două perioade. Astfel, prima este din 23 ianuarie 2006, data ultimei acţiuni, până la data de 30 ianuarie 2014, data pronunţării hotărârii definitive de condamnare, iar cea de a doua, din data de 3 noiembrie 2020 - 21 decembrie 2020, întrucât perioada 30 ianuarie 2014 până la data de 3 noiembrie 2020 nu se ia în calcul, astfel că din termenul de prescripţie specială de 10 ani a trecut o perioadă de doar 8 ani şi 2 luni.

În aceste condiţii, Înalta Curte urmează să aplice inculpatei câte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune, chiar dacă potrivit legii în vigoare la data săvârşirii faptelor termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. era împlinit.

În acest fel nu se încalcă principiul non reformatio in pejus întrucât deşi condamnată şi pentru această infracţiune, pedeapsa rezultantă este considerabil mai scăzută decât cea aplicabilă potrivit C. pen. anterior care ar fi permis menţinerea soluţiei de încetare a procesului penal pentru art. 290 C. pen.

La stabilirea pedepselor, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu va face o nouă individualizare a sancţiunilor atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporţional sancţiunile stabilite de instanţa de fond şi cea de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special), păstrând aceleaşi limite şi proporţii şi în cazul infracţiunii de fals. Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs va stabili pedepse la minimul special prevăzut de legea nouă, astfel cum a procedat şi instanţa de apel.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în limitele stabilite prin Decizia penală nr. 706 din data de 3 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, va casa, în parte, Decizia penală nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Sentinţa penală nr. 62 din 14 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu numai sub aspectul laturii penale în ceea ce o priveşte pe inculpata D., şi în rejudecare, făcând aplicarea art. 5 C. pen.:

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. va condamna pe inculpata D. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. va interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. va condamna aceeaşi inculpată la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. va condamna pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatei D. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni (de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), urmând a executa un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. va aplica pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an, care se execută în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) şi (5) C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei.

Va menţine celelalte dispoziţii ale Deciziei penale nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Sentinţei penale nr. 62 din 14 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba vor rămâne în sarcina statului şi se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În limitele stabilite prin Decizia penală nr. 706 din data de 3 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020,

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia.

Casează, în parte, Decizia penală nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Sentinţa penală nr. 62 din 14 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu numai sub aspectul laturii penale în ceea ce o priveşte pe inculpata D., şi rejudecând:

În aplicarea art. 5 C. pen.:

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpata D. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatei D. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni (de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), urmând a executa un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. aplică pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an, care se execută în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) şi (5) C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei.

Menţine celelalte dispoziţii ale Deciziei penale nr. 36/A din data de 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Sentinţei penale nr. 62 din 14 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba rămân în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM